CJUE. Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare. Curtea muncii din Bruxelles. Aplicarea directă a principiului comunitar al egalității de remunerare între lucrătorii de sex feminin și de sex masculin
| Comentarii |
|
(C.J.C.E., Hotărârea din 8 aprilie 1976 în cauza C-43/75 Gabrielle Defrenne c. Societe anonyme belge de navigation aerienne Sabena)
- în extras -
Obiectul litigiului: Cauza are ca obiect cererea adresată Curții, în aplicarea art. 177 din Tratatul CEE, de către Curtea muncii de la Bruxelles pentru obținerea unei decizii cu titlu preliminar asupra interpretării art. 119 din Tratatul CEE. întrebările au fost ridicate în cadrul unui litigiu dintre o stewardesă și angajatorul său, Sabena, referindu-se la o indemnizație solicitată de reclamanta în acțiunea principală, pe motiv că ea ar fi suferit din 15 februarie 1963 până pe 1 februarie 1966, în calitate de lucrător de sex feminin, o discriminare în materie de remunerație în raport cu colegii de sex masculin, îndeplinind aceeași muncă în calitate de „comis de bord”. Din hotărârea de trimitere rezultă că părțile au fost de acord asupra faptului că munca de stewardesă este identică celei a comisului de bord și că existența, în perioada vizată, a unei discriminări în materie de remunerație în detrimentul stewardesei nu este, în condițiile date, contestată.
Răspunsul Curții la cele două întrebări preliminare: 1. Principiul egalității remunerațiilor între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, fixat de art. 119, este susceptibil a fi invocat în fața instanțelor naționale. Aceste instanțe au datoria de a asigura protecția drepturilor pe care această dispoziție le-o conferă justițiabililor, mai ales în cazul discriminărilor care își au sursa directă în dispoziții legislative sau contracte colective de muncă, ca și în cazul unei remunerații inegale între lucrătorii de sex feminin și cei de sex masculin pentru aceeași muncă, atunci când aceasta este îndeplinită în același stabiliment sau serviciu, privat sau public.
2. Aplicarea art. 119 trebuia să fie pe deplin asigurată de statele membre fondatoare începând cu 1 ianuarie 1962, începutul celei de a doua etape a perioadei de tranziție, și de noile state membre începând cu 1 ianuarie 1973, data intrării în vigoare a Tratatului de aderare. Primul termen nu a fost modificat de rezoluția statelor membre din 30 decembrie 1961.
3. Directiva Consiliului nr. 75/117 nu prejudiciază efectul direct al art. 119, iar termenul fixat de această directivă nu are efect asupra termenelor determinate de art. 119 din Tratatul CEE și Tratatul de aderare.
4. Chiar în domeniile în care art. 119 nu ar avea efect direct, nu am putea interpreta această dispoziție ca rezervând o competență exclusivă legislatorului național pentru punerea în practică a principiului egalității de remunerație, această punere în practică putând rezulta, la nevoie, dintr-un concurs de dispoziții comunitare și naționale.
5. Doar în ceea ce privește lucrătorii care au introdus anterior un recurs în justiție sau au introdus o acțiune echivalentă, efectul direct al art. 119 nu poate fi invocat în sprijinul revendicărilor privind perioade de remunerație anterioare datei prezentei hotărâri.
| ← CJUE. Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare.... | CJUE. Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare. Art.... → |
|---|
