Recalculare pensie. Sentința nr. 138/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 138/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 1933/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 138/2015
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. N. G.
ASISTENȚI JUDICIARI: G. T.
C. T.
GREFIER: D. Z.
Pe rol judecarea cererii formulată de reclamantul B. D. cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal legitimat cu C.I. . nr._, și pârâta prin consilier juridic M. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că angajatorul a răspuns relațiilor solicitate, după care:
La întrebarea instanței de judecată, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
În baza art. 392 raportat la art. 244 C., instanța declară închisă cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reclamantul solicită admiterea cererii.
Pârâta prin reprezentant solicită respingerea cererii reclamantului.
Instanța, deliberând, constată că dosarul se află în stare de judecată, în temeiul art. 394 C. pr. civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Sub nr._ din data de 09.10.2014 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe cererea formulată de către reclamantul B. D., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, prin care solicita obligarea acesteia la recalcularea pensiei cu luarea în calcul a veniturilor obținute din ore suplimentare, a acordului global și a salariului brut conform adeverinței nr._ /15.07.2014.
În motivare, reclamantul a arătat că în perioada 09.11._01, a fost angajat cu contract de munca încheiat pe durata nedeterminata la S.N. Tulcea (actualmente VARD Europe Tulcea). In aceasta perioada toti angajații din S.N. Tulcea ( actualmente VARD Europe Tulcea), au lucrat in acord global si au efectuat ore suplimentare peste program.
A mai arătat reclamantul că beneficiază de o pensie de asigurari sociale de 930 ron și că a solicitat Casei Județene de Pensii Tulcea să-i recalculeze pensia raportat la veniturile brute realizate, însă cererea i-a fost respinsă.
În drept, reclamantul a invocat prevederile legii nr. 4 din 1977, de decretul nr. 389/11.10.1972, HG nr. 1109/1990, legea nr. 49/1992, OUG nr. 2/1999, Decizia Curții Constituționale nr. 736/24.10.2006.
În probatoriu, reclamantul a depus Adeverința nr._ /15.07.2014, decizia nr._/30.04.2014, anexă la decizie, decizia nr._/25.09.2014, contestația nr._/09.10.2014, copie act identitate, cupon pensie.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat că veniturile brute din adeverința nr._ /15.07.2014 emisă de VARD SA Tulcea nu pot fi valorificate pentru că s-au avut în vedere următoarele: în art. 165 alin.(l), alin.(2) din Legea nr.263/2010 se precizează că: „(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare dotei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991. (2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.”
A mai arătat pârâta că în art. 127 alin.(l) din H.G.nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 se menționează că: ” Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor ort. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.” Anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263 /2010 precizează următoarele: “ Mențiune: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; • formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru.
A mai învederat pârâta că față de dispozițiile legale invocate, nu pot fi valorificate următoarele venituri: veniturile brute, întrucât art. 165 din Legea nr. 263/2010 prevede că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete,după caz, precum și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare date de 01.04.2001; sumele cu titlu de “acord global” și “veniturile pentru ore suplimentare” pentru că aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform Anexei nr 15 la Normele de aplicare a Legii nr 263/2010 aprobate prin H.G. nr 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
Pârâta a solicitat respingerea pretențiilor reclamantului ca nefondate și pe fond să menținerea deciziei nr._/25.09.2014 ca legală și temeinică.
În apărare, pârâta a depus copiile certificate ale următoarelor înscrisuri: contestația nr._/09.10.2014, decizia nr._/25.09.2014, cererea nr._/02.09.2014, adeverința nr._ /15.07.2014.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor pârâtei, invocând motive asemănătoare ca în cererea de chemare în judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține:
În fapt, prin decizia nr._/25.09.2014 s-a respins cererea nr._/2.09.2014 de recalculare a pensiei reclamantului prin valorificarea veniturilor brute din adeverința nr._ /15.07.2014 emisă de . (fila 4 și următoarele). Prin cererea înregistrată sub nr._/9.10.2014, reclamantul a contestat decizia nr._/25.09.2014, conform art. 149 din Legea 263/2010 (fila 23).
Potrivit adeverinței mai sus menționate, în perioada noiembrie 1981 – martie 2001 reclamantul a realizat o . venituri brute evidențiate prin statele de plată, venituri asupra cărora s-a reținut și virat CAS, cu excepția indemnizațiilor pentru concediu medical și compensărilor conform HG 542/5 iulie 1996, pentru care nu s-a achitat contribuția pentru asigurări sociale (a se vedea adeverința completatoare emisă de același angajator, fila 42).
În drept, făcând aplicarea principiului activității legii ce reglementează raporturile juridice de drept substanțial deduse judecății (tempus regit actum), tribunalul reține că Legea 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat prevedea, în forma inițială, că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de către angajatori, calculându-se prin raportare la venitul brut realizat.
Conform art. 1 din Decretul 389/1972, „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.”
Raportat la sfera de aplicare a reglementării, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege (art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială), iar baza de calcul a pensiei o constituia retribuția tarifară (art. 10 din același act normativ).
După modificările legislative ulterioare, obligația plății contribuției de asigurări sociale a salariaților în funcție de câștigul salarial brut al acestora a fost menținută prin dispozițiile art. 2 pct. 1 din Legea 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, prin care au fost rectificate o . prevederi ale Decretul 389/1972, conform cărora "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel: - „35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă; - 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă; - 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați; - 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaților și a copiilor.”
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. e din Legea 19/2000 și art. 2 lit. c, d și 3 din Legea 263/2010, sistemul public se organizează și funcționează având la bază „principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu care guvernase regimul juridic al sistemului de pensii și în perioada 1966-2000 a fost delimitat, sub imperiul Legii 19/2000, prin dispozițiile art. 78 alin 1, potrivit cărora „numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice”.
Definirea noțiunii de „venit brut realizat lunar” s-a realizat prinprevederile art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, ca reprezentând „venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, astfel: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază; b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare; c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților);”
În lumina Deciziei nr. 5/20.09.2010 de recurs în interesul legii, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile art. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în calcul la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă, subliniind faptul că pentru aceste sume s-a plătit contribuția la asigurările sociale de stat, conform Decretului 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Pentru identitate de rațiune juridică, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a mai stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea 57/1974, vor fi luate în calcul la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că dispozițiile pct. VI din anexa la OUG 4/2005 nu produc efecte juridice, intrând în contradicție atât cu prevederile anterioare din același act normativ, cât și cu Legea nr. 19/2000, deoarece se încalcă principiul fundamental al contributivității, aplicabil anterior datei de 1 aprilie 2001.
Ținând cont de argumente juridice similare, Înalta Curte a mai pronunțat decizia de recurs în interesul legii nr. 19/10 decembrie 2012, prin care a statuat că: „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Față de caracterul obligatoriu al deciziilor mai sus citate și luând în considerare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Strasbourg) și a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Luxembourg), în lumina cărora „noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” (cauza CEDO Buchen versus Cehia), iar ”pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO și se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului” (cauza CEDO Gaygusuz versus Austria), principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite efectiv, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate veniturile de natură salarială pentru care angajatorul sau angajatul a plătit contribuția asigurărilor sociale de stat.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art. 153 lit. f) și g) coroborat cu art. 156 din Legea 263/2010, va admite acțiunea reclamantului.
D. consecință, va fi obligată pârâta să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute, conform adeverinței nr._ /15.07.2014 emise de ., cu excepția indemnizației de concediu medical de care a beneficiat reclamantul în perioadele octombrie 1992 – noiembrie 1992, ianuarie 1994, noiembrie 1994 – martie 1995, iulie 1996 – ianuarie 1997 și a compensării conform HG 542/1996 obținută în perioada iulie 1996 – ianuarie 1997, conform adresei nr._ /15.01.2015 emise de același angajator, cu acordarea drepturilor începând cu data de 1.10.2014 (din luna imediat următoare celei în care partea reclamantă a înregistrat cererea de recalculare, potrivit art. 107 alin. 5 din Legea 263/2010).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul B. D. cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect recalculare pensie.
Obligă pe pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute, conform adeverinței nr._ /15.07.2014 emisă de ., cu excepția indemnizației de concediu medical de care a beneficiat reclamantul în perioada octombrie 1992-noiembrie 1992, ianuarie 1994, noiembrie 1994-martie 1995, iulie 1996-ianuarie 1997 și a compensării conform H.G. nr. 542/1996 obținută în perioada iulie 1996-ianuarie 1997, așa cum s-a menționat în adresa nr. 4000/330/15.01.2015 emisă de același angajator, cu acordarea drepturilor începând cu data de 01.10.2014.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.01.2015.
Președinte, Asistenți Judiciari,
D. N. G. G. T. și C. T.
Grefier – D. Z.
Red. Jud. DNG/26.02.2015
Tehnored. Gref. 26.02.2015/4 ex.
.>
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 707/2015. Tribunalul TULCEA | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 850/2015.... → |
|---|
