Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 442/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 442/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 1084/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 442/2015
Ședința publică de la 16 martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Lumința N.
Asistenți Judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: I. E. L.
Pe rol judecarea cauzei-litigiu de muncă, formulată de către reclamantul T. G., prin Sindicatul Învățământ Preuniversitar Tulcea domiciliat în oraș S., ., nr. 34, județul Tulcea, în contradictoriu cu ȘCOALA G. CU CLASELE I - VIII C.A.ROSETTI, cu sediul în localitatea C.A. Rosetti, județul Tulcea, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că termenul a fost acordat Sindicatului Învățământ Preuniversitar Tulcea pentru pregătirea apărării și că, la data 16.03.2015, pârâta a depus relațiile solicitate privitoare la reclamant, după care:
Constatând dosarul în stare de judecată, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
P. cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ la data de 30.05.2014, reclamantul T. G. a chemat în judecată Școala G. cu Clasele I - VIII C.A.Rosetti, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea paratei la calcularea si plata următoarelor drepturi bănești pentru perioada septembrie 2012- iunie 2013:
Diferența dintre drepturile salariale efectiv plătite, ca salariu de baza, in suma de 1.897 lei brut/lunar si cele care se cuvin de drept, in cuantum de 2.200 lei brut/lunar;
Contravaloarea concediului de odihna pentru 45 de zile lucrătoare, care nu au fost efectuate si care nu au fost plătite;
Actualizarea sumelor astfel determinate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data efectuării plații;
Decontarea sumelor cheltuite cu transportul pe ruta S.-L., in perioada respectiva.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în anul școlar 2012-2013, a fost angajat cu contract individual de munca pe perioada determinata, in sistem “plata cu ora”, ca institutor la Școala generala cu clasele I-IV din satul L., apartinând de Școala gimnaziala cu clasele I-VIII din ., Județul Tulcea, astfel:
-perioada septembrie 2012 - martie 2013 la Școala cu clasele I-IV din satul L.;
-perioada aprilie-iunie 2013 la Școala Gimnaziala C.A. Rosetti.
A învederat reclamantul faptul ca a fost încadrat ca institutor, deși conducerea unității de învățământ pârâte avea obligația să îl încadreze cu gradul de profesor plin si cu un salariu de baza adecvat, respectiv 2.200 lei/lunar, la care se adauga si sporul de delta in procent de 20 % din salariul de baza.
Însă, contrar dispozițiilor legale in vigoare, respectiv Statutul personalului didactic, Legea nr. 1/2011-Legea Educației Naționale si Legea nr. 63/2011- legea salarizării, care reglementează drepturile salariale ale personalului din învățământ, in perioada mai sus menționata acesta a fost angajat ca institutor/învățător, cu un salariu de baza lunar de 1.897,00 lei, sumă inferioară salariului de baza lunar prevăzut de lege pentru funcția de profesor, conform studiilor si pregătirii profesionale.
A mai susținut reclamantul că, la data de 19.11.2013, a formulat o cerere către conducerea Scolii Gimnaziale C.A. Rosetti, prin care a solicitat explicații cu privire la situația sa in anul școlar 2012-2013, respectiv neîncadrarea ca profesor, conform studiilor, pregătirii, vechimii in munca si gradației si calcularea si plata drepturilor salariale aferente salariului de baza de 2.200 lei/lunar, care i se cuveneau, primind un răspuns de la contabilul șef P. M., care precizează că respectiva cerere i-a fost transmisa prin corespondenta “fără sa aibă o rezoluție din partea conducătorului unității școlare” si ca “încadrarea personalului se face in baza unei decizii emisa de conducătorul unității școlare care cuprinde informații legate de salariu, decizie care este dusa la îndeplinire de Biroul Resurse Umane (Secretariatul scolii) ... si Biroul Contabilitate, care executa aceasta decizie, respectiv face plata drepturilor salariale cuvenite. ”
In ceea ce privește indemnizația de concediu de odihna, a precizat reclamantul că are dreptul, conform legii, la un număr de 62 de zile de concediu de odihna anual si, întrucât la Școala gimnaziala C.A. Rosetti a activat doar 9 luni de zile, trebuia sa beneficieze de 45 de zile de concediu, pe care însă nu le-a efectuat si care nu i-au fost plătite.
Apreciază reclamantul că din calculația efectuată în adresa-răspuns rezulta ca acesta mai are de primit suma de 2.112 lei pentru cele 45 de zile de concediu de odihna pe care nu le-a efectuat, insa consideră ca aceasta calculație este eronata, precizând că instituția pârâtă recunoaște drepturile salariale și că mai are dreptul la suma totala de 3.441 + 1.112 = 4.553 lei, reprezentând drepturi salariale si indemnizație de concediu de odihna pentru perioada septembrie 2012-iunie 2013.
În ceea ce privește capătul de cerere privind decontarea sumelor cheltuite cu transportul, s-a arătat că în acea perioadă reclamantul a făcut naveta pe ruta S.-L., având domiciliul stabil in orașul S., motiv pentru care a apreciat ca parata are obligația de a-i deconta toate cheltuielile de transport.
A menționat reclamantul ca toate biletele de călătorie pe ruta mai sus arătată din perioada de referința se afla la Serviciul contabilitate al paratei dosar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 39, alin. (1), lit. a), lit. c), lit.d) si lit. e), art. 40, alin. (2), lit. c), art. 268, alin. (1), lit. c), aii:. 272, art. 273, art. 146, alin. (4), din Codul Muncii, art. 148, alin. (1), art. 149, alin. (1), art. 150, alin. (1), art. 192, alin. (1), teza I, art. 194, lit. a), lit. d), lit. e), teza I, lit. f), art. 195, din Noul Cod de procedura civila.
In temeiul art. 411 alin. 2 din codul de procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune au fost depuse următoarele înscrisuri: adresa-răspuns a paratei, nota-anexa la adresa nr. 581/10.06.2013, decizia nr. 83.421/10.06.2010, contractul meu individual de munca in anul școlar 2012- 2013, diploma de invatator nr. 64/01.09.1962, emisa de Institutul Pedagogic Constanta, diploma de licența in specialitatea istorie, emisa de Universitatea București, Facultatea de Istorie, diploma de licența in specializarea filozofie, emisa de Facultatea de istorie si filozofie din cadrul Universității “Babes Bolyai” din Cluj-N., adeverința nr. 1965/octombrie 1977, din care rezulta gradul I in învațământ, emisa de Institutul Central de Perfecționare a Personalului Didactic București.
Instituția pârâtă nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 21.10.2014 instanța a dispus suspendarea pricinii pentru neîndeplinirea de către partea reclamantă a obligației de a depune la dosarul cauzei copia actului de identitate.
P. încheierea de ședință din data de 16.02.2015, instanța, constatând că reclamantul s-a conformat dispoziției instanței de a depune actul de identitate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, a dispus repunerea cauzei pe rol, acordând termen de judecată la data de 16.03.2015, când a reținut cauza în pronunțare.
P. adresa nr. 183/11.03.2015, atașată la dosarul cauzei în data de 16.03.2015, unitatea pârâta a comunicat instanței faptul că reclamantul, pensionar, a fost încadrat la Școala G. C.A. Rosetti în perioada septembrie 2012 – iunie 2013, plata cu ora și că pentru acest sistem de plată nu se acordă sporuri și concedii, conform Legii Învățământului. În privința decontrii transportului, s-a arătat că nu au fost identificate cereri formulate de către reclamant.
Examinând cererea în raport de probele administrate în cauză, instanța constată următoarele:
Reclamantul a încheiat cu Școala Gimanazială C.A. ROSETTI, jud. Tulcea, Contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 185/18.05.2012 pentru o perioadă determinată de 9 luni cuprinsă între data de 17.09.2012 și data de 22.06.2013.
Conform clauzelor contractuale, obiectul contractului este constituit din executarea atribuțiilor ce decurg din funcția didactică de învățător, salariul de bază brut lunar este de 1.897 lei, salariatul având dreptul la un concediul anual de 62 zile potrivit normelor stabilite de M.E.C.T.S., prin ordin al ministrului.
În conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată: „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu” iar. potrivit art. 254 din Legea educației naționale Nr. 1 din 5 ianuarie 2011, ,,(1) În unitățile de învățământ sau în consorțiile școlare poate fi angajat personal didactic cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată sau perioadă determinată de cel mult un an școlar, cu posibilitatea prelungirii contractului, respectiv în plata cu ora, în condițiile legii.[…]”
Articolul 12 din aceeași lege stipulează: ,,Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu ”, iar articolul 83, lit. h din același cod stabilește: „Contractul individual de muncă poate fi încheiat pentru o durată determinată numai în următoarele cazuri: […] în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.
Rezultă așadar că prestarea unei munci se face numai prin încheierea unui contract individual de muncă, în baza convenției părților, convenție ce nu poate fi modificată prin intervenția instanței, de vreme ce unitatea școlară nu avea o obligație legală de a-l încadra pe reclamant cu gradul de profesor.
În consecință, capătul de cerere privind plata diferențelor salariale între încadrarea convenită și cea pretinsă este neîntemeiat.
În privința dreptului la concediu, tribunalul reține că acest drept este garatat de prevederile art. 39 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, în conformitate cu prevederile art 267 din Legea educației naționale Nr. 1 din 5 ianuarie 2011, cadrele didactice benefiind de ,, [..] de concediu anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, cu o durată de 62 de zile lucrătoare […].
De asemenea, conform art. 2 din Ordinul Nr. 5559 din 7 octombrie 2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, ,,(1) Cadrele didactice beneficiază de concediu de odihnă cu durata integrală dacă au prestat activitatea în baza unui contract individual de muncă, cu durată nedeterminată ori determinată, în tot cursul anului școlar sau universitar. […](5) Personalul didactic încadrat pe fracțiuni de normă beneficiază de concediu de odihnă proporțional cu timpul efectiv lucrat, calculat conform prevederilor alin. (2) și (3).
De vreme ce reclamantul nu a beneficiat de dreptul său la concediu aferent perioadei lucrate în baza unui contract individual ce a încetat ca urmare a expirării perioadei pentru care a fost încheiat, reținându-se și faptul că, potrivit art. 146 alin. 4 din Legea 53/2003, ,, (4) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.”, tribunalul va admite acest capăt de cerere.
În consecință, va obliga pârâta Școala G. cu clasele I-VIII C.A. Rosetti, județul Tulcea, la plata sumei reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat de către reclamantul T. G. în anul școlar 2012-2013, proporțional cu perioada lucrată, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Cu privire la cererea de decontarea a cheltuielilor de transport se reține că potrivit art. 1 din Instrucțiunea M.E.C.T.S. Nr. 2 din 17 februarie 2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice, ,,Personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință.[…] Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale, astfel:
a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală;
b) solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, pentru cei care își asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ.”
Se constată așadar că decontarea cehltuielilor de transport se acordă urmare diligenței salariatului de a formulao cererea în acest sens și de a depune docuimentația necesară.
Cum prin adresa nr. 183/11.03.2015, unitatea școlară pârâta a comunicat instanței faptul că nu au fost identificate cereri formulate de către reclamant și nici mențiuni în registru, reținând că în privința acestuia fapt nu a fost făcută proba contrară, se concluzionează că acest capăt de cerere este neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de către reclamantul T. G., prin Sindicatul Învățământ Preuniversitar Tulcea, domiciliat în oraș S., ., nr. 34, județul Tulcea, în contradictoriu cu ȘCOALA G. CU CLASELE I - VIII C.A.ROSETTI, cu sediul în localitatea C.A. Rosetti, județul Tulcea, având ca obiect drepturi bănești.
Obligă pârâta Școala G. cu clasele I-VIII C.A. Rosetti, județul Tulcea, la plata sumei reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat de către reclamantul T. G. în anul școlar 2012-2013, proporțional cu perioada lucrată, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2015.
Președinte, Asistenți Judiciari,
Lumința NiculacheGeanina T., C. T.
Grefier,
I. E. L.
Red. Jud. N.L./24.03.2015
Tehnored. I.E.L./25.03.2015/4 ex./2com.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
