Obligaţie de a face. Sentința nr. 520/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 520/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 1963/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 520/2015
Ședința publică de la 01 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Asistenți Judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: A.-I. L.
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă formulată de reclamanții N. Ș. și F. V., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. V. S. din Tulcea, ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. I. S.A. (Î. DE FABRICAȚII MONTAJ ASCENSOARE), cu sediul în loc. Mogoșoaia, .. 12A, jud. Ilfov, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat reclamanții personal și asistați de av. S. V., lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, pârâta a depus la dosar adeverințele nr. 185/30.03.2015 și nr. 184/30.03.2015 referitoare la reclamanți, după care:
Av. S. V., având cuvântul pentru reclamanți, arată că, reclamanții nu au primit adeverințele depuse la dosar de pârâtă. Însă, aceste adeverințe depuse la dosar de pârâtă sunt incomplete, în sensul că lipsesc perioade (de exemplu pentru reclamantul N. Ș., pârâta precizează că a lucrat tot anul 1990, dar îi scrie pe adeverință doar veniturile brute pentru luna decembrie 1990), iar la sfârșitul adeverințelor nu s-a specificat dacă pârâta a reținut și virat CAS. Arată că, a solicitat de la pârâtă veniturile brute, cu precizarea că s-a achitat CAS. Solicită instanței să revină cu adresă către societatea pârâtă, să precizeze dacă s-a plătit CAS.
Instanța, deliberând, respinge această solicitare a apărătorului reclamanților, ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Av. S. V., având cuvântul pentru reclamanți, arată că, dacă instanța apreciază utile soluționării cauzei înscrisurile de la dosar, nu mai are alte cereri de formulat.
Față de declarația părții prezente, că nu mai sunt alte cereri de formulat, nici explicații de dat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei și asupra cererii reclamanților de acordare a unor despăgubiri pentru amânarea procesului.
Av. S. V., având cuvântul pentru reclamanți, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la emiterea către reclamanți a unor adeverințe de vechime în muncă din care să rezulte veniturile brute realizate de fiecare reclamant, care să cuprindă sporul pentru munca suplimentară și veniturile realizate prin munca în acord, pentru perioadele specificate în cererea introductivă, cu mențiunea privind plata CAS-ului la veniturile brute. Cu privire la cererea de acordare a unor despăgubiri pentru amânarea procesului, arată că, aceasta este întemeiată, date fiind și dispozițiile art. 189 Cod procedură civilă, precum și faptul că, s-a tergiversat foarte mult cauza. Până nu au promovat acțiune în instanță, pârâta nu a vrut să le elibereze reclamanților adeverințele solicitate, iar acum le eliberează cu date incomplete, în sensul că lipsește mențiunea privind plata CAS, precum și perioade întregi lucrate de reclamanți. Solicită admiterea cererii de acordare a unor despăgubiri pentru amânarea procesului și lasă la aprecierea instanței cu privire la cuantumul acestora. Totodată, solicită și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr._ din data de 15 octombrie 2014, reclamanții N. Ș. și F. V. au chemat în judecată pe pârâta S.C. I. S.A. (Î. DE FABRICAȚII MONTAJ ASCENSOARE), solicitând obligarea societății pârâte să le elibereze adeverințe de vechime în munca, din care sa rezulte veniturile brute realizate de fiecare, care sa cuprindă sporul pentru munca suplimentara si veniturile realizate prin munca in acord, pentru perioada 01.11._07 pentru N. Ș. si pentru perioada 15.09._10 pentru F. V., și să se menționeze daca s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale pentru veniturile brute.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, ambii sunt pensionari, foști
salariați din cadrul S.C. I. S.A., iar la întocmirea dosarelor de pensie nu s-au trecut in adeverințele emise de unitatea parata, sporurile pentru munca suplimentara si munca in acord, pentru ca acestea nu erau sporuri cu caracter permanent, asa cum a dispus conducerea unitatii.
Au mai arătat reclamanții că s-au adresat societății pârâte, însă aceasta refuză sa le elibereze aceste adeverințe, motivând ca s-au mutat si ca nu ar mai exista unele documente in arhiva.
În concluzie, reclamanții au solicitat obligarea unitatii parate să le elibereze adeverințe de vechime in munca completate cu sporurile pentru munca suplimentara si veniturile realizate prin munca in acord cu menționarea daca s-au plătit sau nu contributii la stat.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 34 alin. (5) si art. 266 din Codul muncii, iar în dovedire au depus la dosar cererea nr. 7/16.07.2014 înaintată pârâtei; carnetele de muncă.
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtei, care nu a înțeles să depună la dosar întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 12 februarie 2015, reclamanții au depus la dosar o cerere prin care au solicitat acordarea unor despăgubiri pentru amanarea procesului, motivat de faptul că, societatea parata nu a comunicat instantei inscrisurile solicitate, incalcand cu intentie ori din culpa prev. art 187 lit. f) și g) din Codul de procedură civilă, pentru care procesul a fost amanat de trei ori. Astfel, în baza art. 189 Cod procedură civilă, reclamanții au solicitat obligarea societatii parate la plata unor daune morale in suma de 2000 lei pentru fiecare, reprezentând prejudiciu moral adus, având în vedere că au fost
prezenți la fiecare termen de judecata.
În apărare, pârâta a depus la dosarul cauzei: contractul individual de muncă nr. 29/2015; anexă la fișa postului și adeverințele nr. 185/2015 și nr. 184/2015
Examinând cauza, în raport de probele administrate, instanța reține următoarele:
Din contractul de muncă al reclamantului N. Ș. rezultă că acesta a fost salariatul pârâtei în perioada 01.11._07 în funcțiile de electromecanic ascensoare, montator, reglator, depanator ascensoare, iar din carnetul de muncă al reclamantului F. V. rezultă că și acesta a fost salariatul pârâtei în perioada 15.09._10 și de asemenea, că a desfășurat activități de montator, reglator, depanator ascensoare și maistru montaj.
În carnetele de muncă, pârâta le-a consemnat reclamanților doar salariile de bază lunare, fără a face mențiuni cu privire la veniturile brute realizate de fiecare și de asemenea, fără a indica sporurile încasate de aceștia în perioada cât au fost salariații societății.
Potrivit art. 34 alin. 5 din Codul muncii: „La solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, durata activității, salariul, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.”
Societatea pârâtă le-a eliberat reclamanților adeverințele înregistrate sub nr. 185/30.03.2015 și respectiv nr. 184/30.03.2015 însă, aceste adeverințe nu sunt complete în sensul că nu au fost menționate în totalitate perioadele lucrate de către reclamanți în cadrul societății și, de asemenea, nu cuprind sporurile încasate de către reclamanți și mențiunea că s-a achitat sau nu contribuția către bugetul asigurărilor sociale.
Față de aceste considerente, instanța urmează a obliga pârâta să elibereze reclamanților adeverințe de vechime în muncă din care să rezulte veniturile brute realizate de fiecare reclamant, cu indicarea, acolo unde este cazul, a sporului pentru munca suplimentară și a veniturilor realizate prin munca în acord, pentru perioada 01.11.1978 – 06.04.2007 pentru reclamantul N. Ș. și respectiv perioada 15.09._10 pentru reclamantul F. V., cu mențiunea dacă s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale raportat la veniturile brute.
Față de capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unor daune morale în sumă de 2.000 lei pentru fiecare reclamant, reprezentând prejudiciu moral adus acestora, instanța reține următoarele:
Din cererea de acordare a unui nou termen de judecată formulată la data de 09 februarie 2015 de către pârâtă, rezultă că în perioada pentru care se solicită eliberarea adeverințelor, societatea a avut peste 1200 de angajați și că arhiva societății este depusă la o altă societate specializată, iar la compartimentul de resurse umane nu este decât un singur angajat.
A precizat pârâta că datorită acestei situații nu a fost în măsură să depună informațiile solicitate de către instanță.
Prin depunerea la dosarul cauzei a contractului individual de muncă nr. 29/26.01.2015, pârâta a făcut dovada că pentru perioada 26.01.2015 – 27.04.2015 a angajat un salariat la compartimentul resurse umane pentru a întocmi o arhivă electronică cu toate datele despre foștii angajați.
Având în vedere că pârâta nu a încălcat cu intenție dispozițiile art. 187 alin. 2 lit. g) din N.C.P.C., și pentru că a răspuns solicitărilor instanței, urmează a respinge cererea de acordare de despăgubiri pentru amânarea procesului, ca nefondată.
Întrucât reclamanții au efectuat cheltuieli în cauză, instanța urmează a obliga pârâta să plătească în favoarea reclamanților suma de 1.200 le cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanții N. Ș. și F. V., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. V. S. din Tulcea, ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. I. S.A. (Î. DE FABRICAȚII MONTAJ ASCENSOARE), cu sediul în loc. Mogoșoaia, .. 12A, jud. Ilfov, având ca obiect obligația de a face.
Obligă pârâta să elibereze reclamanților adeverințe de vechime în muncă din care să rezulte veniturile brute realizate de fiecare reclamant, cu indicarea, acolo unde este cazul, a sporului pentru munca suplimentară și a veniturilor realizate prin munca în acord, pentru perioada 1.11.1978-6.04.2007 pentru reclamantul N. Ș. și respectiv perioada 15.09.1969-1.09.2010 pentru reclamantul F. V., cu mențiunea dacă s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale raportat la veniturile brute.
Respinge cererea de acordare de despăgubiri pentru amânarea procesului, ca nefondată.
Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamanților suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
L.-D. P. C. T. G. T.
GREFIER,
A.-I. L.
Redactat asistent jud. C.T./09.04.2015
Tehnoredactat gref. A.I.L./ G.R./27.04.2015/5 ex.
| ← Contestaţie act. Sentința nr. 836/2015. Tribunalul TULCEA | Reconstituire vechime. Sentința nr. 1076/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
