Cerere recalculare pensie limită de vârstă. Stagiu complet de 20 de ani. Grupele I şi II de muncă. Netemeinicia cererii.
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 1547 din data de 13.10.2015
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 23 iulie 2015, sub nr. …, reclamantul V.G. a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Teleorman la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă și vechime în muncă, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum și la plata diferențelor dintre pensia recalculată conform O.U.G. nr. 4/2005 și pensia încasată, începând cu data de 22 iulie 2012.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este pensionat pentru limită de vârstă începând 01.04.1994, în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977, drepturile inițiale de pensie fiindu-i stabilite prin decizia nr. … privind acordarea pensiei pentru munca prestată și limită de vârstă, emisă de Oficiul de Pensii Teleorman.
Reclamantul a menționat că pârâta a încălcat, cu ocazia recalculării, dispozițiile legale în materie atunci când la determinarea punctajului mediu anual a folosit un stagiu complet de 30 ani în loc de 20 ani, ignorând faptul că la data pensionării a avut o vechime totală în muncă de 40 ani, 5 luni, 18 zile, din care în grupa I și a II - a de muncă, cumulat 25 ani, 2 luni, 12 zile, respectiv 16 ani, 6 luni, 12 zile în grupa I, iar 8 ani, 8 luni, 0 zile în grupa a II - a, dar nu a ținut cont nici de prevederile H.G. nr. 1550/2004.
Așa cum reiese din decizia de pensionare nr. …, reclamantul a avut vechime de 25 ani, 2 luni, 12 zile în grupele I și a II - a de muncă, calculată în baza Legii nr. 3/1977, iar la determinarea punctajului mediu anual pârâta a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000, în loc de 20 ani.
Reclamantul a apreciat că, în raport de data la care i-au fost stabilite drepturile de pensie, la recalculare se aplică dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2005 și a arătat că, în conformitate cu art. 2 alin. (4) din H.G. nr. 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977, adică 20 ani.
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile O.U.G. nr. 4/2005, H.G. nr. 1550/2004, Legea nr. 3/1977, Decizia nr. 40/22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în dovedirea acesteia reclamantul a depus la dosar înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul.
La data de 18.08.2015, prin serviciul registratură, pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând, în esență, că aceasta a fost depusă după depășirea considerabilă a termenului de 5 ani în cadrul căruia se putea promova, recalcularea reglementată de O.U.G. nr. 4/2005 fiind efectuată prin decizia nr. 104081/2005.
Pârâta a mai arătat că deciziile emise în aplicarea Legii nr. 19/2000 și O.U.G. nr. 4/2005 au rămas definitive, întrucât nu au fost contestate de către reclamant.
Pârâta a precizat că reclamantul a realizat 16 ani, 6 luni și 12 zile în grupa I de muncă, precum și 8 ani și 8 luni în grupa a II - a de muncă, neavând astfel un stagiu realizat numai în grupa I de cel puțin 20 de ani.
Pârâta a învederat instanței că, potrivit art. 14 din Legea nr. 3/1977, persoanele care au desfășurat activități în grupele I și a II - a de muncă și care au realizat un stagiu de cotizare de 20 de ani în grupa I, respectiv 25 ani în grupa a II-a de muncă beneficiau de reducerea vârstei standard de pensionare, iar reclamantul are o vechime în de 16 ani, 6 luni și 12 zile în grupa I de muncă, precum și 8 ani și 8 luni în grupa a II - a de muncă, astfel că nu se justifică solicitarea de a i se emite o decizie de recalculare în care stagiul complet de cotizare să fie de 20 de ani.
În fine, pârâta a susținut că actele normative invocate ca și temei de drept al acțiunii, respectiv O.U.G. nr. 4/2005, H.G. nr. 1550/2004 și Legea nr. 3/1977 au fost abrogate, astfel că, față de efectele abrogării, care presupun ieșirea din vigoare a unui act normativ cu caracter definitiv, se ajunge la concluzia că, odată abrogată o prevedere legală, aceasta nu mai poate intra în vigoare ulterior.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile legale in vigoare, Tribunalul constată ca nefondată acțiunea reclamantului, în esență, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin decizia nr. … a Direcției de Muncă și Protecție Socială a județului Teleorman - Oficiul de Pensii, reclamantul a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă începând cu data de 01.09.1994, urmare a activității desfășurate în grupele I și a II-a de muncă.
Valorificarea unui stagiu special de cotizare se putea face numai în procedura de recalculare a pensiei conform O.U.G. 4/2005, în raport de prevederile H.G. nr. 1550/2004 care, în art. 2 alin. (1) - Anexa 1 dispunea în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
În cazul reclamantului, ale cărui drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, se putea valorifica la determinarea punctajului mediu anual, cu ocazia recalculării pensiei, stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr. 3/1977. În acest sens, art. 14 Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevedea o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat grupa I de muncă și de 25 de ani pentru persoane care au lucrat grupa a II-a de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
Instanța constată că dreptul subiectiv pretins de reclamant prin cererea de recalculare a drepturilor de pensie a fost reglementat de o normă specială, respectiv OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, act normativ potrivit căruia pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.01.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de acest act normativ.
Dacă O.U.G. nr. 4/2005 ar fi rămas în vigoare la data promovării acțiunii, după expirarea termenului de 5 ani, reclamantul ar fi putut valorifica stagiul de cotizare pretins din luna următoare celei în care a fost formulată cererea, potrivit art. 169 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, însă O.U.G. nr. 4/2005, H.G. nr. 1550/2004, ca și Legea nr.19/2000 au fost abrogate prin art. 196 din Legea nr. 263/2010, la data de 1.01.2011.
Prin urmare, se constată că la data promovării acțiunii, 23.07.2015, reclamantul nu mai deținea dreptul subiectiv la recalcularea pensiei reglementat de O.U.G nr. 4/2005, întrucât aceasta fusese abrogată, ci doar o vocație ce nu s-a concretizat, întrucât nu s-a adresat sub imperiul acestei dispoziții legale, casei de pensii sau instanței de judecată.
Acțiunea pendinte introdusă la instanță după abrogarea actului normativ este lipsită de temei juridic, întrucât aplicarea unor dispoziții după ieșirea lor din vigoare ar însemna aplicarea ultraactivă a legii civile, fără o dispoziție legală derogatorie în acest sens.
Nu este incidență în cauză nici interpretarea dată prin decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, deoarece aceasta a avut ca obiect aplicarea unor dispoziții ale Legii nr. 19/2000, care, la rândul lor, trimiteau la Legea nr. 3/1977, iar față de abrogarea Legii nr. 19/2000, cele dezlegate în drept nu sunt în măsură să permită concluzia temeiniciei pretențiilor deduse judecății, în absența unui cadru legal invocat de partea reclamantă.
Chiar dacă sub imperiul O.U.G. nr.4/2005, în procedura de recalculare se aplicau dispozițiile unui act normativ abrogat, respectiv art. 14 din Legea nr. 3/1977, acest mecanism era posibil numai pentru că dispozițiile privitoare la recalculare ale O.U.G nr.4/2005 trimiteau expres la norma respectivă.
Nu pot fi reținute nici dispozițiile Legii nr.263/2010, care permit pensionarului revizuirea drepturilor de pensie cu respectarea regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie, întrucât, chiar dacă potrivit principiului tempus regit actum, orice modificare a elementelor avute în vedere la stabilirea pensiei urmează a fi evaluată potrivit legii în baza căreia s-au deschis drepturile de pensie, pentru ca unei astfel de modificări să i se recunoască efectele juridice urmărite în prezent, sub aspectul existenței sau al cuantumului dreptului de pensie, ea trebuie să fie reglementată de norme juridice în vigoare, care să recunoască posibilitatea pensionarului de a beneficia de o astfel de modificare, dacă generează efecte mai favorabile.
Or, în cauză, dispozițiile art. 107 din Legea nr. 263/2010 reglementează situații de fapt distincte de cea dedusă prezentei judecăți, respectiv erori de calcul sau adăugare de stagii sau venituri și rediscutarea stagiului de cotizare, ca element de stabilire a unei pensii ce a intrat în procesul de recalculare în baza unei norme speciale de trimitere care nu a făcut obiectul unei cereri pe perioada de existență a acesteia.
Față de elementele de fapt și de drept ce preced, instanța va respinge, ca nefondată, cererea reclamantului.
| ← Cerere acordare drepturi de natură salarială. Contractul... | Cerere obligare Consiliu Local să emită hotărâre luare act... → |
|---|
