Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 359/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 359/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 217/88/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 359/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L.-D. P.
Asistenți judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: A.-I. L.
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă formulată de reclamantul S. L. DE ARTĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, .. 166, jud. Tulcea, în numele membrilor de sindicat A. E., P. L., P. M. M. și B. T. G., în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. "C. G." TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect drepturi bănești – dobânzi.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează părțile, obiectul cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că, s-au depus la dosar relațiile solicitate de instanță, după care:
Instanța, în temeiul art. 131 alin. (1) raportat la art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă, verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, și, nemaifiind alte cereri de formulat ori explicații de dat, constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
INSTANȚA
P. cererea adresată acestei instanțe la data de 06 februarie 2015, înregistrată sub nr._, reclamantul S. L. DE ARTĂ TULCEA, în numele membrilor de sindicat A. E., P. L., P. M. M. și B. T. G. a chemat în judecată pe pârâta ȘCOALA GIMNAZIALĂ "C. G." TULCEA, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună, obligarea unității de învățământ la plata dobânzii legale aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentințelor civile nr. 94/20.01.2010, nr. 1617/27.02.2013, nr. 2452/10.04.2013 și nr. 1051/21.04.2010 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarele civile nr._, nr._, nr._ și nr._, de la data introducerii cererii și până la data
plății efective.
În motivare, reclamantul a arătat că, prin sentințele civile menționate, pronunțate de Tribunalul Tulcea, pârâta din prezenta cauză
a fost obligată la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate membrilor de
sindicat, reprezentând diferența dintre salariile efectiv încasate și cele cuvenite, aferente perioadelor 01.10._11, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății.
S-a mai arătat că, deși sentințele mai sus menționate sunt irevocabile, nici până la data formulării acțiunii, membrii de sindicat nu au beneficiat integral de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată.
Reclamantul a susținut că, s-a produs un prejudiciu de necontestat membrilor de sindicat, prin faptul că aceștia au fost lipsiți de folosul sumelor de bani dispuse de Tribunal, în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul membrilor de sindicat prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010, prin raportare la Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008.
S-a mai învederat, de către reclamant, că, în privința daunelor interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv art. 166 alin. (4), art. 161 și art. 278 alin. (1) din Codul Muncii, art. 1530, 1531 și 1535 din Noul cod civil și art. 2 din O.G. nr. 13/2011.
S-a mai precizat că, daunele interese constau în dobânda
legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă, sens în care s-a pronunțat deja Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, care, prin sentința
nr. 1946/03.05.2012 (dosar nr._ ), a constatat că „dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre salariile lunare, pârâții fiind de drept în întârziere conform art. 1079 (1523NCC) Cod civil și 161 Codul muncii, astfel că se justifică acordarea dobânzii legale
aferente de la data nașterii dreptului până la data plății efective”.
A mai menționat reclamantul că, prin sentința nr. 1515/13.02.2013, Tribunalul D. a reținut că daunele-interese datorate de angajator conform art. 166 alin. (4) din Codul muncii „pot consta în dobânda legală, care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlul executoriu” și, în consecință, în raport de dispozițiile art. 1531 din Noul Cod civil, a constatat că dobânda legală „este datorată începând cu data cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentinței...” (titlului executoriu).
S-a mai arătat că, în mod similar, s-a pronunțat și Tribunalul O., care a reținut că „membrii de sindicat, în calitate de creditori, sunt beneficiarii acestor daune-interese - dobânzi legale, pentru neexecutarea obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul pentru beneficiul nerealizat, cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art. 3711 Cod pr.civ, executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie.”
A mai menționat reclamantul că hotărâri similare a pronunțat inclusiv Curtea de Apel București - Secția a Vll-a, prin raportare la dispozițiile art. 1515 alin. (1), art. 1531 și 1535 din Noul Cod Civil, considerate ca având „caracter imperativ și de ordine publică, de la ele neputându-se deroga, fiind de strictă și prioritară aplicare”.
În sensul celor de mai sus arătate s-a pronunțat recent, în recurs în interesul legii, și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2/17.02.2014 (dosar nr. 21/2013), prin care instanța supremă a
statuat că, „în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată
a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar (...)”.
A mai apreciat reclamantul că, acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorii (membrii de sindicat beneficiari ai sentințelor menționate) fiind privați de folosirea sumei de bani cuprinse între data scadenței și data plății efective. Daunele-interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, dispuse - în cazul de față - de instanța de judecată în sarcina angajatorului.
În concluzie, față de dispozițiile legale aplicabile și de practica judiciară invocată și Decizia Î.C.C.J. RIL nr. 2/2014, întrucât reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse membrilor de sindicat prin plata diminuată a salariului și prin neplata integrală a sumelor dispuse de instanța de judecată, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite și neachitate conform sentințelor civile menționate, calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 148 și urm., art. 194 și art. 517 alin. (4) din Noul Cod de procedură civilă, ale art. 161, art. 166 alin. (4), art. 268 și art. 278 alin. (1) din Codul muncii, ale art. 2 din OG nr. 13/2011, ale ale art. 1530, art. 1531 și art. 1535 din Noul Cod civil și ale art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, respectiv: sentințele civile definitive și executorii pronunțate de Tribunalul Tulcea și practică judiciară și răspuns la întâmpinare.
La solicitarea instanței de judecată, reclamantul a depus la dosar, la data de 23 februarie 2015, precizări prin care a arătat că, solicită unității de învățământ pârâte plata dobânzii legale conform sentinței civile nr. 94/2010 de la data de 06.02.2012; conform sentinței civile nr. 1617/2013 de la data de 18.12.2012; conform sentinței civile nr. 2452/2013 de la 20.12.2012 și conform sentinței civile nr. 1051/2010 de la 06.02.2012 și până la data plății efective.
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtei care, la data de 16 februarie 2015, a depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția autorității de lucru judecat și, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea întâmpinării, pârâta a invocat prescripția dreptului la acțiune, motivat de faptul că se cer sume de bani pentru o perioadă pentru care operează prescripția de drept, respectiv începând cu anul 2010, raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată.
Totodată, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat motivat de faptul că, așa cum rezultă din sentințele civile anexate la cererea de chemare în judecată de către reclamant, reiese că aceste drepturi se acordă prin sentințele respective, conform prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, modificată
și completată, respectiv OUG 92/2012.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, motivat
de faptul că, plata sumelor câștigate în instanțe de reclamanți a fost reglementată de O.U.G. nr. 71/2009 și O.U.G. nr. 92/2012, conform cărora, accesoriile care vor fi plătite la suma principală sunt doar actualizările sumelor datorate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S., nefiind prevăzută plata unei dobânzi legale în acest sens.
Examinând acțiunea, raportat la materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 1617/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, depusă în copie la dosar (filele 17-21), o parte dintre reclamanții membri de sindicat au obținut, în contradictoriu cu pârâta Școala Gimnazială „C. G.” Tulcea diferența dintre drepturile salariale cuvenite prin luarea în calcul a coeficientului de multiplicare prev. de dispozițiile Lg. nr. 221/2008 și drepturile efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
P. sentința civilă nr. 2452/18.04.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, depusă în copie la dosar (filele 22-27), reclamanta B. G. T. a obținut, în contradictoriu cu pârâta, drepturile salariale aferente perioadei decembrie 2009-31 august 2010, iar prin sentința civilă nr. 1051/21.04.2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, depusă în copie la dosar (filele 28-35), o parte dintre reclamanții membrii de sindicat au obținut, în contradictoriu cu pârâta, plata drepturilor salariale neacordate rezultate din neaplicarea Lg. 221/2008.
P. precizările depuse la dosarul cauzei, reclamantul a arătat că solicită obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data de 06.02.2012 în ceea ce privește sentința civilă nr. 94/2010, începând cu data de 18.12.2012 în ceea ce privește sentința civilă nr. 1617/2013, începând cu data de 20.12.2012 în ceea ce privește sentința civilă nr. 2452/2013 și începând cu data de 06.02.2012 în ceea ce privește sentința civilă nr. 1051/2010.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar, tribunalul reține că, relativ la executarea sentințelor civile definitive și irevocabile legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010.
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009 se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 34 % din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 33 % din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 33 % din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept”.
La data de 12.12.2011 a intrat în vigoare Legea 230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar prin care se modifică art. 1 al ordonanței după cum urmează:
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 3 decembrie 2012, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10 % din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25 % din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25 % din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35 % din valoarea titlului executoriu”
P. urmare, deși titlurile executorii datează din 2010-2013, executarea pentru cele din 2010 a început abia la data de 12.12.2011.
Natura juridică a măsurilor dispuse prin O.U.G. nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însăși conținutul art. 1 alin. 2 din ordonanță, potrivit căruia, în cursul termenului în care se face plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Conform art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, „termenul prescripției este de 3 ani”.
În prezenta cauză nu au fost solicitate drepturi decât pentru o perioadă mai mică de 3 ani anteriori formulării acțiunii, astfel încât problema depășirii termenului prevăzut de lege nici nu se poate pune în mod real.
Ca urmare, excepția prescripției este privită ca neîntemeiată și va fi respinsă în acest mod.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța reține că, potrivit art. 430 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.”
Or, având în vedere că reclamanții nu au mai formulat o altă cerere prin care să solicite dobânzi legale aferente sumelor cuvenite în baza titlurilor executorii arătate mai sus instanța urmează a respinge excepția autorității de lucru judecat, ca nefondată.
Relativ la fondul cauzei, se reține că, în cauză sunt incidente dispozițiile legale sub imperiul cărora au fost pronunțate hotărârile irevocabile, respectiv art. 1082 și art. 1088 Cod Civil anterior conform cărora, art. 1082 „debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afara numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată”, art. 1088 alin. 1 „la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate”.
În prezent aceste dispoziții legale sunt reluate prin art. 1535 alin.1 Noul Cod Civ. conform căruia „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic”.
Este evident faptul că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).
Pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum.
Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Existența unui prejudiciu care trebuie acoperit a fost constatat și prin Decizia nr. 2/17.02.2014 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii prin care instanța supremă admițând recursul a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Față de considerentele arătate, tribunalul urmează a obliga pârâta la plata către reclamanți a unor daune interese moratorii sub forma dobânzilor legale aferente sumelor datorate conform următoarelor hotărâri judecătorești: sentința civilă nr. 1617/27.02.2013 a Tribunalului Tulcea, irevocabilă prin decizia civilă nr.488/CM/12.06.2013 a Curții de Apel C.; sentința civilă nr.2452/18.04.2013 a Tribunalului Tulcea, irevocabilă prin decizia civilă nr. 797/CM/24.08.2013 a Curții de Apel C. și sentința civilă nr. 1051/21.04.2010 a Tribunalului Tulcea, irevocabilă prin decizia civilă nr. 449/CM/2010 a Curții de Apel C.,începând cu data de 18.12.2012( în cazul sentinței civile nr. 1617/27.02.2013 a Tribunalului Tulcea), cu data de 18.04.2013 ( în cazul sentinței civile nr.2452/18.04.2013 a Tribunalului Tulcea ) și cu data de 6.02.2012 ( în cazul sentinței civile nr. 1051/21.04.2010 a Tribunalului Tulcea) și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Având în vedere că, în dosarul civil nr._ al Tribunalului Tulcea, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 94/20.01.2010, nu a fost parte Școala Gimnazială „C. G.” Tulcea, instanța urmează a respinge ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești prevăzute în această sentință, acțiunea urmând a fi admisă doar în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția autorității de lucru judecat, ca nefondate.
Admite acțiunea - litigiu de muncă - formulată de reclamantul S. L. DE ARTĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, .. 166, jud. Tulcea, în numele membrilor de sindicat A. E., P. L., P. M. M. și B. T. G., în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. "C. G." TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect drepturi bănești – dobânzi, în parte.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a unor daune interese moratorii sub forma dobânzilor legale aferente sumelor datorate conform următoarelor hotărâri judecătorești: sentința civilă nr. 1617/27.02.2013 a Tribunalului Tulcea, irevocabilă prin decizia civilă nr.488/CM/12.06.2013 a Curții de Apel C.; sentința civilă nr.2452/18.04.2013 a Tribunalului Tulcea, irevocabilă prin decizia civilă nr. 797/CM/24.08.2013 a Curții de Apel C. și sentința civilă nr. 1051/21.04.2010 a Tribunalului Tulcea, irevocabilă prin decizia civilă nr. 449/CM/2010 a Curții de Apel C.,începând cu data de 18.12.2012( în cazul sentinței civile nr. 1617/27.02.2013 a Tribunalului Tulcea), cu data de 18.04.2013 ( în cazul sentinței civile nr.2452/18.04.2013 a Tribunalului Tulcea ) și cu data de 6.02.2012 ( în cazul sentinței civile nr. 1051/21.04.2010 a Tribunalului Tulcea) și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Executorie. Cu apel în 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 martie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
L.-D. P. C. T. G. T.
GREFIER,
A.-I. L.
Red. asistent judiciar CT/11.03.2015
Tehnored. Gref. LAI/12.03.2015/4 ex./.>
| ← Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr.... | Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr.... → |
|---|
