Recalculare pensie. Sentința nr. 1329/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1329/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 1080/88/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1329/2015
Ședința publică de la 8 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: M. L. Șurculescu
Asistenți judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: M. R.
Pe rol judecarea cauzei în materia asigurări sociale formulată de reclamanta COMISAN M., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta Comisan M. personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus întâmpinare și răspuns la întâmpinare și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Reclamanta, având cuvântul solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, respectiv recalcularea pensiei prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare obținute din ore suplimentare peste programul de lucru și acordul global, conform adeverinței de la dosar.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 15.06.2015 sub nr._, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea pensiei de asigurări sociale, având în vedere salariile brute menționate în adeverința nr._ /20.03.2015.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada 01.09.1978 – 27.04.2009, a fost angajată cu contract de muncă încheiat pe durată nedeterminată la Șantierul Naval Tulcea (actualmente .).
A mai arătat reclamanta că în această perioadă toți angajații din Șantierul Naval Tulcea (actualmente .) au lucrat în acord global și au efectuat ore suplimentare peste program, iar la data la care a îndeplinit cerințele legale pentru pensionarea standard, a depus o cerere în acest sens la C. Județeană de Pensii Tulcea, care a emis Decizia nr._ din data de 01.03.2006.
S-a mai susținut de către reclamantă că încă de la început a sesizat că în raport de stagiul de cotizare și de veniturile încasate, pensia stabilită era prea mică, însă într-o audiență la conducerea Casei Județene de Pensii Tulcea i s-a explicat că punctajul i-a fost calculat corect, veniturile suplimentare rezultate din ore suplimentare peste program și acord global, nefiindu-i luate în considerare pentru că nu au caracter de spor permanent.
Reclamanta a învederat că la data la care a formulat prezenta acțiune, beneficiază de o pensie de asigurări sociale în cuantum de 1.429 lei.
A menționat reclamanta că a solicitat Casei Județene de Pensii Tulcea în scris o recalculare a pensiei, însă cererea i-a fost respinsă prin Decizia nr._ din 09.04.2015.
Mai menționează reclamanta că în decizia nr._ din 09.04.2015 s-a precizat că veniturile suplimentare nu pot fi luate în considerare la stabilirea pensiei, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, însă consideră reclamanta că pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea nu a ținut cont de dispozițiile Legii nr. 3/1977, ale Decretului nr. 389 din 11.10.1972, ale H.G. nr. 1109/1990, ale Legii nr. 49 din 1992, ale OUG nr. 2/1999 și nici de argumentul dat prin decizie de Curtea Constituțională a României prin Motivarea nr. 736 din 24.10.2006.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: decizia nr._ din 09.04.2015, adresa nr._/04.05.2015, C.I., cupon de pensie, decizia nr._ din 01.03.2006, adeverința nr._ /20.03.2015.
La data de 30 iunie 2015, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat că pârâta nu a ținut cont de Legea nr. 3/1977, de Decretul nr. 389 din 11.10.1972, de H.G. nr. 1109/1990, de Legea nr. 49/1992, de OUG nr. 2/1999 și nici de argumentul dat prin decizie de Curtea Constituțională a României prin Motivarea nr. 736 din 24.10.2006.
A mai reiterat reclamanta că în perioada 01.09.1978 – 06.05.2009 a fost angajată cu contract de muncă încheiat pe durată nedeterminată la Șantierul Naval Tulcea (actualmente .) și că în această perioadă toți muncitorii din cadrul Șantierului Naval Tulcea au lucrat în acord global și au efectuat ore suplimentare peste program, însă pârâta nu a luat în calcul acele venituri suplimentare la stabilirea pensiei, întrucât acestea nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea pretențiilor reclamantei ca nefondate.
Pârâta a susținut că prin cererea înregistrată la nr._/30.03.2015, reclamanta a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea venitului brut evidențiat în adeverința nr._ /20.03.2015 emisă de ., cererea de recalculare fiind respinsă prin decizia nr._/26.03.2015.
S-a arătat că prin cererea înregistrată la nr._/20.04.2015, reclamanta a contestat decizia nr._/09.04.2015 conform art. 149 din Legea nr. 263/2010, iar contestația a fost trimisă spre soluționare Comisiei Centrale de Contestații, prin adresa nr._/04.05.2015, care nu a soluționat contestația până la data depunerii prezentei cereri.
A învederat pârâta că Adeverința nr._ /20.03.2015 emisă de . cuprinde venitul brut, iar acesta nu s-a valorificat pentru că s-au avut în vedere prevederile art. 165 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 263/2010 și art. 127 alin. (1) din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a revederilor Legii nr. 263/2010 care prevede că ”Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.”
Anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263 /2010 precizează că “Mențiune: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale și formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru.”
S-a menționat că nu pot fi valorificate următoarele venituri: veniturile brute, întrucât art. 165 din Legea nr. 263/2010 prevede că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, precum și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001 și sumele cu titlu de “acord global” și “veniturile pentru ore suplimentare” pentru că aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform Anexei nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobate prin H.G. nr. 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
În dovedirea cererii, pârâta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: cererea nr._/30.03.2015, adeverința nr._ /20.03.2015, decizia nr._/09.04.2015, cererea nr._/20.04.2015, adresa nr._/04.05.2015.
Examinând cererea, în raport de probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
La data de 30.03.2015, prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta a solicitat Casei Județene de Pensii Tulcea recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor brute din adeverința nr._ /20.03.2015 emisă de ..
Pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea a emis decizia nr._/09.04.2015, fără a valorifica veniturile cuprinse în adeverința nr._ /20.03.2015 emisă de . cu motivarea că potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioade anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, precum și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Până la data pronunțării prezentei hotărâri, Comisia de Contestații din cadrul C.N.P.P. nu a emis nicio hotărâre cu privire la contestația reclamantei.
Potrivit adeverinței nr._ /20.03.2015 emisă de . rezultă că în perioada ianuarie 1979 – martie 2001, reclamanta a realizat o . venituri brute din salarii, pentru care compania a virat contribuția de asigurări sociale, calculată la câștigul lunar brut, în conformitate cu prevederile legislative în vigoare la data respectivă.
Tot din adeverința nr._ /20.03.2015 rezultă că în perioada iulie 1996 – ianuarie 1997, reclamanta a beneficiat de compensări conform HG nr. 542/05.07.1996, venituri pentru care nu s-a achitat contribuția de asigurări sociale conform legislației în vigoare.
Inițial, Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat, prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajatori și se calcula prin raportare la venitul brut realizat.
Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.”
Totodată, potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
În același timp, dispozițiile art. 10 din același act normativ, prevedeau că baza de calcul a pensiei o constituie retribuția tarifară.
Obligația plății unei contribuții de asigurări sociale a salariaților în funcție de câștigul salarial brut al acestora a fost menținută și prin dispozițiile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, prin care au fost modificate o . prevederi din Decretul nr. 389/1972 și conform cărora "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel:
- „35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă;
- 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă;
- 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați;
- 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaților și a copiilor.”
Ulterior, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 și art. 2 lit. c și d din Legea nr. 263/2010, s-a stabilit că sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: „e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu al contributivității care a guvernat organizarea și funcționarea sistemului de pensii și în perioada 1966-2000, chiar dacă nu a beneficiat de o reglementare expresă, a cunoscut o mai mare dezvoltare sub imperiul Legea nr. 19/2000 care stipulează prin art. 78 alin. 1 că „ numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice”.
Conform prevederilor art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, prin sintagma „venit brut realizat lunar” se înțelege „ venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând:
a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază;
b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare;
c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților)”.
La data de 10 decembrie 2012 ÎCCJ a pronunțat decizia cu nr. 19 în recurs în interesul legii statuând că „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Instanța supremă a reținut în motivarea acestei decizii că, aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioadele anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
În concluzie, instanța reține că, în speță, ceea ce interesează este faptul că statul a încasat, în perioada derulării raporturilor de muncă, contribuțiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului iar acum revine asiguraților dreptul să primească o contraprestație corespunzătoare din partea acestuia pentru a exista un echilibru al raporturilor juridice dintre părți.
În același timp, se apreciază că trebuie acordată prevalență dispozițiilor legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, întrucât soluția contrară ar presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar fi realizat scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Lg. Nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Practica Curții Supreme a Drepturilor Omului de la Strasburg și Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxembourg a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar neacordarea sau diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere.
În conformitate cu art. 14 din aceeași Convenție, pentru interzicerea discriminării și art. 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, Curtea Europeană a reținut că „ noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” (cauza Buchen versus Cehia ).
În același sens, în cauza Gaygusuz versus Austria (1996), Curtea a decis că” pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO și se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului”.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că „dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, (Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Rezultă astfel că, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate veniturile de natură salarială pentru care angajatorul sau angajatul au plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Față de toate aceste aspecte, rezultă că, întrucât reclamanta a dovedit pretențiile sale precizate în adeverința anterior menționată, instanța, în temeiul art. 153 lit. f și g coroborat cu art. 156 din Legea nr. 263/2010, urmează să admită acțiunea.
D. consecință, va fi obligată pârâta să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantei cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute, conform adeverinței nr._ /20.03.2015 emisă de . cu excepția compensării conform HG nr. 542/1996 obținută în perioada iulie 1996-ianuarie 1997, așa cum s-a menționat în adeverință, cu acordarea drepturilor începând cu data de 01.04.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta COMISAN M., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea, având ca obiect recalculare pensie.
Obligă pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantei cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute, conform adeverinței nr._ /20.03.2015 emisă de .. cu excepția compensării conform HG nr.542/1996 obținută în perioada iulie 1996-ianuarie 1997, așa cum s-a menționat în adeverință, cu acordarea drepturilor începând cu data de 01.04.2015.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 08 septembrie 2015.
Președinte, Asistenți Judiciari,
M. L. Șurculescu G. T. și C. T.
Grefier – M. R.
Red. Asist. Jud. TC/10.09.2015
Tehnored. Gref. RM/10.09.2015
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 706/2015. Tribunalul TULCEA | Recalculare pensie. Sentința nr. 874/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
