CJUE. Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare. Politică socială. Egalitate de remunerație între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin. Concediere din cauză economică. Vărsare anticipată a unei pensii de limită de vârstă
| Comentarii |
|
(C.J.C.E., Hotărârea din 17 mai 1990 în cauza C-262/88 Barber c. Royal Exchange Assurance Group)
- în extras -
Circumstanțele cauzei: Prin ordonanța din 12 mai 1988, ajunsă la Curte pe 23 septembrie, Court of Appeal din Londra a adresat, în virtutea art. 177 din Tratatul CEE, mai multe întrebări preliminare privind interpretarea art. 119 din Tratatul CEE, ca și din Directiva 75/117/CEE a Consiliului din 10 februarie 1975 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind aplicarea principiului egalității remunerațiilor între lucrătorii masculini și feminini (în continuare „Directiva privind egalitatea remunerațiilor”) și din Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în practică a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la locuri de muncă, la formarea și promovarea profesionale și condițiile de muncă (în continuare „Directiva privind egalitatea de tratament”). Aceste întrebări au fost ridicate în cadrul unui litigiu dintre defunctul domn Douglas Harvey Barber și fostului său angajator, Guardian Royal Exchange Assurance Group (în continuare „Guardian”), litigiu care vizează dreptul domnului Barber de a obține o pensie anticipată pentru limită de vârstă ca urmare a concedierii sale din motive economice.
Domnul Barber era afiliat la casa de pensii instituită de Guardian, care aplică un regim necontributiv, adică finanțat în întregime de angajator. Acest regim fiind „convențional exclus” (contracted-out), adică omologat în virtutea Social Security Pension Act (lege privind pensii de securitate socială) din 1975, presupune renunțarea, prin contract, a afiliatului la partea legată de salariul regimului național de pensie, căruia regimul în cauză i se substituie. Afiliații la un regim de acest tip nu plăteau regimului național decât cotizații reduse, corespunzând pensiei de bază pe care acest ultim regim o deschide tuturor lucrătorilor într-o măsură identică, independent de salariul lor.
în cadrul regimului de pensie al Guardian, vârsta normală a pensionării era fixată, pentru categoria de angajați căreia îi aparținea domnul Barber, la 62 de ani pentru bărbați și la 57 de ani pentru femei. Această diferență era echivalentul aceleia care exista în cadrul regimului național de securitate socială, în care vârsta normală a pensionării este de 65 de ani pentru bărbați și 60 de ani pentru femei. Persoanele afiliate la casa de pensii al Guardian aveau drept la o pensie imediată în momentul în care ele atingeau vârsta normală a pensionării prevăzută de acest regim. Dreptul la o pensie, cu plată diferită la vârsta normală a pensionării, era recunoscut și afiliaților care, la încetarea raportului de muncă, erau în vârstă de 40 de ani cel puțin și aveau 10 ani vechime la Guardian.
„Guardian Royal Exchange Guide to Severance Terms” (ghid al Guardian despre modalitățile de concediere), document făcând parte din contractul de muncă al domnului Barber, prevedea că, în caz de concediere din cauză economică, membrii casei de pensie ar avea drept la o pensie imediată, cu condiția să fi atins vârsta de 55 ani pentru bărbați sau 50 ani pentru femei. Cei interesați, neîndeplinind aceste condiții, primeau alocații în bani, calculate în funcție de anii de serviciu, și o pensie diferită plătibilă la vârsta normală de pensionare.
Domnul Barber a fost concediat din cauză economică, cu efect la 31 decembrie 1980, când avea 52 ani. Guardian i-a plătit alocații în bani prevăzute de ghidul privind modalitățile de concediere, ca și indemnizația legală de concediere și o sumă suplimentară cu titlu voluntar. Ar fi avut drept la o pensie pentru limită de vârstă începând din ziua celei de a 62-a aniversări. O femeie, găsindu-se în aceleași condiții ca domnul Barber, ar fi perceput o pensie pentru limită de vârstă imediată, în plus, ar fi beneficiat de indemnizația legală de concediere, iar valoarea totală a acestor prestații ar fi fost superioară sumei plătite domnului Barber.
Considerându-se victima unei discriminări bazate pe sex, interzisă de lege, domnul Barber a introdus o acțiune în fața instanțelor de muncă. Cererea sa a fost respinsă în prima și a doua instanță, iar domnul Barber a introdus apel în fața Court of Ap-peal. Această instanță a decis să amâne să hotărască și să adreseze Curții de Justiție următoarele întrebări preliminare:
„1. Când un grup de angajați este concediat de angajatorul său în circumstanțe similare celor din prezenta speță și când acești angajați percep prestații în raport cu această concediere, aceste prestații intră toate în noțiunea de «remunerație» în sensul art. 119 din Tratatul CEE ș/din Directiva privind egalitatea remunerațiilor (75/117/CEE) sau intră în câmpul de aplicare al Directivei privind egalitatea de tratament (76/207/CEE), sau niciuna dintre aceste ipoteze nu poate fi reținută?
2. Faptul că una din prestațiile în cauză este o pensie plătită de un regim de pensie profesional privat administrat de angajator («o pensie privată») contează în scopul răspunsului la prima întrebare?
3. Principiul egalității de remunerație vizat la art. 119 din Tratat și în Directiva privind egalitatea remunerațiilor este încălcat în circumstanțele prezentei spețe dacă:
a) un bărbat și o femeie având aceeași vârstă sunt concediați în aceleași circumstanțe, femeia primind în cadrul acestei concedieri o pensie privată imediată, în vreme ce bărbatul nu primește decât o pensie privată diferită, sau dacă
b) valoarea totală a prestațiilor plătite femeii este superioară valorii totale a prestațiilor primite de bărbat?
4. Articolul 119 din Tratat și Directiva privind egalitatea remunerațiilor produc efecte directe în circumstanțele speței?
5. Contează în răspunsul la a treia întrebare că dreptul femeii la beneficiul unei pensii cu efect imediat, așa cum era prevăzut de modalitățile de încetare, nu putea fi satisfăcut decât dacă ea reunea condițiile cerute pentru acordarea unei pensii cu vărsare imediată în baza dispozițiilor regimului profesional privat, fiind asimilată de Guardian cu o pensionară ca urmare a concedierii sale cu 7 ani înaintea datei normale a plecării sale la pensie în baza regimului corespondent?”.
în cursul derulării procedurii în fața Curții, domnul Barber a decedat. Instanța națională a autorizat-o pe văduva și executoarea sa testamentară, doamna Pamela Barber, să continue acțiunea în numele ei propriu și pentru succesiunea Barber, iar prezenta procedură preliminară și-a urmat cursul normal. Analizând prima întrebare preliminară, Curtea a reținut că noțiunea de remunerație, în sensul celui de al doilea alineat al art. 119, cuprinde toate avantajele în bani sau în natură, actuale sau viitoare, numai să fie plătite, fie și indirect, de angajator lucrătorului în temeiul relației de muncă a acestuia din urmă (a se vedea în particular Hotărârea din 9 februarie 1982, C-12/81, Garland c. British Rail Engineering, pct. 5). în consecință, circumstanța că anumite prestații sunt plătite după încetarea relației de muncă nu exclude ca ele să poată avea un caracter de remunerație, în sensul art. 119 din Tratat.
în ceea ce privește în particular indemnizațiile acordate lucrătorului cu ocazia concedierii sale, trebuie constatat că acestea constituie o formă de remunerație la care lucrătorul are dreptul în temeiul relației sale de muncă, remunerație plătită în momentul încetării raportului de muncă, care permite să faciliteze adaptarea sa la circumstanțele noi rezultând din pierderea slujbei sale și care îi asigură o sursă de venituri în timpul perioadei de cercetare a unei noi munci. Rezultă că indemnizațiile acordate lucrătorului cu ocazia concedierii sale intră, în principiu, în noțiunea de remunerație în sensul art. 119 din Tratat.
într-adevăr, fiind vorba de indemnizații legale de concediere, trebuie amintit că, așa cum Curtea a statuat în Hotărârea din 8 aprilie 1976, Defrenne c. Sabena, C-43/75, pct. 40, art. 119 din Tratat vizează și discriminările care își au direct sursa în dispoziții legislative. Aceasta implică faptul că prestații prevăzute de lege pot fi corelate noțiunii de remunerație în sensul acestei dispoziții. Dacă este adevărat că numeroase tipuri de avantaje consimțite de un angajator răspund și unor considerente de politică socială, caracterul de remunerație al unei prestații nu poate fi pus la îndoială din moment ce lucrătorul este în drept să primească de la angajatorul său prestația în cauză pe motivul existenței raportului de muncă. Fiind vorba de sumele plătite voluntar de angajator, rezultă din Hotărârea din 9 februarie 1982, Garland, C-12/81, pct. 10, că art. 119 se aplică și în cazul avantajelor pe care un angajator le acordă lucrătorilor fără a fi obligat la aceasta prin contract. în final, Curtea a concluzionat că prestațiile plătite de un angajator unui lucrător cu ocazia concedierii sale din motive economice intră în câmpul de aplicare al art. 119 alin. (2) din Tratat, indiferent dacă acestea sunt plătite în temeiul unui contract de muncă, a dispozițiilor legislative sau cu titlu voluntar.
Cu ocazia analizei celei de-a doua întrebări, Curtea a făcut trimitere la Hotărârea din 25 mai 1971, Defrenne c. Statul belgian, C-80/70, pct. 7 și 8, în cuprinsul căreia s-a reținut că avantajele constând din plata prestațiilor de securitate socială nu sunt, în principiu, străine de noțiunea de remunerație. Curtea a precizat totuși că nu am putea include în această noțiune, așa cum este ea delimitată la art. 119, regimurile sau prestațiile de securitate socială, mai ales pensiile pentru limită de vârstă, direct reglementate de lege cu excluderea oricărui element de concertare în cadrul întreprinderii sau al ramurii profesionale interesate, obligatoriu aplicabilă unor categorii generale de lucrători.
Curtea a observat că, într-adevăr, aceste regimuri asigură lucrătorilor beneficiul unui sistem legal, la finanțarea căruia lucrătorii, angajatorii și eventual autoritățile publice contribuie într-o proporție calculată mai puțin în funcție de relația de muncă, cât de considerentele de politică socială. Spre deosebire de prestațiile plătite de regimurile legale naționale de securitate socială, pensiile plătite de regimurile convenționale excluse constituie avantaje plătite de angajator lucrătorului în temeiul relației de muncă a acestuia din urmă și, în consecință, ele intră în câmpul de aplicare al art. 119 din Tratat.
Referitor la întrebările preliminare numerele trei și cinci, Curtea a retinut că art. 119 interzice orice discriminare în materie de remunerație între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, oricare ar fi mecanismul care determină această inegalitate. De aceea, fixarea unei condiții de vârstă diferită după sex pentru pensiile plătite în cadrul unui regim convențional exclus este contrară art. 119, chiar dacă diferența între vârstele de pensionare ale bărbaților și femeilor este aliniată la aceea prevăzută de regimul legal național.
în motivarea hotărârii, Curtea a amintit hotărârile din 30 iunie 1988, Comisia CE c. Republica franceză, C-318/86, pct. 27, și din 17 octombrie 1989, Handels-og Kontorfunktionaerernes For-bund; Danmarkc. Dansk Arbejdsgiverforening, acționând pentru Danfoss, C-109/88, pct. 12, în care a reliefat importanța fundamentală pe care o îmbrăcau transparența și, în particular, posibilitatea unui control din partea instanțelor naționale, pentru a preveni și, la nevoie, a elimina orice discriminare bazată pe sex. Fiind vorba de metoda privind verificarea respectării principiului egalității remunerațiilor, trebuie constatat că, dacă instanțele naționale erau obligate să realizeze evaluări și comparații ale ansamblului avantajelor de natură variată, consimțită după caz, de lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, controlul jurisdicțional ar fi dificil de efectuat, iar efectul util al art. 119 ar fi cu atât mai micșorat. Rezultă că o adevărată transparență, permițând un control eficient, nu este asigurată decât dacă principiul egalității remunerațiilor se aplică fiecăruia din elementele remunerației respective acordate lucrătorilor de sex masculin și celor de sex feminin.
în concluzie, art. 119 din Tratat se opune ca un bărbat concediat din cauză economică să nu poată pretinde decât o pensie cu plată diferită la vârsta normală a pensionării, în vreme ce o femeie fiind în aceleași condiții are drept la o pensie pentru limită de vârstă imediată, din cauza aplicării unei condiții de vârstă variabilă după sex, care este aliniată la diferența prevăzută de regimul legal național pentru acordarea pensiilor pentru limită de vârstă. Principiul egalității remunerațiilor trebuie asigurat pentru fiecare element al remunerației și nu numai în funcție de o apreciere globală a avantajelor consimțite lucrătorilor.
în răspunsul la a patra întrebare, Curtea a făcut trimitere la jurisprudența constantă și în special la Hotărârea din 31 martie 1981, Jenkins, C-96/80, pct. 17, conform căreia art. 119 din Tratat se aplică direct oricăror forme de discriminare susceptibile a fi constatate cu ajutorul doar al criteriilor de identitate de muncă și de egalitate de remunerație. Prin faptul că un lucrător feminin are drept la o pensie pentru limită de vârstă imediată ca urmare a concedierii sale din motive economice, în vreme ce un lucrător masculin de aceeași vârstă nu poate pretinde decât o pensie, antrenează o inegalitate de remunerație între aceste două categorii de lucrători pe care instanța națională o poate direct stabili cu ajutorul elementelor constitutive ale remunerației în cauză și ale criteriilor enunțate la art. 119. »
Curtea, hotărând asupra întrebărilor prezentate ei de Court of Appeal din Londra, prin ordonanța din 12 mai 1988, a declarat:
1. Prestațiile plătite de un angajator unui lucrător cu ocazia concedierii sale din motive economice intră în câmpul de aplicare al art. 119 alin. (2) din Tratatul CEE, indiferent dacă acestea sunt plătite în virtutea unui contract de muncă, a dispozițiilor legislative sau cu titlu voluntar.
2. Pensiile plătite de un regim profesional privat convențional exclus intră în câmpul de aplicare al art. 119 din Tratat.
3. Articolul 119 din Tratat se opune ca un bărbat concediat din motive economice să nu poată pretinde, la vârsta normală a pensionării, decât o pensie cu plată diferită, în vreme ce o femeie găsindu-se în aceleași condiții are drept la o pensie pentru limită de vârstă imediată. Principiul egalității remunerațiilor trebuie asigurat pentru fiecare element al remunerației, și nu numai în funcție de o apreciere globală a avantajelor consimțite lucrătorilor.
4. Articolul 119 din Tratat este susceptibil a fi invocat în fața instanțelor naționale. Le revine acestora obligația să asigure protecția drepturilor pe care această dispoziție o conferă justițiabililor, mai ales în cazul în care un regim de pensii convențional exclus nu varsă unui lucrător masculin, ca urmare a concedierii sale, pensia imediată care ar fi acordată într-un astfel de caz unui lucrator feminin.
| ← CJUE. Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare.... | CJUE. Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare.... → |
|---|
