Recalculare pensie. Sentința nr. 877/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 877/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 421/88/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 877/2015
Ședința publică din data de 03 iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ș. R.
Asistenți Judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: E. G.
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă, privind pe reclamantul T. A., domiciliat în municipiul Tulcea, .. 103, ., ., jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: reclamantul personal și pentru pârâtă consilier juridic M. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-au citit actele și lucrările dosarului de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul depune la dosarul cauzei un punct de vedere cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere vizând obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie cu includerea în baza de calcul a sporului pentru lucru sistematic peste program, conform adeverinței nr. 14 din 23.01.2015, emisă de . București, solicitând respingerea acesteia. Un exemplar se comunică și pârâtei, prin reprezentant.
Instanța, apreciind că dosarul se află în stare de judecată, acordă cuvântul părților pe excepție și pe fondul cauzei.
Reclamantul având cuvântul pe excepția inadmisibilității, solicită a fi respinsă, ca nefondată iar pe fondul cauzei solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul pârâtei, având cuvântul pe excepția inadmisibilității, solicită a fi admisă iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca nefondată, pentru motivele arătate în întâmpinare.
Instanța, deliberând, în temeiul art. 394 C. pr. civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 02 martie 2015 și înregistrată sub nr._, reclamantul T. A. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a drepturilor de pensie, cu includerea în baza de calcul a sporului de lucru sistematic peste program (25%) conform adeverinței nr. 14/23.01.2015 emisă de . și a veniturilor brute, conform adeverinței nr. 501/19.11.2014 emisă de ., cu acordarea drepturilor începând cu data de 01 decembrie 2014 precum și obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre drepturile recalculate în sensul mai sus arătat și drepturile încasate începând cu data de 01 decembrie 2014 și până la data emiterii deciziei de recalculare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivare, reclamantul a arătat că, a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă conform deciziei nr._ din 03 septembrie 2011 iar la data de 19 noiembrie 2014 s-a adresat cu cerere la C.J.P.Tulcea (înregistrată sub nr._) în vederea recalculării drepturilor de pensie conform Adeverinței nr. 174 din 04.04.2011 emisă de S.C. Grant Trans S.A., respectiv Adeverinței nr. 501/19.11.2014 emisă de către S.C. Concips S.A. Tulcea.
Așa cum rezultă din decizia nr._/15.12.2014 la stabilirea drepturilor de pensie nu au fost valorificate veniturile brute pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, din adeverința nr. nr.501/19.11.2014 eliberată de către S.C. Concips S.A. Tulcea, întrucât potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010, „la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare în carnetul de muncă, precum și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2011. Sporul lucru sistematic peste program din adeverința nr. 174 din 04.04.2011 emisă de S.C. Grant Trans S.A., nu s-a valorificat deoarece temeiul legal nu este complet menționat.
Mai arată reclamantul că, din adeverința nr. 501/19.11.2014 emisă de S.C. Concips S.A. Tulcea” S.A. rezultă venitul brut realizat, respectiv că, unitatea a calculat contribuția de asigurări sociale la acesta.
De asemenea, din adeverința nr. 14/23.01.2015 emisă de S.C. Grant Trans S.A. care a modificat adeverința nr. 174/04.04.2011 prin completarea temeiului de drept, rezultă că în perioada 01 iulie 1983-01 iunie 1992 sporul lucru sistematic peste program (25% lunar) nu a fost evidențiat în carnetul de muncă pentru a fi luate în calcul la pensie, deși se cumulau cu salariul brut, la care unitatea a achitat la bugetul de stat contribuția de asigurări sociale.
Precizează reclamantul că, potrivit Legii nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat, plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajatori și se calcula prin raportare la venitul brut realizat.
Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă. ”
Totodată, potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
In același timp, dispozițiile art. 10 din același act normativ, prevedeau că baza de calcul a pensiei o constituie retribuția tarifară.
In funcție de câștigul salarial brut al salariaților a fost menținută obligația plății unei contribuții de asigurări sociale și prin dispozițiile art.2 pct.1 din Lg. nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, prin care au fost modificate o . prevederi din Decretul nr.389/1972 și conform cărora "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel:- ,,35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă;
Menționează reclamantul că, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. e din Legea Nr. 19/2000 și art. 2 lit. c și d din Legea Nr. 263/2010, s-a stabilit că sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: ,,e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite
Acest principiu al contributivității care a guvernat organizarea și funcționarea sistemului de pensii și în perioada 1966-2000, chiar dacă nu a beneficiat de o reglementare expresă, a cunoscut o mai mare dezvoltare sub imperiul Legii Nr. 19/2000 prin art. 78 alin.1 Conform prevederilor art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, prin sintagma „venit brut realizat lunar” se înțelege „ venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii,reprezentând: [...]
In privința regimului juridic al prelungirii timpului de lucru, reglementat inițial prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.546/1952, prevedea că ministerele de resort, de comun acord cu uniunea sindicală respectivă, vor putea aproba șantierele de construcții și montaj pentru care se admite program normal de lucru, până la 10 ore pe zi, iar în cazuri excepționale, prelungirea zilei de lucru peste 10 ore pe zi, conform art. 2 din această hotărâre, orele efectuate în aceste condiții urmând a fi considerate și plătite ca ore normale.
Conform art. 116 din fostul Cod al muncii în construcții, în industria forestieră, în agricultură, precum și în alte activități cu condiții specifice, durata zilei de muncă poate fi mai mare, în condițiile și limitele stabilite prin hotărâre a Consiliului de Miniștri, de comun acord cu Uniunea Generală a Sindicatelor, iar potrivit art. 120 din același cod, orele în care o persoană prestează munca peste durata normală a timpului de lucru sunt ore suplimentare și se compensează cu timp liber corespunzător, iar dacă munca astfel prestată nu a putut fi compensată cu timp liber corespunzător, orele suplimentare se vor retribui cu un spor de 50% sau 100%, în condițiile reglementate de același cod.
Totodată, Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, în art. 71, prevedea că personalul care lucrează peste durata normală a zilei de muncă sau în zilele de repaus săptămânal ori în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează are dreptul să fie retribuit dacă nu i s-a asigurat, în compensare, timpul liber corespunzător.
Prin urmare, veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă.
Arată reclamantul că, pentru aceste sume încasate s-a plătit contribuția la asigurările sociale de stat, deoarece Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat prevedea această sarcină asupra câștigului brut realizat de personalul salariat, fără nicio distincție.
Neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității.
Statul a încasat, în perioada derulării raporturilor de muncă, contribuțiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului, iar acum revine asiguraților dreptul să primească o contraprestație corespunzătoare din partea acestuia pentru a exista un echilibru al raporturilor juridice dintre părți.
Precizează reclamantul că, împotriva deciziei nr._ din 15 decembrie 2014 a formulat contestație, care așa cum rezultă din adresa nr._/19.01.2015 emisă de C. Județeană de Pensii Tulcea a fost înaintată Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice cu adresa nr.2342 din 19.01.2015.
în drept, s-au invocat dispozițiile art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010.
În dovedire, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie: Decizia nr._/15.12.2014, adeverința nr. 14/23.01.2015 emisă de . București, adeverința nr. 174/04.04.2011 emisă de . fost IUGC Autobaza București, adeverința nr. 501/19.11.2014 emisă de ., cererea nr._/22.12.2014, adresa nr._/19.01.2015.
La data de 20 martie 2015, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că, reclamantul este beneficiar al unei pensii pentru limită de vârstă conform deciziei nr._/28.10.2011.
Prin cererea înregistrată la nr._/19.11.2014, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor din adeverința nr. 501/19.11.2014 emisă de . și adeverința nr. 174/04.04.2011 emisă de . București. Cererea de recalculare a fost respinsă prin decizia nr._/15.12.2014.
Mai arată pârâta că, prin cererea înregistrată la nr._/22.12.2014, reclamantul a contestat decizia nr._/15.12.2014 conform art. 149 din Legea nr. 263/2010. Contestația a fost trimisă spre soluționare Comisiei Centrale de Contestații, prin adresa nr. 2342/19.01.2015. Comisia Centrală de Contestații nu a soluționat contestația până la depunerea întâmpinării.
Arată pârâta că, veniturile din adeverințele menționate anterior nu au fost valorificate deoarece adeverința nr. 174/04.04.2011 emisă de . București, menționează că reclamantul în perioada 01.07._92, având funcția de maistru utilaje a beneficiat de spor lucru sistematic peste programul normal de lucru conform art. 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1974.
Art. 57 alin.(4) din Legea nr. 57/1974 precizează următoarele: „Personalul cu funcții de execuție și cel operativ, care prin natura muncii lucrează peste programul normal de lucru, poate primi, în locul retribuției pentru ore suplimentare, o retribuție tarifară mai mare cu 5-25%, care se stabilește în raport cu timpul prevăzut a fi prestat, în medie lunară, peste programul normal de lucru.”
Mai arată pârâta că, reclamantul anexează la cererea de chemare în judecată, adeverința nr. 14/23.01.2015 emisă de . București în care ca temei legal sunt menționate Anexa nr. 10 la Decretul nr. 100/1979 și Anexa nr. 15 la Legea nr. 263/2010 însă Legea nr. 263 nu are anexa 15.
În Anexa nr. 15 a HG nr. 257/2011 se menționează sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
La pct. 5 din Anexa nr. 15 la HG nr. 257/2011 se menționează următoarele: majorarea retribuției tarifare cu procente cuprinse între 5% și 25%, acordată pentru categoriile de personal prevăzute în anexa nr. 10 la Decretul nr. 100/1979, cu modificările ulterioare;
Precizează pârâta că, sporul de 25 % nu este prevăzut în anexa nr. 10 la Decretul nr. 100/1979. pentru funcția și activitatea desfășurată de reclamant și prin urmare acest spor nu poate fi valorificat.
Referitor la Adeverința nr. 501/19.11.2014 emisă de . în care se menționează venitul realizat în perioada ianuarie 1975- martie 2001, arată pârâta că venitul brut nu s-a valorificat pentru că s-au avut în vedere dispozițiile art. 165 alin.1, alin.2 din Legea nr.263/2010 potrivit cu care: „La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: salariile brute, până la dara de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 pană la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991. (2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare. ”
Față de dispozițiile legale invocate apreciază pârâta că nu pot fi valorificate veniturile brute din adeverința nr. 501/19.11.2014 emisă de ., întrucât art.165 din Legea nr. 263/2010 prevede că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, precum și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
În dovedire, pârâta a depus la dosar în copii certificate: Decret 100/1979, adresa nr. 2342/19.01.2015, adresa nr._/19.01.2015, cererea nr._/22.12.2014, decizia nr._/15.12.2014, cererea nr._/19.11.2014, adeverința nr. 174/04.04.2011 emisă de . fost IUGC Autobaza București, adeverința nr. 501/19.11.2014 emisă de ., decizia nr._/28.10.2011.
La data de 21 mai 2015, reclamantul a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, solicitând obligarea intimatei C. Județeană de Pensii Tulcea să emită o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie, cu includerea în baza de calcul a sporului de lucru sistematic peste program (25%), conform adeverinței nr. 174/04.04.2011 emisă de S.C. GRANT TRANS S.A. și a veniturilor brute, conform adeverinței nr. 501/19.11.2014 emisă de S.C. „CONCIPS ” S.A. Tulcea, cu acordarea drepturilor începând cu data de 01 decembrie 2014.
În motivarea cererii de modificare, reclamantul a arătat că la data de 19 noiembrie 2014 s-a adresat cu cerere la C.J.P.Tulcea (înregistrată sub nr._) în vederea recalculării drepturilor de pensie conform Adeverinței nr. 174 din 04.04.2011 emisă de S.C. Grant Trans S.A., respectiv Adeverinței nr. 501/19.11.2014 emisă de către S.C. Concips S.A. Tulcea.
Cererea formulată a fost respinsă de C. Județeană de Pensii Tulcea prin decizia nr._/15.12.2014, arătându-se că, la stabilirea drepturilor de pensie nu au fost valorificate veniturile brute pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, din adeverința nr. 501/19.11.2014 eliberată de către S.C. Concips S.A. Tulcea, având în vedere dispozițiile art. 165 din Legea nr. 263/2010 și nici sporul lucru sistematic peste program din adeverința nr. 174 din 04.04.2011 emisă de S.C. Grant Trans S.A., deoarece temeiul legal nu este complet menționat.
Arată reclamantul că, împotriva deciziei nr._/15.12.2014 a formulat contestație, care a fost înaintată Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, contestație care nici până la momentul inițierii acțiunii nu a fost soluționată.
Cât privește adeverința nr. 14/23.01.2015 emisă de S.C. Grant Trans S.A., și menționată în cererea de chemare în judecată aceasta doar a completat temeiul de drept din adeverința nr. 501/19.11.2014.
Având în vedere că, adeverința nr. 14/23.01.015 emisă de S.C. Grant Trans S.A., doar a completat temeiul de drept din adeverința nr.501/19.11.2014, iar pentru adeverință nr.501/19.11.2014 s-a urmat procedura prevăzută de lege, solicită reclamantul obligarea intimatei să emită o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie, cu includerea în baza de calcul a sporului de lucru sistematic peste program (25%), conform adeverinței nr. 174/04.04.2011 emisă de S.C. GRANT TRANS S.A. și a veniturilor brute, conform adeverinței nr. 501/19.11.2014 emisă de S.C. „CONCIPS ” S.A. Tulcea, cu acordarea drepturilor începând cu data de 01 decembrie 2014.
De asemenea, solicită reclamantul și obligarea intimatei la plata diferențelor dintre drepturile recalculate în sensul mai sus arătat și drepturile încasate începând cu data de 01 decembrie 2014 și până la data emiterii deciziei de recalculare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
La data de 22 mai 2015, pârâta a formulat precizări prin care a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere vizând obligarea la recalcularea drepturilor de pensie cu includerea în baza de calcul a sporului pentru lucru sistematic peste program, conform adeverinței nr. 14 din 23.01.2015, emisă de . București întrucât aceasta nu a făcut obiectul deciziei nr._/_.
La termenul de judecată din data de 03 iunie 2015, reclamantul a formulat punct de vedere cu privire la excepția invocată, solicitând respingerea acesteia ca nefondată, arătând în esență că, nu a contestat decizia nr._/15.12.2014 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, astfel că prevederile art. 149 din Legea nr. 263/2010 nu își au aplicabilitatea în speță.
Examinând contestația prin prisma excepției inadmisibilității, instanța reține următoarele:
Deși inițial, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la a-i emite o decizie de recalculare a drepturilor de pensie cu luarea în considerare și a adeverinței nr. 14/23.01.2015, emisă de S.C. „Grant Trans” SA București, ulterior, prin cererea de modificare a acțiunii depusă la dosar la data de 21 mai 2015, acesta a arătat că solicită obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei, cu includerea în baza de calcul și a sporului de lucru sistematic peste program (25%), conform adeverinței nr. 174/04.04.2011 emisă de S.C. „Grant Trans” SA București.
Or, având în vedere că adeverința nr. 174/04.04.2011 emisă de S.C. „Grant Trans” SA București a făcut obiectul analizei pârâtei anterior emiterii deciziei nr._ din 15.12.2014 și reclamantul nu mai solicită recalcularea pensiei cu luarea în considerare și a adeverinței nr. 14/23.01.2015 emisă de S.C. „Grant Trans” SA București, instanța urmează a respinge excepția inadmisibilității, ca rămasă fără obiect.
Analizând cauza în raport de actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 19.11.2014, prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul a solicitat Casei Județene de Pensii Tulcea recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. 501/19.11.2014 emisă de . și în adeverința nr. 174/04.04.2011 emisă de . București.
Pârâta C. județeană de Pensii Tulcea a emis decizia nr._/15.12.2014, fără a valorifica veniturile cuprinse în adeverința nr. 501/19.-11.2014 emisă de ., întrucât potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioade anterioare datei de 01 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, precum și sporuri cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001. Sporul pentru lucru sistematic peste program din adeverința nr. 174/04.04.2011 emisă de ., nu s-a valorificat deoarece temeiul legal nu este complet menționat.
Potrivit adeverinței nr. 501/19.11.2014 emisă de ., rezultă că în perioadele 01.01.-31.12.1975 și 12.03.1993- martie 2001 reclamantul a beneficiat de o . venituri brute, pentru care compania a virat contribuția de asigurări sociale.
Potrivit adeverinței nr. 174/04.04.2011 emisă de . (fost I.U.G.C. Autobază București), în perioadele 01.07._83, 01.02._84, 01.02._85, 01.02._86, 01.02._87, 01.10._87, 01.02._88, 01.02._89, 01.07._89, 01.02._90, 01.02._91, 01.04._91, 01.09._91, 01.01._92, 01.03._92, reclamantul a beneficiat și de spor pentru lucru sistematic peste program normal, conform art. 7 alin. 4 din Legea nr. 57/1974, pentru care compania a virat contribuția de asigurări sociale.
Inițial, Lg. nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat, prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajatori și se calcula prin raportare la venitul brut realizat.
Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.”
Totodată, potrivit art. 3 din Lg. nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
În același timp, dispozițiile art. 10 din același act normativ, prevedeau că baza de calcul a pensiei o constituie retribuția tarifară.
Obligația plății unei contribuții de asigurări sociale a salariaților în funcție de câștigul salarial brut al acestora a fost menținută și prin dispozițiile art.2 pct.1 din Lg. nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, prin care au fost modificate o . prevederi din Decretul nr.389/1972 și conform cărora "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel:
- „35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă;
- 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă;
- 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați;
- 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaților și a copiilor.”
Ulterior, potrivit dispozițiilor art. 2 lit.e din Lg. Nr. 19/2000 și art. 2 lit. c și d din Lg. Nr. 263/2010, s-a stabilit că sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: „e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu al contributivității care a guvernat organizarea și funcționarea sistemului de pensii și în perioada 1966-2000, chiar dacă nu a beneficiat de o reglementare expresă, a cunoscut o mai mare dezvoltare sub imperiul Lg. Nr.19/2000 care stipulează prin art. 78 alin 1 că „ numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice”.
Conform prevederilor art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, prin sintagma „venit brut realizat lunar” se înțelege „ venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând:
a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază;
b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare;
c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților);”
La data de 10 decembrie 2012 ÎCCJ a pronunțat decizia cu nr. 19 în recurs în interesul legii statuând că „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Instanța supremă a reținut în motivarea acestei decizii că, aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioadele anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
În concluzie, instanța reține că, în speță, ceea ce interesează este faptul că statul a încasat, în perioada derulării raporturilor de muncă, contribuțiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului iar acum revine asiguraților dreptul să primească o contraprestație corespunzătoare din partea acestuia pentru a exista un echilibru al raporturilor juridice dintre părți.
În același timp, se apreciază că trebuie acordată prevalență dispozițiilor legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, întrucât soluția contrară ar presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar fi realizat scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Lg. Nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Practica Curții Supreme a Drepturilor Omului de la Strasburg și Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxembourg a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar neacordarea sau diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere.
În conformitate cu art. 14 din aceeași Convenție, pentru interzicerea discriminării și art. 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, Curtea Europeană a reținut că „ noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” ( cauza Buchen versus Cehia ).
În același sens, în cauza Gaygusuz versus Austria (1996), Curtea a decis că” pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO și se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului”.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că „dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, ( Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Rezultă astfel că, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate veniturile de natură salarială pentru care angajatorul sau angajatul au plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
În condițiile în care pârâta ar avea dubii cu privire la valabilitatea și corectitudinea datelor menționate în respectivele adeverințe, ar putea să uzeze de alte modalități, astfel încât reclamantul să nu fie prejudiciat în mod direct, prin neluarea în considerare a adeverințelor nr. 501/19.11.2014 emisă de . și nr. 174/04.04.2011 emisă de . (fost I.U.G.C. Autobază București), în speță aceasta având de verificat doar dacă pentru sporul pentru lucru sistematic peste program normal, respectiv pentru venitul brut realizat, societatea a reținut și virat cota de asigurări sociale.
Față de toate aceste aspecte, rezultă că, întrucât reclamantul a dovedit pretențiile sale precizate în adeverințele anterior menționate, instanța, în temeiul art.153 lit. g coroborat cu art. 156 din Legea Nr. 263/2010, urmează să oblige pe pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute, conform adeverinței nr. 501/19.11.2014, emisă de S.C. „Concips” SA Tulcea și a sporului pentru lucru sistematic peste program 25% la salariul de încadrare conform adeverinței nr. 174/04.04.2011, emisă de S.C. „Grant Trans” SA (fost I.U.G.C. Autobază București), cu acordarea drepturilor începând cu data de 01.12.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității, ca rămasă fără obiect.
Admite acțiunea formulată de reclamantul T. A., domiciliat în municipiul Tulcea, .. 103, ., ., jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect recalculare pensie.
Obligă pe pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea, să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute, conform adeverinței nr. 501/19.11.2014, emisă de S.C. „Concips” SA Tulcea și a sporului pentru lucru sistematic peste program 25% la salariul de încadrare conform adeverinței nr. 174/04.04.2011, emisă de S.C. „Grant Trans” SA (fost I.U.G.C. Autobază București), cu acordarea drepturilor începând cu data de 01.12.2014.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 iunie 2015.
Președinte, Asistenți Judiciari,
Ș. R. G. T., C. T.
Grefier,
E. G.
Redactat jud. RS/30.06.2015
Tehnored. gref. EG/16.06.2015- 4 ex.
.>
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 407/2015. Tribunalul TULCEA | Recalculare pensie. Sentința nr. 1354/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
