Contestaţie act. Sentința nr. 836/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 836/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 560/88/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 836/2015
Ședința publică de la 25 mai_
Completul constituit din:
Președinte: L. N.
Asistenți judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: I. E. L.
S-a luat în examinare cauza litigiu de muncă formulată de contestatoarea Ș. C., domiciliată în C., ., ., . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M. G., cu sediul în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect contestație act.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data 18 mai 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din data de 20.03.2015, contestatoarea Ș. C. a chemat în judecată pe intimatul S. Județean de Urgență Tulcea, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea parțială a deciziei nr.121/18 februarie 2015 in ceea ce privește clauza nr. 2 prin care s-a dispus obligația contestatoarei cu privire la restituirea cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesională în baza actului adițional nr.815/11.12.2008, ce completează contractul individual de muncă nr. 5086/30 dec.2008, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că, prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, ce formează obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Tulcea, S. Județean de Urgență Tulcea a solicitat obligarea sa la plata despăgubirilor în sumă 146.690 lei, reprezentând cheltuielile de personal efectuate pe perioada pregătirii in rezidențiat, fără a se preciza în concret ce reprezintă sumele ce se pretind a fi restituite.
A mai arătat contestatoarea că, prin nota de calcul a venitului brut in perioada 1-01._13, au fost aduse lămuriri cu privire la natura sumelor solicitate, respectiv că acestea sunt venituri salariale încasate de către contestatoare pe perioada rezidențiatului.
S-a apreciat că au fost încălcate dispozițiile art.270 alin. 1 din Codul muncii, potrivit căreia „salariații răspund patrimonial, in temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legătură cu munca lor".
A mai învederat contestatoarea că dispozițiile art. 270 alin.1 din Codul Muncii prevăd ca salariații răspund patrimonial, doar in temeiul răspunderii civile contractuale, deci doar conform dreptului civil și că, în atare situație, intimatul nu era îndriduit de lege să emită decizie de imputare in sarcina sa, decizie camuflată . încetare a raporturilor de muncă, ci trebuia să se adreseze instanței cu o acțiune în pretenții contractuale.
În probațiune a fost depusă la dosarul cauzei Decizia nr. 121/I/18.02.2015.
La data de 02.04.2015, intimatul S. Județean de Urgență Tulcea depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și, pe cale de excepție, să se constate că cererea formulată este lipsita de obiect.
A susținut intimatul că art. 2 din Decizia de încetare a contractului individual de munca al contestatoarei S. C., are un caracter pur informativ și că unitatea sanitara nu deținea si nici nu deține un titlu executoriu pentru recuperarea sumei menționate în decizie, aceasta informând pur si simplu fosta angajata despre obligația restituirii cheltuielilor efectuate de statul roman pentru pregatirea sa in rezidentiatul pe post.
S-a mai precizat că intimatul nici nu a retinut si nu avea de unde să rețină vreo suma de bani, nici măcar parțial, având in vedere faptul că reclamanta nu mai este salariata intimatei și că, daca ar fi emis decizia in timp ce reclamanta era înca angajata sa, sau ar fi retinut/imputat suma ce a incasat-o reclamanta odata cu lichidarea, . fi fost intemeiata.
Insa, prevederile art. 2 din Decizia contestata nu au decât rolul de a informa fosta angajata despre o obligație de plata care va fi stabilita in viitor - lucru necontestabil la data emiterii acestei decizii .
A menționat intimatul că angajatorul nu a emis un act care să poate produce efecte de imputație, decizia contestata neavând decât caracterul unui titlu informativ.
Sintagma “are obligația să restituie” s-a folosit într-un mod peiorativ in decizie. In fapt, fosta angajata – Ș. C. este anunțată că după desfacerea contractului individual de munca, avându-se in vedere circumstanțele, i se va solicita spre restituire suma reprezentând contravaloarea cheltuielilor de personal din perioada rezidențiatului pe post, conform actului adițional la Contractul individual de munca.
A susținut intimata că, la momentul emiterii deciziei nici nu se putea acționa în alt mod, decât informând fosta angajata că, deși legea nu permite angajatorului să oblige/să retina un angajat să rămână să desfășoare activitatea in cadrul structurilor acestuia, așa cum s-a angajat in scris, exista o clauza contractuala si prevederi legale care îl obliga sa lucreze o anumita perioada de timp, în caz contrar urmând să suporte contravaloarea cheltuielilor de personal din perioada rezidențiatului pe post.
S-a mai învederat că, pentru recuperarea sumei amintite la art. 2 din Decizia nr. 121/1/18.02.2015, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de personal din perioada rezidențiatului pe post, conform actului adițional la Contractul individual de munca, unitatea sanitara a acționat in judecata reclamanta, cererea făcând obiectul dosarului nr._ și că, în data de 18 martie 2015, S. Județean de Urgenta Tulcea a depus cerere de renunțare la judecata, având în vedere Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 5/16.02.2015.
Cu privire la fondul cauzei, s-a solicitat respingerea contestației depusă, întrucât unitatea sanitara nu a reținut/imputat nici o suma de bani contestatoarei si nici nu poate retine/imputa suma datorata, întrucât aceasta nu mai este salariata sa.
Totodată, s-a reiterat împrejurarea că articolul 2 din decizia contestata nu produce efecte juridice, acest articol din decizie având un conținut care nu este imperativ, informând doar contestatoarea (fosta salariată) despre un debit ce se creează odată cu demisia sa de pe post.
Caracterul art. 2 din Decizia nr._, fiind unul informativ, a apreciat intimata că acesta poate fi ignorat de către contestatoare, fără a fi necesar ca o instanța de judecata sa se pronunțe ., mai ales după ce s-a renunțat in mod expres la acest tip de cheltuieli în dosarul nr._ .
În susținerea apărării, intimata a atașat la dosarul cauzei o . înscrisuri, respectiv: cererea de chemare în judecată și cererea de renunțare la judecată formulată în dosarul nr._ .
La data de 09.04.2015, contestatoarea a formulat un răspuns la întâmpinarea intimatei prin care s-a solicitat respingerea apărărilor acesteia, ca nefiind fondate.
Examinând cererea în raport de probele administrate în cauză, instanța constată următoarele:
Examinând contestația, prin prisma excepției lipsei de obiect, instanța va reține următoarele:
Prin cererea nr. 452 din 4 martie 2015, intimata s-a adresat Tribunalului Tulcea, solicitând obligarea contestatoarei la restituirea sumelor acordate pentru pregătirea profesională, în timpul rezidențiatului, în cuantum de 146.690 lei.
Această cerere a făcut obiectul dosarului nr._ .
La data de 18 martie, intimatul a depus la dosarul mai sus menționat, o cerere de renunțare la judecată, în conformitate cu prevederile art. 406 Cod proc. civilă, instanța pronunțându-se în acest sens prin sentința civilă nr. 512 din 01.04.2015.
Prin art. 2 din Decizia nr. 121/18.02.2015, emisă de intimat, s-a stipulat obligația contestatoarei de a restitui intimatului cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat conform Actului adițional nr. 815/11.12.2008 la Contractul individual de muncă nr. 5086/30.12.2008.
Instanța apreciază că, împrejurarea că, intimata a renunțat la judecată în dosarul nr._, nu poate îngrădi dreptul contestatoarei de a contesta decizia nr. 121/18 februarie 2015 emisă de intimată, solicitând anularea parțială a acesteia, numai în ceea ce privește clauza 2, în condițiile în care nu acest înscris a fost contestat în dosarul nr._ .
Pe de altă parte, instanța nu poate reține nici apărările intimatului, conform cu care art. 2 din Decizia nr. 121/18.02.2015 ar avea un caracter pur informativ și nu ar dispune în sensul trasării obligației contestatoarei de a restitui intimatului cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat.
Se observă că intimatul uzitează sintagma „are obligația să restituie”, dispunând așadar în acest sens, ea având caracterul unei decizii de imputație și nu al unei decizii de informare a contestatoarei.
In consecință, instanța urmează să respingă excepția lipsei de obiect a contestației ca nefondată.
Examinând contestația pe fondul cauzei, raportat la materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Așa cum s-a arătat în cele ce preced, prin art. 2 al Deciziei nr. 121 din 18.02.2015, intimatul a decis că Ș. C. are obligația să restituie Spitalului Județean Tulcea cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat, conform Actului adițional nr. 815/11.12.2008 la Contractul individual de muncă nr. 5086/30.12.2008.
Instanța apreciază că, prin conținutul său, acest articol din decizia nr. 121/18.02.2015, emisă de intimat, are menirea de a pune în sarcina contestatoarei obligația plății unei sume de bani ce reprezintă contravaloarea unor cheltuieli făcute de intimat cu contestatoarea, apreciază acesta în mod necuvenit, solicitându-i-se acesteia să le restituie, având așadar, în mod indubitabil, caracterul unei imputații în sarcina contestatoarei.
Instanța reține însă că, potrivit art. 254 alin. (1) din Codul muncii, „Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor”.
Este înlăturată astfel răspunderea materială reglementată anterior de vechiul Cod al muncii prin art. 102 – 110.
Numai în cadrul răspunderii patrimoniale, salariatul care a produs o pagubă angajatorului, va fi obligat ca bunurile aparținând patrimoniului său, în primul rând cu salariul său, să acopere acel prejudiciu, reîntregind astfel patrimoniul afectat al angajatorului, în situația îndeplinirii tuturor condițiilor specifice acestui tip de răspundere.
Pe cale de consecință, instanța urmează să admită contestația, anulând Decizia nr. 121 din 18.02.2015 emisă de S. Județean de Urgență Tulcea, numai în ceea ce privește clauza 2, privind obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal, pe perioada pregătirii în rezidențiat, conform Actului adițional nr. 815 din 11.12.2008 la Contractul individual de muncă nr. 5086 din 30.12.2008, ca netemeinică și nelegală.
Având în vedere că, în cauză, contestatoarea a făcut cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare onorariu avocat, reținând prevederile art. 453 alin. (1) din Noul Cod de proc. civil, urmează a obliga intimata la plata către contestatoare a sumei de 2.203 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de obiect a contestației, ca nefondată.
Admite contestația promovată de contestatoarea Ș. C., domiciliată în C., ., ., . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M. G., cu sediul în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect contestație act.
Anulează Decizia nr. 121 din 18.02.2015 emisă de S. Județean de Urgență Tulcea, numai în ceea ce privește clauza 2, privind obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal, pe perioada pregătirii în rezidențiat, conform Actului adițional nr. 815 din 11.12.2008 la Contractul individual de muncă nr. 5086 din 30.12.2008, ca netemeinică și nelegală.
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 2203 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 mai 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
L. N. G. T. C. T.
GREFIER,
E. L. I.
22.06.2015
Red.As.jud.GT
Tehnored.ELI/DS/ex. 4
30.06.2015
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1080/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 520/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
