Acordarea sporului de instanță personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești. nelegalitatea deciziei de eliminare a acestuia ulterior intrării în vigoare a legii nr.71/2015, pentru aprobarea o.u.g. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 221 din data de 06.02.2017
Acordarea sporului de instanță personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești. Nelegalitatea deciziei de eliminare a acestuia ulterior intrării în vigoare a Legii nr.71/2015, pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
În aplicarea prevederilor art. 1 alin. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, pârâta Curtea de Apel Brașov trebuia să identifice nivelul maxim al cuantumului salariilor de bază și al sporurilor, pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, aflat în plată la nivelul instituției iar apoi, prin raportare la nivelul concret al salariilor și sporurilor plătite, trebuia să procedeze la egalizarea acestora în sensul majorării la nivelul maxim al salariilor și sporurilor care se aflau sub acest plafon pentru funcționarul care îndeplinește aceleași condiții de studii, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu să procedeze la eliminarea sporului de instanță cu justificarea că temeiul majorării salariului reclamantei cu 5% nu mai există.
Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr. 221/06 februarie 2107. În același sens, decizia nr. 340/15 februarie 2017.
Prin sentința nr…/CA/2016 pronunțată de Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Covasna și, în consecință, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D.I. în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Covasna, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D.I. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Brașov având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a Deciziei nr… /14.10.2015 cu privire la eliminarea sporului de instanță în cuantum de 5%, precum și a Deciziei nr… /29.12.2015.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta D.I. solicitând casarea sentinței atacate și rejudecând cauza să fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată.
În motivarea opțiunii sale procesuale reclamanta a susținut că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile, în sensul art. 488 alin.1 pct. 8 C. proc. civ..
În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate reclamanta recurentă a susținut că, instanța de fond a încălcat prevederile art. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015 care dispune "prin excepție de la prevederile alin. 1 și 2, personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleași instituții sau autorități publice, pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții";.
Or, prin Decizia nr…/14.10.2015, prin care s-a dispus eliminarea sporului de instanță în cuantum de 5% au fost încălcate prevederile normei mai sus menționate.
Chiar reclamantei i s-a recunoscut dreptul la acest spor prin hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr…/18.12.2007.
Faptul că prin dispozitivul sentinței nu s-a acordat și pentru viitor se datorează în esență însăși conduitei pârâtei Curtea de Apel Brașov, instanța neobligând pârâta la plata și pentru viitor, deoarece, prin Decizia nr…/2007 Curtea de Apel Brașov a dispus acordarea sporurilor.
Or, în aceste condiții, eliminarea sporului pentru funcționarii, pentru care însăși angajatorul în executarea hotărârii judecătorești, astfel cum este indicat în însăși Decizia nr. …/2007, a dispus acordarea sporurilor, contravine prevederilor legale și este de natură să creeze implicit o situație de discriminare, fiind așadar contrară prevederilor art.51 din O.U.G. nr. 83/2014. Aceasta, deoarece dispoziția arătată a fost edictată tocmai pentru a elimina astfel de situații de inegalitate și de a acorda tuturor funcționarilor aflați în situații similare, respectiv aceleași condiții de muncă, nivel de încadrare, vechime, etc., o salarizare egală la nivelul maxim.
Ca un argument suplimentar în sensul aplicării dispozițiilor Legii nr.71/2015, face referire și la Decizia nr. 32/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-au statuat următoarele: "în raport de prevederile art. 7 din Legea - cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizată a dispozițiilor sale și de cele ale art. 4 alin. 2 din Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. 2 din Legea nr. 283/2011, art. 2 din O.U.G. nr. 103/2013, care opresc aplicarea efectivă a valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii - cadru nr. 284/2010, ținând seama și de prevederile art.6 alin.1 și 3 din Legea nr.285/2010, se va face distincție între reîncadrare, potrivit Legii-cadru de salarizare și plata efectivă a drepturilor salariale.
Plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcția similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu același grad profesional și aceeași tranșă de vechime în muncă și în funcție și care a trecut în aceste tranșe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010";.
Prin întâmpinare pârâta Curtea de Apel Brașov a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
În susținerea apărărilor sale se arată, cu privire la primul motiv de recurs, referitor la încălcarea prevederilor art.1 alin.51 din O.U.G. nr.83/2014, că acest text normativ trebuie interpretat în mod sistematic, prin coroborare cu prevederile art. 5 alin.11 din același act normativ, în sensul că dreptul la salariu egal este incident în situația persoanelor care ocupă "funcții similare"; și "își desfășoară activitatea în aceleași condiții";. Prin aceleași condiții, în opinia intimatei, în sensul prevederilor art. 5 alin. 11 din O.U.G. nr. 83/2014, se înțelege nu numai aceleași condiții "de facto"; în care se desfășoară activitatea, dar și aceleași condiții "de jure"; ce reglementează activitatea funcțiilor similare, fiind absolut necesar ca similitudinea să privească atât natura condițiilor de muncă, a atribuțiilor de serviciu, cât și a reglementărilor legale aplicabile sau dispozițiilor judiciare incidente.
Situația de drept, salarială, a reclamantei recurente, astfel cum în mod corect a fost reținută și de către prima instanță, nu este similară cu cea a persoanelor la care se face trimitere în acțiune, majorarea salarială aferentă gradului instanței fiind acordată unor funcționari publici din cadrul Curții de Apel Brașov cu titlu de sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu, în temeiul prevederilor art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 și ulterior ale Legilor nr.284/2010 și nr.285/2010. Includerea acestei sume în salariul persoanelor ce au câștigat majorarea salarială aferentă gradului instanței prin hotărâri judecătorești a fost posibilă (și necesară), deoarece la data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009, aceste persoane aveau în plată, în mod legal, majorarea salarială de 7% (sporul de instanță), salariul stabilit ulterior, conform legilor de salarizare, neputând fi diminuat sub cuantumul avut în luna decembrie 2009.
Ori, în cazul recurentei reclamante, majorarea salarială de 5% nu a putut fi menținută în salariu, sub formă de cuantum, cu titlu de sumă compensatorie, deoarece acest drept salarial a fost acordat pe cale judecătorească numai până la data de 31.10.2007, iar Decizia nr. …/15.11.2007 a Curții de Apel Brașov a încetat să mai producă efecte după data de 30.12.2008, dată la care a fost publicată în Monitorul Oficial Decizia nr. 23/12.05.2008, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a hotărât că funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești nu mai puteau beneficia de sporul de instanță prevăzut de art.3 alin. 5 din O.G. nr. 8/2007.
După cum se poate remarca, aplicarea prevederilor art. 1 alin. 51 din O.U.G. nr. 83/2014 se impune în scopul de a aduce la un consens salarizările diferite ce în prezent există, funcțiile similare ce presupun aceleași condiții de muncă și vechime, aceste dispoziții nefiind aplicabile în cazul recurentei reclamante, deoarece la nivelul instanței unde aceasta funcționează, este salarizată la nivelul maxim legal posibil.
Consideră că majorarea salarială de 5% nu poate fi acordată, în mod legal și întemeiat, recurentei reclamante, deoarece între situația sa profesională și cea invocată în acțiune (și în cererea de recurs) nu există similitudine sub aspectul temeiului de drept al majorării salariale cu 5%. Persoanele la care se raportează recurenta au beneficiat de o hotărâre judecătorească prin care dreptul la majorarea salarială a fost stabilit ca obligație pentru angajator, acest drept fiind acordat atât pentru trecut, cât și pentru viitor, în timp ce reclamanta a avut beneficiul unui astfel de titlu executoriu de natură judiciară numai până la o dată certă, 31.10.2007, respectiv 30.12.2008. În opinia intimatei nu este admisibil ca printr-o interpretare exhaustivă a legii să se extindă efectele unor hotărâri judecătorești (cele obținute de către unii funcționari publici din cadrul Curții de Apel Brașov) și asupra unor persoane terțe, ce nu au avut calitatea de parte în cauzele în care instanțele judecătorești au hotărât acordarea unor drepturi salariale și pentru viitor, hotărârile judecătorești având caracter obligatoriu numai față de părțile din proces, conform art.435 alin.1 din C.proc.civ..
Inaplicabilitatea prevederilor art. 1 alin. 51 din O.U.G. nr.83/2014 este reliefată de prima instanță prin hotărârea pronunțată, cu mai puternic cuvânt cu cât, din punct de vedere legal, temeiul majorării salariului reclamantei cu 5% nu mai există, acesta fiind abrogat, efectele acestei abrogări fiind subliniate și reglementate succesiv de către Curtea Constituțională și Î.C.C.J. prin hotărârile pronunțate asupra constituționalității, respectiv interpretării Legii nr.330/2009, Legii nr.284/2010 și Legii nr.285/2010, expuse în considerentele sentinței atacate. Sub acest aspect, se cuvine a aduce în prim plan unele considerații ale Curții Constituționale referitoare la problema salarizării unitare, dintre care reține:
" ... principiul egalității în drepturi impune ca, la aceleași situații juridice, să se aplice același regim, iar la situații juridice diferite, tratamentul juridic să fie diferențiat. (...) Astfel, nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art.20 din Constituția României, cu referire la prevederile art.23 pct.3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului"; (decizia nr.6/17.01.2013 a Curții Constituționale)
Referitor la Decizia nr.32/2005 pronunțată de Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, consideră că această hotărâre vine să întărească, atât soluția primei instanțe, cât și motivele mai sus invocate, Curtea Supremă stabilind același principiu enunțat în art. 5 alin. 1 și alin. 11 din O.U.G. nr.83/2014, adică salariu egal pentru funcții și condiții de muncă similare. Aceasta nu înseamnă că un drept câștigat pe cale judiciară de către o persoană beneficiază tuturor persoanelor din cadrul autorității care dețin funcții similare. Nu, această diferență este realizată tocmai prin caracterul "personal"; al drepturilor câștigate ca urmare a unui proces, hotărârea judecătorească fiind un act jurisdicțional cu efecte între părțile participante și nu un act normativ cu efecte "erga omnes";.
În concluzie, apreciază că hotărârea primei instanțe reliefează întocmai situația de drept a pretențiilor recurentei reclamante, aceasta beneficiind de toate drepturile salariale aferente funcției, raportat la funcțiile similare din cadrul autorității, cu excepția celor stabilite individual, pentru un număr restrâns de persoane, prin hotărâri judecătorești.
Prin Încheierea nr…/2016 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea soluționării cererii de recurs la Curtea de Apel Alba Iulia.
Analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin recurs, ce se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
În accepțiunea recurentei instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 1 alin. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, text conform căruia "prin excepție de la prevederile alin.1 și 2, personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art.5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleași instituții sau autorități publice, pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții";.
Interpretând această normă, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit, prin Decizia nr.23/2016 că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice.
Ca atare, în aplicarea prevederilor legale precizate, pârâta Curtea de Apel Brașov trebuia să identifice nivelul maxim al cuantumului salariilor de bază și al sporurilor, pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, aflat în plată la nivelul instituției iar apoi, prin raportare la nivelul concret al salariilor și sporurilor plătite, trebuia să procedeze la egalizarea acestora în sensul majorării la nivelul maxim al salariilor și sporurilor care se aflau sub acest plafon pentru funcționarul care îndeplinește aceleași condiții de studii, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
În speță, prin Decizia nr…/14.10.2015 s-a dispus eliminarea sporului de instanță în cuantum de 5% iar salariul de bază al recurentei a fost redus cu justificarea că temeiul majorării salariului reclamantei cu 5% nu mai există.
Pentru a lua această măsură pârâta a pornit de la o premisă eronată, respectiv faptul că reclamantei nu i se mai cuvenea acest spor, acordat cu titlu de sumă compensatorie, deoarece acest drept salarial a fost acordat pe cale judecătorească numai până la data de 31.10.2007, iar Decizia administrativă nr…/15.11.2007 a Curții de Apel Brașov a încetat să mai producă efecte după data de 30.12.2008, dată la care a fost publicată în Monitorul Oficial Decizia nr.23/12.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În speță, Decizia nr…/15.11.2007 a Curții de Apel Brașov prin care reclamantei i-a fost recunoscut dreptul la sporul de instanță de 5% a continuat să producă efecte juridice și ulterior publicării în Monitorul Oficial Decizia nr. 23/12.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât pârâta recurentă în calitate de emitentă a acesteia nu a emis nici un act administrativ modificator a raportului de serviciu al reclamantei sub aspect salarial, prin care să se dea eficiență dispozițiilor legale aplicabile așa cum au fost interpretate de instanța supremă prin recursul în interesul legii menționat.
Că este așa rezultă și din împrejurarea că la apariția Legii nr. 284/2010, sporul de 5% era acordat reclamantei, fiind valorizat urmare a efectelor acestui act normativ, prin introducerea cuantumului său cu titlul de sumă compensatorie în salariul de bază (aspect ce reiese inclusiv din anexele la deciziile de salarizare emise pentru reclamantă).
Pe de altă parte, în cadrul pârâtei existau funcționari publici care îndeplineau aceleași condiții și care aveau acest spor inclus în salariul de bază iar egalizarea salariilor trebuia realizată la nivelul maxim aflat în plată, prin raportare (conform Deciziei nr. 23/2016 a I.C.C.J.) la art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, respectiv "cuantumul brut al salariilor de bază ... se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014";.
Așadar ceea ce interesa în aplicarea prevederilor art. 1 alin. 51 din O.U.G. nr. 83/2014 era cuantumul brut al salariului de bază aflat în plată în decembrie 2014, indiferent de compoziția acestuia (includerea sau nu de sume compensatorii pentru drepturi recunoscute prin hotărâri judecătorești). Scopul legiuitorului a fost acela de a egaliza cuantumul salariului de bază și a sporurilor pentru funcții publice identice, la nivelul maxim aflat deja în plată, tocmai pentru a evita decalajele salariale.
Prin reducerea cuantumului acestuia pârâta Curtea de Apel Brașov a procedat la o aplicare eronată a textului mai sus enunțat, astfel că actul administrativ atacat apare ca fiind parțial nelegal, în ceea ce privește art. 2.
Reținând că dispozițiile incidente, supuse analizei, au fost greșit interpretate de către instanța de fond, Curtea constată că motivul de casare reglementat de art. 488 alin.1 pct.8 din codul de procedură civilă 2010 este incident și ca atare, recursul declarat a fost admis potrivit art. 496 alin. 2 din același act normativ, sentința casată în parte și acțiunea admisă în parte în sensul anulării art. 2 din Decizia nr. …/14.10.2015 emisă de pârâtă și anexa acesteia și obligării pârâtei să procedeze la emiterea unui act administrativ completator care să conțină dispoziții referitoare la acordarea pentru reclamantă a sporului de instanță începând cu data de 28.08.2015.
Celelalte aspecte nefiind contestate au intrat în putea de lucru judecat și au fost menținute ca atare.
| ← Pensie. Jurisprudență Pensii | Conflict de muncă. obligaţie angajator eliberare adeverinţă. → |
|---|
