Salarizare. Jurisprudență Salarizare
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 293 din data de 09.05.2017
Drepturi bănești - pe perioada 11.05.2015-31.03.2016: pentru concediul de odihnă; pentru diurna pentru străinătate pe durata 05.01-19.01.2016; plata sumei de 200 de euro; întocmirea contractului de muncă, pentru perioada 01.08.2015-31.03.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamantul BZ a chemat în judecată în calitate de pârâtă pe S.C."N&G JT" S.R.L, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să-i întocmească contract de muncă, conform dispozițiilor legale, în formă scrisă, pe durata 1.08.2015 - 31 martie 2016 și în consecință să se dispună obligarea aceleași pârâte la plata în întregime a drepturilor salariale pe perioada 11.05.2015-31 martie 2016, a drepturilor bănești pentru concediul de odihnă cuvenite pentru perioada mai sus amintită; a diurnei pentru străinătate pe durata 5 ianuarie-19 ianuarie 2016, precum și a obligațiilor către stat decurgând din încheierea contractului individual de muncă și care potrivit art.16 alin.3 Codul muncii îi conferă vechime în muncă, respectiv a contribuției pentru plata asigurărilor sociale de stat, de sănătate, șomaj etc. pentru perioada în care nu există contract individual de muncă în formă scrisă și pe care angajatorul avea obligația să-l încheie întrucât a muncit efectiv, obligarea pârâtei la suma de 200 euro, reprezentând daune morale pentru ziua de 20 ianuarie 2016, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că a fost angajat la societatea pârâtă în calitate de șofer autocamion (tir) în anul 2013 pe o perioada de proba de 3 luni, contractul individual de muncă nr.2 încheindu-se la 7.08.2013, dar a încetat la 26.09 2013 în baza art.55 lit.b din Codul muncii prin acordul pârtilor.
În anul 2015 a încheiat cu pârâta un nou contract individual de muncă, contractul de muncă nr.8/11.05.2015 tot pentru funcția de șofer autocamion, în cuprinsul căruia s-a stipulat contrar prevederilor art.32 alin.l Codul muncii o nouă perioadă de probă de 3 luni și care a încetat la 31.07.2015, respectiv la expirarea duratei de probă, în baza art.31 alin 3 Codul muncii
Deși conform actelor existente la societate contractul său de muncă încetase la 31 iulie 2015, el a continuat să presteze muncă pentru societatea pârâtă în calitate de șofer de tir și a efectuat curse încărcând și descărcând diverse mărfuri în Europa:Germania, Franța, Austria, Italia etc. fără a primi vreun salariu.
A precizat că exceptând perioada 5 ianuarie 2016-19 ianuarie 2016 societatea pârâtă i-a plătit doar diurna pentru străinătate, fără însă a primi vreodată vreun salariu și fără a semna vreun stat de plată.
Conform prevederii de la punctul I, lit. J din contractul individual de muncă pârâta era obligată să-i plătească pentru lunile mai și iunie 2015, respectiv pentru 11-31 mai 2015 și pentru l iunie-30 iunie 2015 un salariu brut lunar de 975 lei, iar începând cu 1 iulie 2015 până la 31 martie 2015 un salariu brut lunar de 1050 lei.
A menționat că acest ultim cuantum de 1.050 lei lunar brut, deși nu era trecut în contractul individual de muncă era obligatoriu a fi acordat cu începere de la 1 iulie 2015 conform H.G.1091/2014, publicată în Monitorul Oficial partea I din 11 dec.2014.
A mai arătat că tot potrivit contractului individual de muncă prevederile de la punctul I alin.l, trebuia să beneficieze de un concediu de odihna de 22 de zile. El personal însă, nu a beneficiat de nici o zi de concediu de odihnă și nu a primit nici un leu pentru un astfel de concediu.
A precizat că în data de 19 ianuarie 2016 când a terminat cursa de Germania, conform practicii instituită în firmă cu acordul și cunoștința acesteia, cele 2 autocamioane, marca "DAF" si "RENO" pe care le are în dotarea, la terminarea serviciului, el împreună cu ceilalți 2 șoferi, în prezent încă salariați ai pârâtei, le parca într-o parcare din Salzburg - Austria, parcare în care se schimbau între ei, iar cel care trebuia să plece acasă, în Serbia, avea la dispoziție autoturismul societății, marca "RENO TVINGO" cu, care venea de fapt din Serbia celalalt sau ceilalți 2 șoferi care urmau să plece în cursă.
Ajungând la Salzburg, colegul care a venit cu autoturismul menționat, autoturism cu, care trebuia să plece el acasă i-a înmânat cheile de mașina.
La scurt timp l-a sunat administratorul societății d-nul JG care i-a cerut să nu plece acasă ci să ia celalalt autocamion, marca "RENO" care nu avea încălzire și să mai fac o cursa.
El i-a răspuns că este de acord să facă ore suplimentare și să mai facă încă o cursa de Germania, dar nu cu autocamionul "RENO" pentru că avea defect sistemul de încălzire, nu avea căldură și nu putea călători sute de kilometri iarna fără căldura, ci tot cu autocamionul "DAF" cu care plecase inițial în cursă.
Administratorul i-a spus atunci că nu cu "DAFUL"-ul ci doar cu "RENO"-ul poate pleca într-o alta cursă și că în caz contrar nu are voie să plece acasă cu mașina de serviciu "RENO TVINGO" și i-a impus să restituie cheile mașinii lui JM, colegul său care venise din Serbia și care a apucat să-i predea cheile .
Întrebându-l atunci, deoarece el a refuzat să plece cu marfa la mare distanță într-un camion neîncălzit pe timp de iarna, unde va dormi în Austria, cine va suporta cheltuielile de cazare, masă, transport până în Serbia dacă trebuia să-i predea lui Jika cheile mașinii de serviciu, i-a spus că nu e problema lui.
În atare situație el a refuzat să predea colegului cheile de la autoturism și cu el(cu autoturismul) a plecat să ajungă acasă în Serbia.
Ajungând în data de 20 ianuarie 2016 în România la punctul de trecere al frontierei de la Nădlac, organele Poliției de Frontieră de la acest punct de trecere, l-a reținut de la orele 8 dimineața și până la orele 16 pentru investigații spunându-i-se că în Austria, la Poliția din Salzburg, probabil, s-a făcut un denunț împotriva sa pentru furtul autoturismului marca "RENO TVINGO".
În tot acest timp cât au durat investigațiile el a rămas în mașină, în frig pentru ca atunci când funcționa sistemul de încălzire controlorii vamali i-au spus să oprească căldura că-i deranjează zgomotul și fiind luna ianuarie și foarte frig afară, de la orele 8 la 16 când i-au luat mașina și a rămas afară în bătaia vântului până la ora 20 când a ajuns soția sa la Nădlac ca să-l ia acasă, a sta în frig, nemâncat și nedormit de mai bine de 30 de ore.
De altfel în convorbirile telefonice pe care le-a avut înainte de plecarea din Salzburg cu administratorul societății, acesta l-a amenințat cu denunțul la Poliția austriacă spunându-i că refuzul de a restitui cheile autoturismului, conform legii austriece echivalează cu furtul de mașina, deși cunoștea foarte bine că nu a furat aceasta mașină și că ea servea drept mijloc de transport pe care societatea îl punea la dispoziția fiecărui șofer de autocamion pentru a se întoarce acasă când terminau programul de serviciu.
Totodată, în legătură cu condițiile de muncă la care angajatorul se obligase să le asigure salariaților săi, arată că în contractul de muncă nr.8/11.05.2015 potrivit prevederilor de la lit. M punctul 1 lit. e, salariatul are dreptul la securitate și sănătate în muncă, iar angajatorul, potrivit aceleași litere M,punctul 3 lit. a din contract, are dreptul să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat sub rezerva legalității lor.
In plus, conform punctului 4 lit. b din contract, angajatorului îi revine și principala obligație să asigure permanent condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de munca și condițiilor corespunzătoare de muncă.
După descrierea evenimentelor din 19 ianuarie 2016 și schimbului de replici de la telefon dintre el și administratorului societății se întrebă dacă dispoziția acestuia de a pleca în altă cursă după ce terminase deja o cursă de transport marfă în Germania și urma să se întoarcă acasă într-un autocamion care nu avea căldură, în luna ianuarie și care urma ca durata să se prelungească pe parcursul mai multor zile, se înscrie în limita dispozițiilor date cu respectarea legalității acestora, legalitate pe care este obligat să o respecte conform contractului individual de muncă și dacă prin dispoziția data, pârâta prin reprezentantul său a ținut cont și respectat și celelalte prevederi contractuale, respectiv dreptul său la a-i păstra și nu distruge sănătatea la locul de muncă și de a beneficia de condiții corespunzătoare de muncă.
A susținut categoric că angajatorul, pârâta din speța, nu a respectat nici dreptul său ca salariat de a-i asigura condiții corespunzătoare de muncă și de a nu-i periclita sănătatea și nici obligația asumată prin același contract ca dispoziția dată lui să fie legală, din moment ce îi solicită să rămână la serviciu după orele de program, să presteze o muncă cu răspundere deosebită, cum este conducerea tirului, pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic, dar mai ales să-i pretindă să continue aceasta muncă de mare răspundere cu un mijloc de transport neîncălzit în plină iarnă și pe deasupra să sesizeze și organele de poliție străine printr-un denunț calomnios cunoscând că nu este adevărat, că a furat autoturismul firmei ci prin acte abuzive de denunț pentru un furt care nu exista l-a prejudiciat atât material cât și moral. Material numai dacă socotește că de la Kostol-Serbia până la Nădlac ca să vină după el, soția s-a parcurs o distanța mare și a consumat benzina ,iar moral nici nu crede că mai trebuie făcut vreun comentariu.
Ajuns în Serbia acasă în localitatea Kostol, foarte aproape de punctul de trecere al frontierei în România de la Porțile de Fier I, la scurt timp a sesizat Inspecția Teritorială Mehedinți și cu această ocazie a aflat că deși a lucrat și de la 31 iulie 2015 în continuare, el nu mai aveam nici un fel de contract de muncă cu societatea și deci nici un fel de drepturi constând în vechime în muncă, șomaj etc.
Din acest motiv precum și din cele anterior expuse deși I.T.M. Mehedinți prin răspunsul pe care l-a primit cu nr.P10/560/4.0.2016, a dispus sancționarea contravențională a pârâtei, a înaintat prezenta cerere de chemare în judecata
În drept a întemeiat acțiunea pe disp. art. II;12; 16-18; 170-171; 281 și următoarele toate din Codul muncii precum și pe disp. H.G.1091/2014.
În dovedirea acțiunii a depus citirea tahografului cu privire la cursele de transport marfă efectuate de petent, intitulat"Raport pentru BZ de la 1.05.2015 până la 21.03.2016, chitanța 5646/21.03.2016 precum și factura 7913/21.03.2016, ambele emise de societatea "P"; S.R.L. pentru descriere card șofer în valoare de 48 lei, contractul individual de munca nr.8/11.05.2015, răspunsul I.T.M. MEHEDINȚI dat la sesizarea petentului, răspuns înregistrat sub nr.P10/560/4.03.2016.
Reclamantul la termenul de judecată din 14.02.2017, a depus precizări prin care a solicitat drepturile salariale cuvenite pe durata contractului de muncă încheiat cu nr. 8/11,05.2015, cu mențiunea că începând cu 1 iulie 2015, salariul minim brut pe economia națională a crescut de la 975 lei la 1050 lei conform HG 1091/2014, publicat în MO, Partea 1 din 11 dec. 2014
Totodată solicită drepturile salariale pe durata 15 decembrie 2015 când a început să lucreze din nou la firma pârâta fără contract de muncă, până la 19 ianuarie 2016 precum și diurna cuvenită conform art. 17 și anexei din HG 51S/1995, de 35 euro/zi pe durata 05.01.2016- 19.01.2016.
Solicită cele 200 euro daune morale pentru ziua de 20.01.2016 petrecută timp de 12 ore în punctul de trecere a frontierei Cenad, ca urmare a plângerii penale făcute de către administratorul firmei cum că ar fi furat autoturismul RENO THINGO.
Conform art. 140 alin 2 C. Muncii solicită drepturile salariale pentru concediul de odihnă ce i s-ar fi cuvenit proporțional cu activitatea prestată în baza contractului individual de muncă 8/11.05.2015
Conform an. 406 - 407 C. Pr: Civ. solicită să se act că renunța la judecata cu privire la toate celelalte capete de cerere.
La termenul din data de 14.03.2017, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu expertiză contabilă, instanța prin încheierea din aceiași dată a dispus în cauză efectuarea unei expertize contabile având următoarele obiective:
-Să se calculeze salariul pe care reclamantul ar fi trebuit sa-l încaseze de la societatea pârâtă în baza art. J din contractul individual de muncă nr.8/11.05.2015 începând cu 11.05.2015 și până la 19 ian.2016 inclusiv când reclamantul a încetat să mai lucreze pentru pârâtă, luând in considerare că începând cu 1 iulie 2015 salariul minim brut pe economia națională a crescut de la 975 lei la 1050 conform HG.1091/2014.
- Să se calculeze indicele de inflație la suma totală obținută cu titlu de salariu.
- Pentru șofatul pe teritoriul Germaniei, pe toata perioada mai sus menționată și în baza citirii tahograf ului,existent în copie la dosarul cauzei, intitulat "RAPORT PENTRU BZ de la 1.05.2015 pana la 23.03.2016" să se calculeze salariul conform art.J punct 2,lit.c din contractul individual de muncă, adică cu 31,9981 euro/ora.
- Să-i fie calculate drepturile bănești pentru concediul de odihnă cuvenit și pe care pârâta nu i l-a acordat, așa cum prevede art.l. din contractul individual de muncă, pe toata perioada aferentă lucrată, iar suma obținută să fie actualizată la indicele de inflație.
- Să se calculeze diurna cuvenită pe durata 5 ian.-19 ian.2016 cu 35 euro/zi conform art. 17 și anexei din HG.518/1995.
Expertiza contabilă a fost efectuată de expert DN, fiind depusă la dosar în data de 24.04.2017 și comunicată părților ce nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză
Analizând acțiunea în raport de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamantul BZ a fost angajatul pârâtei în calitate de șofer autocamion(tir) .
Prin acțiunea dedusă judecății se solicită să se dispună obligarea acesteia să-i întocmească contract de muncă, conform dispozițiilor legale, în formă scrisă, pe durata 1.08.2015 - 31 martie 2016 și în consecință să se dispună obligarea aceleași pârâte la plata în întregime a drepturilor salariale pe perioada 11.05.2015-31 martie 2016, a drepturilor bănești pentru concediul de odihnă cuvenite pentru perioada mai sus amintită; a diurnei pentru străinătate pe durata 5 ianuarie-19 ianuarie 2016, precum și a obligațiilor către stat decurgând din încheierea contractului individual de muncă și care potrivit art.16 alin.3 Codul muncii îi conferă vechime în muncă, respectiv a contribuției pentru plata asigurărilor sociale de stat, de sănătate, șomaj etc. pentru perioada în care nu există contract individual de muncă în formă scrisă și pe care angajatorul avea obligația să-l încheie întrucât a muncit efectiv, obligarea pârâtei la suma de 200 euro, reprezentând daune morale pentru ziua de 20 ianuarie 2016, cu plata cheltuielilor de judecată
Examinând solicitările reclamantului, instanța reține că, reclamantul a fost angajat în anul 2013 pe o perioada de proba de 3 luni, contractul individual de muncă nr.2 încheindu-se la 7.08.2013, dar a încetat la 26.09 2013 în baza art.55 lit.b din Codul muncii prin acordul pârtilor.
În anul 2015 a încheiat cu pârâta un nou contract individual de muncă, contractul de muncă nr. 8/11.05.2015 tot pentru funcția de șofer autocamion, în cuprinsul căruia s-a stipulat contrar prevederilor art.32 alin. l Codul muncii o nouă perioadă de probă de 3 luni și care a încetat la 31.07.2015, respectiv la expirarea duratei de probă, în baza art.31 alin 3 Codul muncii
Deși contractul său de muncă încetase la 31 iulie 2015, reclamantul a continuat să presteze muncă pentru societatea pârâtă în calitate de șofer de tir și a efectuat curse încărcând și descărcând diverse mărfuri în Europa:Germania, Franța, Austria, Italia etc..
Pentru munca prestată, conform art. 154 pct.2 Codul muncii fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, salariu care potrivit prevederilor art.161 Codul muncii, se plătește în bani cel puțin odată pe lună.
Potrivit raportului de expertiză contabilă, în baza prevederilor Codului muncii art. 159 și art, 168, drepturile bănești cuvenite pentru activitatea reclamantului prestată ca șofer în perioada 11.05.2015 - 19.01.2016, sunt în sumă netă actualizata de 6.178 lei.
În baza prevederilor CI.M, m. 8 din I 1.05.2015, litera ,j" aliniatul 2 lit "c" cuantumul adaosului la salariul de bază pentru timpul de muncă dovedit cu ,, Raport card tahograf nr. 1BV010001 BZ » pentru 1353 ore, reprezentând 31.9981 lei/oră pentru perioada 11.05.2015 - 31.12.2015 la salariul minim lunar de 975 lei și 31.554 lei/oră pentru perioada ianuarie 2016 la salariul minim brut lunar de 1.050 lei, sunt în suma netă actualizată de 30.962 lei.
În baza prevederilor Codului muncii art. 44 (2) și a H.G. nr. 518/1995 - actualizat, diurna externă cuvenită reclamantului pe perioada 05 ianuarie - 19 ianuarie 2016 este de 525euro.
Potrivit prevederilor art.146 C.muncii CO se efectuează în fiecare an iar în situația în care acesta nu este efectuat integral acordarea lui este permisă și în anul următor.
În situația în care raportul de muncă al salariatului cu unitatea angajatoare încetează, conform art.146 alin.4 C.muncii, CO neefectuat va fi compensat în bani.
Cum în speța dedusă judecății raportul de muncă al reclamantului cu societatea pârâtă a încetat la data de 19.01.2016 și față de faptul că până la acel moment, conform celor arătate mai sus, reclamantul nu a efectuat integral concediul de odihnă cuvenit, acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile de mai sus referitoare la concediul de odihnă. Neefectuând un nr. de 14 zile co pentru anul 2015 și 2016 și nebeneficiind de c/val indemnizației de co instanța constată că prevederile art.146 alin.4 C.muncii își găsesc aplicabilitatea și pe cale de consecință va obliga pârâta să-i plătească acesteia suma netă și actualizată de 535 lei reprezentând diferență indemnizație co cuvenită.
Potrivit art.166 alin. 4 Codul muncii "Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului";.
Față de faptul că pârâta nu a plătit la termen drepturile bănești cuvenite reclamantului, se apreciază că a produs un prejudiciu acestuia, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflație de la data pronunțării la data plății efective.
Reactualizarea conform indicelui de inflație intervenit în perioada în care aceste drepturi nu au fost plătite, reprezintă cel mai fidel prejudiciu real suferit de către reclamantă prin privarea de acest drept.
Potrivit art.253 alin.1 Codul muncii "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul";.
Față de cele arătate mai sus instanța va admite în parte acțiunea precizată și va obliga pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neachitate aferente perioadei 11.05.2015-19.01.2016, în sumă netă actualizată cu indicii de inflație la data de 31.03.2017, în cuantum de 6.178 lei, c/v a 1.353 ore reprezentând adaosul la salariul pentru șofatul pe teritoriul Germaniei pe perioada 01.05.2015-23.03.2016, în sumă netă actualizată la data de 31.03.2016 în cuantum de 30.962 lei, suma netă actualizată la data de 31.03.2017 în cuantum de 535 lei reprezentând c/v a 14 zile CO neacordat pe anii 2015-2016, suma de 525 euro reprezentând c/v diurnei externe pentru perioada 05-19.01.2016.
Va respinge petitul privind daunele morale ca neîntemeiate, dat fiind că reclamantul nu a produs dovezi în acest sens.
În baza art. 453 alin.1 coroborat cu art.451 Cod procedură civilă va fi obligată pârâta care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat , onorariu expert și plata descărcare card șofer(tahograf) - efectuate de reclamant pe parcursul litigiului în cuantum de 1848 lei.
Această sentință nu a fost încă atacată cu apel.
| ← Raporturi de muncă. Jurisprudență Raporturi de muncă | Asigurări sociale-pensii-decizie de debit. Jurisprudență Pensii → |
|---|
