Asigurări sociale-pensii-decizie de debit. Jurisprudență Pensii
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 61 din data de 18.05.2017
Decizia de debit. Beneficiara unei pensii de invaliditate de gradul II ce a realizat, în cursul unui an calendaristic, venituri brute din activități comerciale în cuantum ce depășește de 4 ori câștigul salarial mediu brut(plafon instituit de art.6 alin.1 pct.IV din Legea 263/2010).
Modalitatea de calcul este dată de interpretarea prevederilor art.49 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, potrivit căreia venitul brut este venitul din care nu au fost scăzute cheltuielile efectuate pentru obținerea acestuia.
Tribunalul Mehedinți-sentința din 18.05.2017
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 22.02.2017 reclamanta L. M. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 86212 / 07.12.2016 emisă de C. J. de P. Mehedinți, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestări servicii sociale în cuantum de 7812 lei, ca netemeinică și nelegală.
În fapt, reclamanta a arătat că în data de 08.02.2017 a primit cu scrisoare recomandată, decizia nr. 86212 / 07.12.2016, prin care s-a constituit în sarcina sa un debit, ce rezultă din faptul că în perioada 01.01.2014-31.12.2014 s-au plătit și încasat în mod necuvenit drepturi bănești, urmând recuperarea debitului.
A menționat că nu a solicitat eliberarea unei noi decizii sau recalcularea pensiei stabilite cu îndeplinirea condițiilor legale, nici din propria inițiativă, nici la solicitarea casei de pensii.
Reclamanta consideră că un prim motiv de nulitate al deciziei de dare în debit este acela că, nu a primit nici o decizie de revizuire a pensiei, pe care ar fi atacat-o, în conformitate cu dispozițiile art.149 alin.4 prin raportare la art.106-107 din Legea 263/2010, și numai după ce ar fi fost epuizată această etapă procesuală, pârâta avea posibilitatea să emită acel buletin de calcul și decizia de dare în debit.
Potrivit disp. art. 6 alin. 1 pct. IV din Legea 263/2010 ,,persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, și care se află în una din situațiile următoare: administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management; membrii ai întreprinderii individuale și întreprinderii familiale; persoane fizice autorizate să desfășoare activități economice; persoane angajate în instituții internaționale, dacă nu sunt asigurații acestora; alte persoane care realizează venituri din activități profesionale;
De asemenea, dis art. 114 alin. 1 lit.f) prevăd că ,, pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul III, se regăsește în una din situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I sau II, depășind jumătate din programul normal de lucru al locului de muncă respectiv"".
Reclamanta a apreciat că i-ar fi aplicabil acest din urmă paragraf, în sensul că nu a realizat în cursul anului 2014 un venit echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut, dovadă în acest sens stând adeverința de venit nr.2540236492822/10.02.2017 emisă de ANAF.
A menționat că în cuprinsul deciziei criticate este indicat ca și temei de contestat art. 172-173 din OG 92/2003, fiind de notorietate faptul că aceasta este abrogată, în vigoare fiind Legea 207/2015 privind codul de procedură fiscală .
In drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Codului muncii, Constituția României, CEDO, art. 153 și 154 din Legea 263/2010, art.45 din Legea 188/1999 privind funcționarii publici, Codul Fiscal, Codul de procedură civilă.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosar următoarele acte în copie: decizia nr. 86212/07.12.2016, buletin de calcul, dovada comunicării, decizia nr. 86212/13.06.1994, decizia nr. 86212/18.08.2009, cupon pensie, anexa 27, carte de identitate, adeverință de venit pe anul 2014.
În baza art.201 alin.1 Cod pr. civ. acțiunea a fost comunicată în copie pârâtei care nu a formulat întâmpinare în termenul legal.
La data de 28.03.2017 pârâta C. J. de P. Mehedinți a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nedovedită.
A motivat că urmare a controlului efectuat de către C. de C. Mehedinți asupra activității C. J. de P. Mehedinți, s-au luat masuri privind extinderea verificării modului de acordare a pensiilor de invaliditate gradul I și II, pentru stabilirea întinderii prejudiciului determinat de plata necuvenita a acestora unor persoane, care au realizat în același timp venituri de natură salarială sau din activități independente.
A menționat ca în perioada 01.01.2014-31.12.2014 reclamanta, fiind beneficiara unei pensii de invaliditate gradul II, a realizat venituri din activități comerciale în valoare de 96.355 lei în anul 2014, și ținând seama că în Anexa nr. 13 a Raportului de audit financiar se regăsește și numele reclamantei ( poz.5), au fost emise decizii de debit.
De asemenea, a menționat că reclamanta se află în situația pensionarilor beneficiari ai unei pensii de invaliditate, încadrați în gradul I sau II, care se regăsesc în una din situațiile prevăzute la art. 6 alin. 1 pct.IV, și pentru care plata pensiei nu a fost suspendată potrivit disp. art. 114 din Legea nr. 263/2010.
În dovedirea celor susținute pârâta a depus la dosar în copie extras din Raportul de audit financiar al C. de C. Mehedinți (pag. 1,29,30 și Anexa nr. 13).
Prin încheierea din data de 28.04.2017, instanța a pus în vedere reprezentantei pârâtei să depună la dosar în scris un punct de vedere cu privire la emiterea deciziei de suspendare, respectiv, dacă a fost emisă, în cazul în care nu a fost emisă, motivul pentru care nu s-a emis.
La această adresă pârâta a răspuns prin note scrise depuse la dosar.
Pârâta C. J. de P. Mehedinți a depus concluzii scrise și practică judiciară.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Reclamanta L. M. a fost beneficiara unei pensii de invaliditate gradul III, iar datorită încadrării în gradul II de invaliditate s-a emis pe numele reclamantei decizia administrativă de pensie nr. 86212/18.08.2009.
Prin decizia de debit contestată în prezentul dosar, respectiv decizia nr. 86212/07.12.2016 s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 7812 lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit pe perioada 01.01.2014-31.12.2014, reținându-se că a cumulat pensia de invaliditate cu alte venituri.
Această stare de fapt rezultă atât din Anexa 13 a Raportului de Audit financiar, unde se regăsește și numele reclamantei, care a realizat venituri de natură comercială (fila 23 dosar), cât și din Adeverința de venit pe anul 2014 eliberată de ANAF - A. J. F. P. Mehedinți, depusă chiar de reclamantă (fila 11 dosar), care atestă realizarea unui venit brut din activități comerciale în cuantum de 96.355 lei.
Potrivit art. 114 alin. 1 lit. e din Legea 263/2010, în sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: pensionarul de invaliditate încadrat în gradul I sau II, se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin (1) pct. I, II sau IV, cu excepția consilierilor locali sau județeni. Situația prevăzută la art. 6 alin. (1) pct. IV din același act normativ este cea a persoanelor fizice autorizate să desfășoare activități economice care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
În speța dedusă judecății, reclamanta, beneficiară a unei pensii de invaliditate de gradul II, a realizat, în cursul anului 2014, venituri brute din activități comerciale în cuantum de 96.355 lei, depășind astfel de 4 ori câștigul salarial mediu brut.
Astfel, 2298 lei (salariu mediu brut pe anul 2014) x 4 = 9.192 lei ( plafonul instituit de art. 6 alin. 1 pct. IV, menționat mai sus ).
Susținerea reclamantei că nu a depășit acest plafon nu poate fi deci reținută, așa cum rezultă din modalitatea de calcul expusă anterior, dar și din interpretarea dată prevederilor art. 49 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, potrivit căreia venitul brut este venitul din care nu au fost scăzute cheltuielile efectuate pentru obținerea acestuia.
Prin urmare, ceea ce se are în vedere nu este venitul net rezultat prin scăderea din totalul venitului realizat a cheltuielilor deductibile și care s-ar plasa sub plafonul instituit de lege ( respectiv suma de 8.699 lei), ci venitul brut de 96.355 lei reținut de ANAF.
De asemenea, nu se poate reține nici incidența Deciziei Curții Constituționale nr. 709/29 nov. 2016 la care face trimitere reclamanta, întrucât prin această decizie s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată, constatându-se că dispoz. art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b din Legea 263/2010 sunt constituționale, iar în ceea ce privește modalitatea de calcul a plafonului instituit de lege s-a reținut că reprezintă o problemă de aplicare a legii.
În ceea ce privește susținerea reclamantei că anterior emiterii deciziei de debit trebuia emisă decizia de revizuire (suspendare) a pensiei nu poate fi reținută, întrucât, la data constituirii debitului și emiterii deciziei de debit ( ce viza o perioadă în care reclamanta este beneficiara unei pensii de invaliditate de gradul II), reclamanta era, conform deciziei nr. 86212/08.12.2016, beneficiara unei pensii pentru limită de vârstă, cu drepturi deschise începând cu data de 19.04.2016.
Mai mult decât atât, potrivit disp. art. 119 din Legea 263/2010, pensionarii sistemului public de pensii sunt obligați să comunice Casei Teritoriale de Pensii orice schimbare în situația proprie, de natură să ducă la modificarea condițiilor în funcție de care a fost stabilită sau achitată pensia, în termen de 15 zile de la apariția acesteia, obligație pe care reclamanta nu a respectat-o.
În consecință, față de cele ce preced, instanța, apreciază că decizia de debit emisă de pârâtă este legală și, prin urmare, găsind neîntemeiate criticile reclamantei, urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
| ← Salarizare. Jurisprudență Salarizare | Pensie. Jurisprudență Pensii → |
|---|
