Recalculare pensie. Sentința nr. 874/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 874/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 179/88/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 874/2015
Ședința publică de la 2 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. N. G.
ASISTENȚI JUDICIARI: G. T.
C. T.
GREFIER: M. R.
Pe rol judecarea cauzei în materia asigurări sociale formulată de reclamantul GHIZILA S., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., județ Tulcea, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea, având ca obiect recalculare pensie.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 mai 2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la această dată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 3 februarie 2015 sub nr._, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a drepturilor de pensie, cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute (inclusiv a veniturilor menționate la rubrica „venit pentru ore suplimentare” și „venit pentru munca în acord”), conform Adeverinței nr. 2400/2019/08.04.2013 eliberată de către STX OSV TULCEA S.A., cu acordarea drepturilor începând cu data de 01 mai 2013 și obligarea la plata diferențelor dintre drepturile recalculate în sensul mai sus arătat și drepturile încasate, începând cu data de 01 mai 2013 și până la data emiterii deciziei de recalculare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă conform deciziei nr._ din 01 august 2008, iar la data de 16 aprilie 2013 s-a adresat cu o cerere pârâtei (înregistrată sub nr._) în vederea recalculării drepturilor de pensie conform Adeverinței nr. 2400/2019/08.04.2013 eliberată de către STX OSV TULCEA S.A.
A mai susținut reclamantul că prin Decizia nr._ din 24 mai 2013, pârâta i-a respins cererea formulată reținând că, sumele inserate în adeverința nr. 2400/2019/08.04.2013 nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în Anexa 15 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 aprobate prin HG nr. 257/2011.
S-a mai menționat că din adeverința nr. 2400/2019/08.04.2013 eliberată de către STX OSV TULCEA S.A., rezultă venitul brut realizat în perioada ianuarie 1979 - martie 2001, precizându-se că pentru perioadele menționate în aceasta, compania a virat contribuția de asigurări sociale, calculată la câștigul lunar brut, în conformitate cu prevederile legislative în vigoare la acea dată, respectiv: Decretul nr. 389/11.10.1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat; Hotărârea Guvernului nr. 1109/1990 cu privire la liberalizarea prețurilor și măsuri de protecție socială; Legea nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/1999 privind modificarea și completarea Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuția de asigurări sociale de stat, modificat și completat prin Legea nr. 49/1992.
Reclamantul a mai susținut că deși compania a inserat în adeverința eliberată mențiunea că, s-a virat contribuția de asigurări sociale, calculată la câștigul lunar brut, pârâta a refuzat recalcularea drepturilor de pensie în raport de veniturile brute realizate în perioada ianuarie 1979 - martie 2001.
Astfel că, potrivit Legii nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat, plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajatori și se calcula prin raportare la venitul brut realizat.
S-a mai arătat că potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă. ”
S-a mai precizat că, potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege, iar potrivit art. 10 din același act normativ, baza de calcul a pensiei o constituie retribuția tarifară.
S-a mai arătat că în funcție de câștigul salarial brut al salariaților a fost menținută obligația plății unei contribuții de asigurări sociale și prin dispozițiile art. 2 pct. l din Legea nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, prin care au fost modificate o . prevederi din Decretul nr. 389/1972 și conform cărora "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel:-,, 35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa Ide muncă; (....).
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 și art. 2 lit. c și d din Legea nr. 263/2010, s-a stabilit că sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: ,,e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu al contributivității care a guvernat organizarea și funcționarea sistemului de pensii și în perioada 1966-2000, chiar dacă nu a beneficiat de o reglementare expresă, a cunoscut o mai mare dezvoltare sub imperiul Legii nr. 19/2000 prin art. 78 alin 1.
Consideră reclamantul că neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității.
În drept reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: decizia nr._/24.05.2013, adeverința nr._ /08.04.2013, talon mandat plată pensie și alte drepturi, carte de identitate.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea pretențiilor reclamantului ca nefondate și menținerea deciziei nr._/18.12.2013.
A precizat pârâta că prin cererea înregistrată la nr._/16.04.2014, reclamantul a solicitat valorificarea veniturilor din adeverința nr._ /08.04.2013 emisă de ., cererea sa fiind respinsă prin decizia nr._/24.05.2013.
S-a arătat că reclamantul nu a contestat decizia nr._/24.05.2013, iar potrivit art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 „deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive”.
Referitor la pretențiile reclamantului, pârâta a susținut că la calculul punctajului mediu anual din decizia nr._/24.05.2013, nu s-a valorificat venitul brut care include „venitul pentru ore suplimentare” și „venitul pentru munca în acord” din perioada ianuarie 1979 - martie 2001, așa cum sunt menționate în adeverința nr._ /08.04.2013 emisă de . având în vedere dispozițiile art. 165 alin. (1) și (2) din Legea nr.263/2010.
A menționat pârâta că potrivit art. 127 alin. (1) din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a revederilor Legii nr. 263/2010 se menționează că ”Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.”
Anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263 /2010 precizează că “Mențiune: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
- formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;
- formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru.”
S-a mai susținut că nu pot fi valorificare următoarele venituri: veniturile brute, întrucât art. 165 din Legea nr. 263/2010 prevede că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete,după caz, precum și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001 și sumele cu titlu de “acord global” și “veniturile pentru ore suplimentare” pentru că aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform Anexei nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobate prin H.G. nr. 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
Pârâta a susținut că Decizia nr._/24.05.2013, nu a fost contestată și potrivit art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, aceasta a rămas definitivă și pe cale de consecință această decizie nu poate fi anulată, nefiind respectată procedura administrativă prealabilă, care potrivit art. 149 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, este obligatorie.
A precizat pârâta că pretențiile reclamantului de a i se acorda diferențele dintre drepturile rezultate în urma recalculării pensiei prin includerea veniturilor brute din adeverința nr._ /08.04.2013 emisă de . și drepturile de pensie încasate începând cu data de 01.05.2013 sunt nefondate.
Pârâta a mai susținut că în cazul reclamantului, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, pentru că decizia nr._/24.05.2013 este definitivă.
În dovedirea cererii, pârâta a depus la dosar, copii certificate de pe următoarele înscrisuri: decizia nr._/24.05.2013, adresa nr._/16.04.2013 și adeverința nr._ /08.04.2013.
La data de 16 aprilie 2015, . a transmis la dosarul cauzei adresa nr. 4000/2585/15.04.2015.
Examinând cererea, în raport de probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
La data de 16.04.2013 sub nr._, reclamantul a solicitat Casei Județene de Pensii Tulcea recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor din adeverința nr._ /08.04.2013 emisă de S.C. Vard S.A Tulcea.
Pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea a emis decizia nr._/24.05.2013, fără a valorifica veniturile cuprinse în adeverința nr._ /08.04.2013 emisă de S.C. Vard S.A. Tulcea cu motivarea că sumele reprezentând ore suplimentare și venituri pentru munca în acord nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în anexa nr. 15 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobată prin H.G. nr. 257/2011.
Reclamantul nu a contestat decizia nr._/24.05.2013.
Potrivit adeverinței nr._ /08.04.2013 emisă de S.C. STX OSV Tulcea S.A. rezultă că în perioada ianuarie 1979 – martie 2001, reclamantul a realizat o . venituri brute din salarii, pentru care compania a virat contribuția de asigurări sociale, calculată la câștigul lunar brut, în conformitate cu prevederile legislative în vigoare la data respectivă.
La solicitarea instanței, adeverința sus menționată a fost completată cu adresa nr. 4000/2585/15.04.2015 emisă de același angajator, denumit în prezent ., înscris potrivit căruia reiese că în perioada aprilie 1992, noiembrie 1995, februarie 1996, iulie 1996 - ianuarie 1997, reclamantul a beneficiat de o . venituri (indemnizație de concediu medical și respectiv compensări conform HG nr. 542/05.07.1996) pentru care nu s-a achitat contribuția de asigurări sociale conform legislației în vigoare.
Inițial, Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat, prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajatori și se calcula prin raportare la venitul brut realizat.
Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.”
Totodată, potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
În același timp, dispozițiile art. 10 din același act normativ, prevedeau că baza de calcul a pensiei o constituie retribuția tarifară.
Obligația plății unei contribuții de asigurări sociale a salariaților în funcție de câștigul salarial brut al acestora a fost menținută și prin dispozițiile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, prin care au fost modificate o . prevederi din Decretul nr. 389/1972 și conform cărora "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel:
- „35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă;
- 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă;
- 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați;
- 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaților și a copiilor.”
Ulterior, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 și art. 2 lit. c și d din Legea nr. 263/2010, s-a stabilit că sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: „e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu al contributivității care a guvernat organizarea și funcționarea sistemului de pensii și în perioada 1966-2000, chiar dacă nu a beneficiat de o reglementare expresă, a cunoscut o mai mare dezvoltare sub imperiul Lg. Nr.19/2000 care stipulează prin art. 78 alin. 1 că „ numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice”.
Conform prevederilor art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, prin sintagma „venit brut realizat lunar” se înțelege „ venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând:
a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază;
b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare;
c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților)”.
Totodată, prin Decizia nr. 5/20.09.2010 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte și a decis că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile art. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în calcul la stabilirea bazei de calcul a pensiei datorate pentru munca depusă, subliniind faptul că pentru aceste sume s-a plătit contribuția la asigurările sociale de stat, conform Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat.
De asemenea, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte și a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în calcul la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că dispozițiile pct. VI din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 pot fi înlăturate, întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din același act normativ, cât și cu Legea nr. 19/2000, deoarece încalcă principiul fundamental al contributivității anterior datei de 1 aprilie 2001.
La data de 10 decembrie 2012 ÎCCJ a pronunțat decizia cu nr. 19 în recurs în interesul legii statuând că „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Instanța supremă a reținut în motivarea acestei decizii că, aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioadele anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
În concluzie, instanța reține că, în speță, ceea ce interesează este faptul că statul a încasat, în perioada derulării raporturilor de muncă, contribuțiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului iar acum revine asiguraților dreptul să primească o contraprestație corespunzătoare din partea acestuia pentru a exista un echilibru al raporturilor juridice dintre părți.
În același timp, se apreciază că trebuie acordată prevalență dispozițiilor legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, întrucât soluția contrară ar presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar fi realizat scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Lg. Nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Practica Curții Supreme a Drepturilor Omului de la Strasburg și Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxembourg a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar neacordarea sau diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere.
În conformitate cu art. 14 din aceeași Convenție, pentru interzicerea discriminării și art. 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, Curtea Europeană a reținut că „ noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” (cauza Buchen versus Cehia ).
În același sens, în cauza Gaygusuz versus Austria (1996), Curtea a decis că” pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO și se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului”.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că „dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, (Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Rezultă astfel că, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate veniturile de natură salarială pentru care angajatorul sau angajatul au plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Față de toate aceste aspecte, rezultă că, întrucât reclamantul a dovedit pretențiile sale precizate în adeverința anterior menționată, instanța, în temeiul art. 153 lit. f și g coroborat cu art. 156 din Legea nr. 263/2010, urmează să admită acțiunea.
D. consecință, va fi obligată pârâta să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute (inclusiv a veniturilor menționate la rubrica "venit pentru munca in acord", precum și a veniturilor menționate la rubrica "venit pentru ore suplimentare"), conform adeverinței nr._ /08.04.2013 emisă de . Tulcea, cu excepția indemnizației de concediu medical de care a beneficiat reclamantul în lunile aprilie 1992, noiembrie 1995 și februarie 1996 și a compensării conform HG nr. 542/1996 obținută în perioada iulie 1996 și septembrie 1996-ianuarie 1997, așa cum s-a menționat în adresa nr. 4000/2585/15.04.2015 emisă de același angajator, denumit în prezent ., cu acordarea diferențelor dintre pensia încasată și pensia recalculată începând cu data de 01.05.2013 și până la data emiterii deciziei de recalculare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul GHIZILA S., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., județ Tulcea, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea, având ca obiect recalculare pensie.
Obligă pe pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute (inclusiv a veniturilor menționate la rubrica "venit pentru munca in acord", precum și a veniturilor menționate la rubrica "venit pentru ore suplimentare"), conform adeverinței nr._ /08.04.2013 emisă de . Tulcea, cu excepția indemnizației de concediu medical de care a beneficiat reclamantul în lunile aprilie 1992, noiembrie 1995 și februarie 1996 și a compensării conform HG nr. 542/1996 obținută în perioada iulie 1996 și septembrie 1996-ianuarie 1997, așa cum s-a menționat în adresa nr. 4000/2585/15.04.2015 emisă de același angajator, denumit în prezent ., cu acordarea diferențelor dintre pensia încasată și pensia recalculată începând cu data de 01.05.2013 și până la data emiterii deciziei de recalculare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 iunie 2015.
Președinte, Asistenți Judiciari,
D. N. G. G. T. și C. T.
Grefier – M. R.
Red.Asist. Jud. TC/03.06.2015
Tehnored. Gref. RM/03.06.2015
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 1329/2015. Tribunalul TULCEA | Recalculare pensie. Sentința nr. 687/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
