Recalculare pensie. Sentința nr. 407/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 407/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 132/88/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 407/2015
Ședința publică de la 10 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L.-D. P.
Asistenți judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: A.-I. L.
Pe rol judecarea cauzei asigurări sociale formulată de reclamantul I. G., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocat S. V., din Tulcea, ., ., jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect recalculare pensie.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03 martie 2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la această dată, când a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr._ din data de 31 ianuarie 2015, reclamantul I. G. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, solicitând ca, prin hotârârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta sa-i recalculeze drepturile de pensie, luând in calcul salariul tarifar si
veniturile suplimentare, realizate in perioada 1971-1994, asa cum rezulta,
din adeverința nr. 1487 din 11.07.2012 emisa de ., precum si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, este pensionar pentru
limita de varsta și a fost salariat în cadrul S.C. Cimex S.A. Tulcea.
S-a mai arătat că, la momentul la care i s-a întocmit dosarul de pensie, i s-a trecut in adeverințele emise de unitatea parata, doar sporul de vechime in munca, sporul de sef de echipa si sporul de condiții grele de munca, omițându-se a se trece veniturile brute pentru care s-au calculat si plătit contributii de asigurari sociale care cuprind si munca suplimentara si munca in acord.
Reclamantul a precizat că, s-a adresat Casei de Pensii Tulcea dar aceasta a refuzat sa-i recalculeze pensia conform adeverinței de vechime eliberată de S.C. Cimex S.A., motivând că, veniturile brute din adeverința mentionată nu reprezintă sporuri cu caracter permanent desi au fost calculate si plătite contributii de asigurari sociale la vremea respectiva de către angajator.
S-a mai menționat, de către reclamant, că, Decizia Casei Județene de Pensii Tulcea a fost contestata si trimisa la Comisia de Contestatii din
cadrul C.N.P.P. la data de 17.09.2012, dar nu s-a comunicat nici un răspuns in termenul legal de 45 zile.
A mai susținut reclamntul că, se încalcă principiul contributivitatii prevăzut de legea pensiilor la vremea respectiva - Lg. 19/2000 - si chiar si actuala lege 263/2010, care prevede ca pensia se stabileste in funcție de venitul brut pentru care s-a calculat si achitat contributia de asigurari sociale, in acest sens pronuntandu-se si Înalta Curte de Casație si Justitie.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 107 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, iar în dovedire, a depus la dosar cupon de pensie, carte de identitate, adresa nr._/2012 și adeverința nr. 1487/2012.
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtei, care, la data de 12 februarie 2015, a depus la dosar precizări, prin care arătat că, decizia de pensie nr._/13.08.2012 a fost contestată la Comisia Centrală de Contestatii, fiind înaintată acesteia împreună cu dosarul de pensie nr._, prin adresa C.J.P. Tulcea nr._/17.09.2012.
La solicitarea instanței de judecată, S.C. CIMEX S.A. Tulcea a depus la dosar adresa nr. 283/20.02.2015, prin care a învederat că, în perioada specificată în adeverința nr. 1487/18.07.2012, s-a plătit CAS lunar, în conformitate cu prevederile legale din acea perioadă.
Examinând cauza, în raport de probele administrate, instanța reține următoarele:
Din contestația înregistrată sub nr._/10.09.2012 la C.J.P. Tulcea, rezultă că,reclamantul a solicitat recalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor în regim de lucru prelungit, iar prin decizia nr._/13.08.2012, cererea sa de recalculare a fost respinsă.
Decizia de pensie nr._/13.08.2012 a fost contestată de reclamant prin cererea înregistrată la C.J.P. Tulcea sub nr._/2012, fiind înaintată ulterior la Comisia Centrală de Contestații din cadrul C.N.P.P. cu adresa nr._/17.09.2012.
Până la data pronunțării prezentei hotărâri entitatea menționată nu a emis nicio hotărâre cu privire la contestația reclamantului.
Din adeverința nr. 1487/18.07.2012 emisă de S.C. CIMEX S.A. Tulcea, rezultă salariul tarifar de încadrare al reclamantului și faptul că, în perioada mai 1971-septembrie 1994, acesta a realizat o . venituri din regimul de lucru prelungit.
Din aceeași adeverință rezultă că, regimul de lucru prelungit nu a fost inclus în salariul tarifar, iar societatea a virat contribuția de asigurări sociale.
La solicitarea instanței, adeverința sus menționată a fost completată cu adresa nr. 283/20.02.2015 emisă de același angajator, înscris potrivit căruia reiese că în perioada specificată în adeverința nr. 1487/18.07.2012, s-a plătit C.A.S. lunar în conformitate cu prevederile legale din acea perioadă.
Inițial, Lg. nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat, prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajatori și se calcula prin raportare la venitul brut realizat.
Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.”
Totodată, potrivit art. 3 din Lg. nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
În același timp, dispozițiile art. 10 din același act normativ, prevedeau că baza de calcul a pensiei o constituie retribuția tarifară.
Obligația plății unei contribuții de asigurări sociale a salariaților în funcție de câștigul salarial brut al acestora a fost menținută și prin dispozițiile art.2 pct.1 din Lg. nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, prin care au fost modificate o . prevederi din Decretul nr.389/1972 și conform cărora "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel:
- „35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă;
- 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă;
- 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați;
- 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaților și a copiilor.”
Ulterior, potrivit dispozițiilor art. 2 lit.e din Lg. Nr. 19/2000 și art. 2 lit. c și d din Lg. Nr. 263/2010, s-a stabilit că sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: „e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu al contributivității care a guvernat organizarea și funcționarea sistemului de pensii și în perioada 1966-2000, chiar dacă nu a beneficiat de o reglementare expresă, a cunoscut o mai mare dezvoltare sub imperiul Lg. Nr.19/2000 care stipulează prin art. 78 alin 1 că „ numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice”.
Conform prevederilor art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, prin sintagma „venit brut realizat lunar” se înțelege „ venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând:
a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază;
b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare;
c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților);”
Totodată, prin Decizia nr. 5/20.09.2010 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte și a decis că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile art. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în calcul la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă, subliniind faptul că pentru aceste sume s-a plătit contribuția la asigurările sociale de stat, conform Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat.
La data de 10 decembrie 2012 ÎCCJ a pronunțat decizia cu nr. 19 în recurs în interesul legii statuând că „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Instanța supremă a reținut în motivarea acestei decizii că, aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioadele anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
În concluzie, instanța reține că, în speță, ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al acestor venituri, ci faptul că statul a încasat, în perioada derulării raporturilor de muncă, contribuțiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului iar acum revine asiguraților dreptul să primească o contraprestație corespunzătoare din partea acestuia pentru a exista un echilibru al raporturilor juridice dintre părți.
În același timp, se apreciază că trebuie acordată prevalență dispozițiilor legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, întrucât soluția contrară ar presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar fi realizat scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Lg. Nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Practica Curții Supreme a Drepturilor Omului de la Strasburg și Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxembourg a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar neacordarea sau diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere.
În conformitate cu art. 14 din aceeași Convenție, pentru interzicerea discriminării și art. 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, Curtea Europeană a reținut că „ noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” ( cauza Buchen versus Cehia ).
În același sens, în cauza Gaygusuz versus Austria (1996 ), Curtea a decis că” pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO și se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului”.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că „dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, ( Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Rezultă astfel că, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate veniturile de natură salarială pentru care angajatorul sau angajatul au plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Față de toate aceste aspecte, rezultă că, întrucât reclamantul a dovedit pretențiile sale precizate în adeverința anterior menționată, instanța, în temeiul art.153 lit. f și g coroborat cu art. 156 din Lg. Nr. 263/2010, urmează să admită acțiunea.
D. consecință, va fi obligată pârâta să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului cu includerea în baza de calcul și a veniturilor menționate la rubricile „salariu tarifar” și „regim de lucru prelungit” conform adeverinței nr. 1487/18.07.2012 emisă de S.C. „Cimex” S.A. Tulcea completată cu adresa nr. 283/20.02.2015 emisă de aceeași instituție, cu acordarea drepturilor începând cu data de 1.09.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea - asigurări sociale - formulată de reclamantul I. G., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocat S. V., din Tulcea, ., ., jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect recalculare pensie.
Obligă pârâta să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului cu includerea în baza de calcul și a veniturilor menționate la rubricile „salariu tarifar” și „regim de lucru prelungit” conform adeverinței nr. 1487/18.07.2012 emisă de S.C. „Cimex” S.A. Tulcea completată cu adresa nr. 283/20.02.2015 emisă de aceeași instituție, cu acordarea drepturilor începând cu data de 1.09.2012.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică de la 10 martie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
L.-D. P. C. T. G. T.
GREFIER,
A.-I. L.
Red. asistent judiciar CT/26.03.2015
Tehnored. Gref. LAI/27.03.2015/4 ex./.>
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 687/2015. Tribunalul TULCEA | Recalculare pensie. Sentința nr. 877/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
