Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 850/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 850/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 316/88/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 850/2015
Ședința publică de la 26 mai 2015
Completul constituit din:
Președinte: L. N.
Asistenți judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: I. E. L.
S-a luat în examinare cauza litigiu de muncă formulată de contestatorul J. P., cu domiciliul în Tulcea, ., județul Tulcea, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.05.2015 când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 25.05.2015, și ulterior la data de 26.05.2015, încheierea de amânare a pronunțării din acea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ la data de 19.02.2015, contestatorul J. P. a formulat contestație împotriva deciziei de pensionare nr._/28.11.2014 emisă de C. Județeană de Pensii Tulcea, apreciind-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că decizia de pensionare este nelegală deoarece suma stabilită, reprezentând contravaloarea pensiei pentru limită de vârstă, este derizoriu de mică față de contribuțiile pe care le-a achitat în cei 48 de ani 8 luni și 25 de zile de cotizare.
A apreciat contestatorul că, potrivit notei din actul pe care îl contestă, nu i-au fost valorificate la stabilirea pensiei veniturile brute din adeverința nr._ /20.08.2014 eliberată de Vard Tulcea, întrucât ”potrivitart. 165 din legea nr. 263/2010 la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă precum și sporuri cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.”
A precizat contestatorul că adeverința eliberată de fostul său angajator, respectiv ., pentru perioada 01.09._94 și 01.11.1996 – 01.12.2000, cuprinde veniturile brute, în care au fost separat evidențiate veniturile pentru munca în acord și că, deși unitatea a virat contribuția de asigurări sociale, calculată la câștigul lunar brut, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare la acea dată, pârâta în mod nelegal a stabilit pensia fără a include și aceste venituri.
A mai susținut contestatorul că în mod nelegal nu i-au fost valorificate salariile brute dovedite prin adeverința emisă, cu atât mai mult cu cât, conform art. 165 din legea nr. 263/2010 ”(1)La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
Salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
Salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
Salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.”
Contestatorul a învederat că a formulat contestație împotriva acestei decizii, în termenul legal, respectiv în data de 23.12.2014, dar nu a primit niciun răspuns de la Comisia Centrală de Contestații.
A mai menționat acesta că, potrivit art. 150 alin. 4 din lege ”Termenul de soluționare a contestației este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia” și că, de la data de 23 decembrie 2014 și până în 19 februarie 2015, au trecut mai mult de 45 de zile de la înregistrare.
De asemenea, se invocă că a fost constatat de către Curtea Constituțională faptul că dispozițiile art. 151 alin. (2) sunt constituționale în măsura în care se interpretează că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații (...) nu împiedică accesul la justiție.
A mai precizat contestatorul că este o persoană încadrată într-un grad de handicap accentuat permanent, motiv pentru care solicită admiterea contestației formulate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 151 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
În probațiune au fost depuse o . înscrisuri, respectiv: decizia nr._ din 28.11.2014; decizia nr._ din 28.11.2014; adeverința nr. 4000/_/4168/20.08.2014; adeverința nr. 4200/8071/21.08.2014; C. CI ; copie certificat de încadrare în grad de handicap permanent; adresa W_/19.01.2015, contestația adresată Comisiei Centrale de Contestații și dovada comunicării acesteia; carnet de muncă.
La data de 17.03.2015, instituția intimată a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea pretențiilor contestatorului ca nefondate și menținerea deciziei nr._ din 28.11.2014.
A învederat intimata că contestatorul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă conform deciziei nr._ din 28.11.2014și că, la stabilirea punctajului mediu anual, nu s-au valorificat veniturile brute menționate în adeverința nr._ /20.08.2014 emisă de S.C. Vard S.A. Tulcea.
S-a precizat în continuare că, prin cererea înregistrată la nr._/23.12.2014, contestatorul a contestat decizia nr._/28.11.2014, conform art. 149 din Legea nr. 263/2010, contestație care a fost înaintată Comisiei Centrale de Contestații și care nu a soluționat-o până la acest moment.
A apreciat intimata că veniturile brute menționate în adeverința nr._ /20.08.2014 emisă de S.C. Vard S.A. Tulcea, nu pot fi valorificate, având în vedere dispozițiile art. 165 alin. (1), alin.(2) din Legea nr.263/2010.
S-au invocat și dispozițiile art. 127 alin.(1) din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, în care se menționează că: ”Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.”
A învederat intimata că în anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263 /2010 precizează următoarele:
“ Mențiune: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
- formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;
- formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru;”
Față de dispozițiile legale invocate, a solicitat intimata să se constate că nu pot fi valorificate următoarele venituri: veniturile brute, întrucât art. 165 din Legea nr. 263/2010 prevede că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, precum și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare date de 01.04.2001; sumele cu titlu de “acord global” și “veniturile pentru ore suplimentare” pentru că aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform Anexei nr 15 la Normele de aplicare a Legii nr 263/2010 aprobate prin H.G. nr. 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
În probațiune, intimata a atașat la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: adresa nr._/19.01.2015, adresa nr. 2279/19.01.2015, contestația nr._/23.12.2014, decizia nr._/28.11.2014, adeverința nr._ /20.08.2014 și cererea nr._/14.10.2014.
Contestatorul nu a formulat un răspuns la întâmpinarea depusă de către intimată.
Examinând cererea în raport de probele administrate în cauză, instanța constată următoarele:
Contestatorul a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă prin cererea nr._/14.10.2013, cererea sa fiind soluționată prin emiterea deciziei de pensie nr._ din 28.11.2014 prin care i s-a stabilit o pensie în cuantum de 2.177 lei, începând cu data de 14.10.2014, corespunzătoare unui punctaj mediu anual de 2,_ puncte.
Analizând Decizia nr._ din 28.11.2014 emisă de intimată, instanța constată că la stabilirea pensiei contestatorului nu au fost avute în vedere veniturile brute din adeverința nr. 4000/2400/168 din 20.08.2014, întrucât (așa cum s-a menționat în motivarea deciziei contestate), potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 01.04.200 se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă, precum și sporurile cu caracter permanent, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 23.12.2014 și înaintată Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice cu adresa nr. 2279 din 19.01.2015, contestatorul a înțeles să conteste decizia nr._ din 28.11.2014.
Până la data pronunțării prezentei hotărâri, entitatea menționată nu a emis nicio hotărâre cu privire la contestația reclamantului.
Potrivit adeverinței nr._ /20.08.2014, emisă de „Vard Tulcea” S.A., rezultă că, în perioadele: 01.09.1983 – 18.07.1994 și 01.11.1996 – 01.12.2000, reclamantul a realizat o . venituri brute din salarii, venituri în cadrul cărora, în anumite perioade de timp, s-au adăugat și veniturile realizate prin efectuarea de ore suplimentare, precum și cele realizate prin munca în acord global.
Din aceeași adeverință, rezultă că în perioada 1983 – 1990, venitul pentru orele suplimentare a fost inclus în venitul pentru munca în acord, iar în perioada 1983 – 2000, compania a virat contribuția de asigurări sociale, calculată la câștigul lunar brut, în conformitate cu prevederile legislative în vigoare la acea dată.
La solicitarea instanței, adeverința sus menționată a fost completată cu adresa nr. 4000/3484/14.05.2015 emisă de același angajator, înscris din care rezultă că în lunile noiembrie 1993 și iunie 1994, reclamantul a beneficiat de indemnizație de concediu medical, iar în perioada noiembrie 1996 – ianuarie 1997, a beneficiat de compensări conform H.G. nr. 542/5 iulie 1996, venituri pentru care nu s-a achitat contribuția de asigurări sociale, conform legislației în vigoare.
Inițial, Lg. nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat, prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajatori și se calcula prin raportare la venitul brut realizat.
Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.”
Totodată, potrivit art. 3 din Lg. nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
În același timp, dispozițiile art. 10 din același act normativ, prevedeau că baza de calcul a pensiei o constituie retribuția tarifară.
Obligația plății unei contribuții de asigurări sociale a salariaților în funcție de câștigul salarial brut al acestora a fost menținută și prin dispozițiile art.2 pct.1 din Lg. nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, prin care au fost modificate o . prevederi din Decretul nr.389/1972 și conform cărora "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel:
- „35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă;
- 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă;
- 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați;
- 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaților și a copiilor.”
Ulterior, potrivit dispozițiilor art. 2 lit.e din Lg. Nr. 19/2000 și art. 2 lit. c și d din Lg. Nr. 263/2010, s-a stabilit că sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: „e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu al contributivității care a guvernat organizarea și funcționarea sistemului de pensii și în perioada 1966-2000, chiar dacă nu a beneficiat de o reglementare expresă, a cunoscut o mai mare dezvoltare sub imperiul Lg. Nr.19/2000 care stipulează prin art. 78 alin 1 că „ numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice”.
Conform prevederilor art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, prin sintagma „venit brut realizat lunar” se înțelege „ venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând:
a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază;
b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare;
c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților);”
Totodată, prin Decizia nr. 5/20.09.2010 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte și a decis că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile art. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în calcul la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă, subliniind faptul că pentru aceste sume s-a plătit contribuția la asigurările sociale de stat, conform Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat.
De asemenea, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte și a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în calcul la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că dispozițiile pct. VI din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 pot fi înlăturate, întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din același act normativ, cât și cu Legea nr. 19/2000, deoarece încalcă principiul fundamental al contributivității anterior datei de 1 aprilie 2001.
La data de 10 decembrie 2012 ÎCCJ a pronunțat decizia cu nr. 19 în recurs în interesul legii statuând că „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Instanța supremă a reținut în motivarea acestei decizii că, aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioadele anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
În concluzie, instanța reține că, în speță, ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al acestor venituri, ci faptul că statul a încasat, în perioada derulării raporturilor de muncă, contribuțiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului iar acum revine asiguraților dreptul să primească o contraprestație corespunzătoare din partea acestuia pentru a exista un echilibru al raporturilor juridice dintre părți.
În același timp, se apreciază că trebuie acordată prevalență dispozițiilor legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, întrucât soluția contrară ar presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar fi realizat scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Lg. Nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Practica Curții Supreme a Drepturilor Omului de la Strasburg și Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxembourg a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar neacordarea sau diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere.
În conformitate cu art. 14 din aceeași Convenție, pentru interzicerea discriminării și art. 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, Curtea Europeană a reținut că „ noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” ( cauza Buchen versus Cehia ).
În același sens, în cauza Gaygusuz versus Austria (1996 ), Curtea a decis că” pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO și se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului”.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că „dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, ( Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Rezultă astfel că, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate veniturile de natură salarială pentru care angajatorul sau angajatul au plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Față de toate aceste aspecte, rezultă că, întrucât reclamantul a dovedit pretențiile sale precizate în adeverința anterior menționată, instanța, în temeiul art.153 lit. g coroborat cu art. 156 din Legea Nr. 263/2010, urmează să admită contestația și să anuleze Decizia nr._/28.11.2014, emisă de C. Județeană de Pensii Tulcea, ca netemeinică și nelegală.
Urmează a fi obligată intimata să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute (inclusiv a veniturilor menționate la rubrica „venit pentru munca în acord”, precum și a veniturilor menționate la rubrica „venit pentru ore suplimentare”), conform adeverinței nr._ /20.08.2014 emisă de S.C. „Vard Tulcea”S.A., cu excepția indemnizațiilor de concediu medical de care a beneficiat în lunile noiembrie 1993 și iunie 1994 și a compensărilor conform H.G. nr. 542/05 iulie 1996 obținute în lunile noiembrie și decembrie 1996 și ianuarie 1997, așa cum s-a menționat în adresa nr. 4000/3484/14.05.2015 emisă de același angajator, cu acordarea drepturilor începând cu data de 14.10.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația promovată de contestatorul J. P., cu domiciliul în Tulcea, ., județul Tulcea, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Anulează Decizia nr._/28.11.2014, emisă de C. Județeană de Pensii Tulcea, ca netemeinică și nelegală.
Obligă intimata să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute (inclusiv a veniturilor menționate la rubrica „venit pentru munca în acord”, precum și a veniturilor menționate la rubrica „venit pentru ore suplimentare”), conform adeverinței nr._ /20.08.2014 emisă de S.C. „Vard Tulcea”S.A., cu excepția indemnizațiilor de concediu medical de care a beneficiat în lunile noiembrie 1993 și iunie 1994 și a compensărilor conform H.G. nr. 542/05 iulie 1996 obținute în lunile noiembrie și decembrie 1996 și ianuarie 1997, așa cum s-a menționat în adresa nr. 4000/3484/14.05.2015 emisă de același angajator, cu acordarea drepturilor începând cu data de 14.10.2014.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 mai 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
L. N. G. T. C. T.
GREFIER,
E. L. I.
22.06.2015
Red.As.jud.GT
Tehnored.ELI/DS
29.06.2015
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 138/2015. Tribunalul TULCEA | Recalculare pensie. Sentința nr. 709/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
