Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 950/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 950/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 950/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 950/2015
Ședința publică de la 9 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L. Șurculescu
ASISTENȚI JUDICIARI: G. T.
C. T.
GREFIER: M. R.
Pe rol judecarea cauzei în materia litigii de muncă privind pe reclamantul S. L. DE ARTĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., nr. 166, județ Tulcea, în numele și pe seama membrilor săi: A. P., A. P., B. O., B. M., B. L. C., C. E., G. N., G. M., I. V., I. A. G., M. D. A., P. ANIȘOARA, P. S. F., S. Ș., T. V., D. F., în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. M. B. TULCEA, cu sediul în M. B., județ Tulcea, având ca obiect drepturi bănești dobânzi.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că nu s-a depus întâmpinare și că părțile s-au judecat în dosarul nr._ cu excepția reclamantei P. S. F., după care:
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția autorității de lucru judecat, mai puțin pentru reclamanta P. S. F. și pe fond.
TRIBUNALUL
P. cererea formulată la data de 24 martie 2015, în dosarul nr._ reclamanții A. P., A. P., B. O., B. M., B. L. C., C. E., G. N., G. M., I. V., I. A. G., M. D. A., P. ANIȘOARA, P. S. F., S. Ș., T. V., D. F. au solicitat obligarea pârâtei ȘCOALA G. M. B. TULCEA la plata dobânzii legale aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 1779/06.03.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._ devenită definitivă și irevocabilă prin nerecurare la data de 07.05.2013, sentinței civile nr. 1546/04.05.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._ devenită definitivă la data de 18 iulie 2011 prin nerecurare de la data de 24.03.2012 și sentinței civile nr. 1775/06.03.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._ devenită definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 994/CM/29.10.2013, de la data de 29.10.2013 până la data de 29 ianuarie 2015.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin sentințele civile nr. 1779/06.03.2013, nr. 1546/04.05.2011 și nr. 1775/06.03.2013 pronunțate de Tribunalul Tulcea – Secția Civilă de C. Administrativ în dosarele civile nr._, nr._ și nr._, pârâta din prezenta cauză a fost obligată, în esență la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate membrilor de sindicat, reprezentând diferența dintre salariile efectiv încasate și cele cuvenite ca urmare a aplicării unor acte normative, aferente perioadei 01.10._11, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății.
S-a susținut că deși sentințele menționate sunt irevocabile, nici până în prezent membrii de sindicat nu au beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată, fiind evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat membrilor de sindicat, prin faptul că aceștia au fost lipsiți de folosul sumelor de bani dispuse de Tribunalul Tulcea, în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul lor prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010, prin raportare la Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008.
S-a învederat că în conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată (fostul art. 161 alin. 4), „Întârzierea nejustificata a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului’’, în condițiile în care, potrivit art. 161 (fostul art. 156), „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor.” Același act normativ prevede, la art. 278 alin. (1) (fostul art. 295 alin. 1), că: „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile".
Reclamanții au mai învederat că, în privința daunelor interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile Codului civil (Noul cod civil – Legea nr. 287/2009, republicată: art. 1530, art. 1531, art. 1535, OG nr. 13/2011 (art. 2), de unde rezultă că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariate prevăzute în contractul individual de muncă, aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
S-a arătat că în acest sens s-a pronunțat Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, care, prin sentința civilă nr. 1946/03.05.2012 (dosar nr._ ), a constatat că „dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre salariile lunare, pârâții fiind de drept în întârziere conform art. 1079 (1523 NCC) Cod civil și art. 161 Codul muncii, astfel că se justifică acordarea dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului până la data plații efective”.
În același sens, prin sentința civilă nr. 1515/13.02.2013, Tribunalul D. a reținut că daunele-interese datorate de angajator conform art. 166 alin. (4) din Codul muncii „pot consta în dobânda legală, care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlul executoriu”, în consecință, în raport de dispozițiile art. 1531 din Noul Cod civil, a constatat că dobânda legală „este datorată începând cu data cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentinței” (titlului executoriu).
S-a menționat că în mod similar, s-a pronunțat și Tribunalul O., care a reținut că „membrii de sindicat, în calitate de creditori, sunt beneficiarii acestor daune-interese - dobânzi legale, pentru neexecutarea obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul pentru beneficiul nerealizat, cu atât mai mult cu cât, potrivit disp. art. 3711 Cod pr. civ, executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie.”
Hotărâri similare a pronunțat inclusiv Curtea de Apel București - Secția a VII-a, prin raportare la dispozițiile art. 1515 alin. (1), art. 1531 și art. 1535 din Noul Cod Civil, considerate ca având „caracter imperativ și de ordine publică, de la ele neputându-se deroga, fiind de strictă și prioritară aplicare”.
S-a învederat că recent s-a pronunțat, în recurs în interesul legii și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 2/17.02.2014 (dosar nr. 21/2013), a statuat că „în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar (...)”, decizia respectivă fiind obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Noul Cod de Procedură Civilă.
În aceste condiții, acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorii (membrii de sindicat beneficiari ai sentințelor civile menționate) fiind privați de folosirea sumei de bani cuprinse între data scadenței și data plății efective. Daunele-interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, dispuse de instanța de judecată în sarcina angajatorului.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 148 și urm., art. 194 și art. 517 alin. (4) din Noul Cod procedură Civilă, ale art. 161, art. 166 alin. (4), art. 268 și art. 278 alin. (1) din Codul muncii, ale art. 2 din OG nr. 13/2011, ale art. 1530, art. 1531 și art. 1535 din Noul Cod Civil și ale art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: Tabel nominal cu cadrele didactice care au depus împuterniciri de reprezentare către S. L. de Artă, practică judiciară, sentința civilă nr. 1779/06.03.2013, sentința civilă nr. 1546/04.05.2011, sentința civilă nr. 1775/06.03.2013 pronunțate de Tribunalul Tulcea – Secția Civilă de C. Administrativ în dosarele civile nr._, nr._ și nr._ .
În apărare, pârâta nu a formulat întâmpinare.
Examinând acțiunea, prin prisma excepției autorității de lucru judecat, în ceea ce îi privește pe reclamanții: A. P., A. P., B. O., B. M., B. L. C., C. E., G. N., G. M., I. V., I. A. G., M. D. A., M. D. A., P. Anișoara, S. Ș., T. V. și D. F., instanța reține că, prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată la data de 30.01.2015 sub nr._, aceștia au mai solicitat obligarea pârâtei Școala G. M. B. la plata dobânzii legale aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentințelor civile nr. 1779/06.03.2013, nr. 1546/04.05.2011 și nr. 1775/06.03.2013, pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarele nr._, nr._, respectiv nr._, de la data introducerii cererii și până la data plății efective.
P. sentința civilă nr. 458/19 martie 2015, instanța a admis acțiunea în parte, obligând pârâta la plata către reclamanții A. P., B. O., C. E., G. N., G. M., I. V., M. D.-A., Otoman M., P. Anișoara, S. Ș., D. F. a dobânzilor legale aferente sumelor datorate, conform sentinței civile nr. 1546/04.05.2011, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, irevocabilă prin nerecurare, începând cu data de 30.01.2015 și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente sumelor datorate, conform sentinței civile nr. 1546/04.05.2011, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, irevocabilă prin nerecurare, în ceea ce îi privește pe reclamanții: A. P., B. M., B. L. C., I. A. G., T. V., ca nefondat.
A obligat pârâta la plata către reclamanții: A. P., B. O., C. E., G. N., G. M., I. V., I. A. G., M. D. A., Otoman M., P. Anișoara, S. Ș., D. F., a dobânzilor legale aferente sumelor datorate, conform sentinței civile nr. 1779/06.03.2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, irevocabilă prin nerecurare, începând cu data de 30.01.2015 și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
A respins capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale, aferente sumelor datorate, conform sentinței civile nr. 1779/06.03.2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, irevocabilă prin nerecurare, în ceea ce îi privește pe reclamanții A. P., B. M., B. L. C., T. V., ca nefondat.
A obligat pârâta la plata către reclamanții A. P., B. M., B. L. C. și T. V. a dobânzilor legale aferente sumelor datorate conform sentinței civile nr. 1775/06.03.2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 994/CM/29.10.2013 a Curții de Apel C., începând cu data de 30.01.2015 și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
A respins capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale, aferente sumelor datorate, conform sentinței civile nr. 1775/06.03.2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 994/CM/29.10.2013 a Curții de Apel C., în ceea ce îi privește pe reclamanții A. P., B. O., C. E., G. N., G. M., I. V., I. A. G., M. D.-A., Otoman M., P. Anișoara, S. Ș., D. F., ca nefondat.
Or potrivit prevederilor art. 430 alin. (1) și (2) N.C.P.C. „(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.”
De asemenea, conform prevederilor art. 431 alin. (1) N.C.P.C. „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleași cauze și pentru același obiect. ”
Așa fiind, instanța urmează a admite excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea formulată de reclamanții: A. P., A. P., B. O., B. M., B. L. C., C. E., G. N., G. M., I. V., I. A. G., M. D. A., M. D. A., P. Anișoara, S. Ș., T. V., D. F., urmând a respinge cererea formulată de aceștia, pentru autoritate de lucru judecat.
În privința excepției prescripției extinctive, excepție ce urmează a fi examinată cu prioritate având în vedere prevederile art. 248 din Codul de procedură civilă, instanța reține că pentru pretențiile cuvenite perioadei anterioare datei de 1.10.2011, dreptul la acțiune este prescris conform art. 3 din Decretul Nr. 167 din 10 aprilie 1958 privind prescripția extinctivă.
Potrivit art. 201 din Legea Nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, ,,prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codul civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, inclusiv în ceea ce privește constatarea din oficiu”.
În consecință, în privința instituției prescripției extinctive sunt aplicabile prevederile Decretului Nr. 167 din 10 aprilie 1958, însă numai pentru acele pretenții a cărora termen de prescripție a început și nu este împlinit la data intrării în vigoare a Codul civil, respectiv 1.10.2011.
Pentru daunele moratorii pretinse în cauza pendinte, pretenții constând în prestații succesive în cazul cărora dreptul la acțiune s-a născut începând cu data de 1.10.2011, sunt aplicabile prevederile N.C.C.
Se reține că potrivit art. 2512 din Legea Nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil, ,,Prescripția poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.”
În cauză pârâta nu a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.
În consecință, tribunalul nu poate aplica prescripția din oficiu și pentru perioada ulterioară datei de 1.10.2011.
Astfel, Decretul Nr. 167 din 10 aprilie 1958 reglementează instituția prescripției după cum urmează:
Art. 1 ,,Dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Art. 3 ,,Termenul prescripției este de 3 ani, iar în raporturile dintre organizațiile socialiste, de 18 luni.”
Art.12 ,,În cazul cînd un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.”
Art.12 ,, Prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.” b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;”
Având în vedere faptul că în practică au fost exprimate și opinii în sensul cătoate cauzele de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției pentru dreptul subiectiv principal își răsfrâng efectele și în privința accesoriilor, concluzie ce reprezintă o concretizare a principiului accesorium sequitur principale, prin decizia nr. 7/27.04.2015, pronunțată în dosarul nr._ /HP/C de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că ,,Plățile voluntare eșalonate în temeiul O.U.G. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.”
Cum decizia de dezlegare a chestiunii de drept este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, reținând astfel că plățile voluntare eșalonate nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese-moratorii și nu a fost dovedită nicio altă cauză de întrerupere, tribunalul constată intervenirea sancțiunii prescrierii dreptului la acțiune aferentă pretențiilor cuvenite pentru perioada anterioară datei de 01.10.2011, respectiv pentru perioada 04.05.2011 – 30.09.2011.
Examinând acțiunea, raportat la materialul probator administrat în cauză, instanța urmează a reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 1546/04.05.2011, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, reclamanta P. S.-F. a obținut, în contradictoriu cu pârâta drepturi de natură salarială aferente perioadei 01 octombrie 2008 – 31 decembrie 2009, actualizate cu indicele de inflație.
Relativ la executarea sentințelor civile definitive și irevocabile legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010.
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009 se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 34 % din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 33 % din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 33 % din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept”.
La data de 12.12.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar prin care se modifică art. 1 al ordonanței după cum urmează:
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 3 decembrie 2012, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10 % din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25 % din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25 % din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35 % din valoarea titlului executoriu”
P. urmare, deși titlurile executorii datează din anul 2011, executarea acestora a început abia la data de 12.12.2011.
În cauză sunt incidente dispozițiile legale sub imperiul cărora au fost pronunțate hotărârile irevocabile, respectiv art. 1082 și art. 1088 Cod Civil anterior conform cărora, art. 1082 „debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afara numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată”, art. 1088 alin. 1 „la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate”.
În prezent aceste dispoziții legale sunt reluate prin art. 1535 alin. 1 Noul Cod Civ. conform căruia „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic”.
Este evident faptul că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).
Pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum.
Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Existența unui prejudiciu care trebuie acoperit a fost constatat și prin Decizia nr. 2/17.02.2014 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii prin care instanța supremă admițând recursul a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Față de considerentele arătate, tribunalul urmează a obliga pârâta la plata către reclamanta P. S.-F. a dobânzilor legale aferente sumelor datorate conform sentinței civile nr. 1546/04.05.2011, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, începând cu data de 01.10.2011 și până la data de 29.01.2015.
Având în vedere că reclamanta P. S.-F. nu se regăsește însă și în sentința civilă nr. 1779/06.03.2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul civil nr._ și nici în sentința civilă nr. 1775/06.03.2013, pronunțată în Dosarul civil nr._ al Tribunalului Tulcea, instanța va respinge ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către această reclamantă a dobânzilor legale datorate conform sentinței civile nr. 1779/06.03.2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul civil nr._, irevocabilă prin nerecurare, cât și a sentinței civile nr. 1775/06.03.2013, pronunțată în Dosarul nr._ al Tribunalului Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, relativ la drepturile aferente perioadei 04.05._11 solicitate de reclamanta P. S.-F., excepție invocată din oficiu.
Respinge cererea de chemare in judecata in ceea ce privește aceste sume ca fiind prescrisa.
Admite in parte acțiunea formulată de către reclamantul S. L. DE ARTĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., nr. 166, județ Tulcea, în numele și pe seama membrilor săi: A. P., A. P., B. O., B. M., B. L. C., C. E., G. N., G. M., I. V., I. A. G., M. D. A., P. ANIȘOARA, P. S. F., S. Ș., T. V., D. F., în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. M. B. TULCEA, cu sediul în M. B., județ Tulcea, având ca obiect drepturi bănești dobânzi.
Obligă pârâta la plata către reclamanta P. S.-F. a dobânzilor legale aferente sumelor datorate conform sentinței civile nr. 1546/04.05.2011, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, începând cu data de 01.10.2011 și până la data de 29.01.2015.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente sumelor datorate, conform sentinței civile nr. 1779/06.03.2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, irevocabilă prin nerecurare, cat și sentinței civile nr.1775/06.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Tulcea în ceea ce o privește pe reclamanta P. S.-F. ca nefondat.
Admite excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea formulata de ceilalți reclamanți.
Respinge acțiunea formulata de ceilalți reclamanți pentru autoritate de lucru judecat.
Executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 iunie 2015.
Președinte,Asistenți judiciari,
M. L. Șurculescu G. T. și C. T.
În temeiul art. 426 alin. 4 NCPC pentru judecătorul
Șurculescu M. L. în CO semnează președintele
instanței V. R. A.
Grefier – M. R.
Red. Asist. Jud. TG/06.07.2015
Tehnored. Gref. RM/06.07.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
