Contestație decizie de concediere. Decizia 151/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 151/R-CM
Ședința publică din 26 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.692/CM din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimata SC" "SRL, în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr.61269/2008 emisă de Colegiul consilierilor juridici B, lipsind recurentul-contestator.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanta intimatei SC" "SRL depune la dosar precizări în sensul că în preambului întâmpinării aflată în dosar s-a stipulat greșit SC" "SA în loc de SC" "SRL și note scrise.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentanta intimatei, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că la data de 9 august 2007, Gaf ormulat contestație împotriva deciziilor nr.127/4 iulie 2007 și nr.131/17 iulie 2007, emise de intimata TRANSPORTURI, solicitând anularea acestora și reintegrarea sa pe postul deținut anterior.
În motivare a susținut că prin decizia nr.127/4 iulie 2007 a fost concediat disciplinar, reținându-se că a săvârșit o serie de abateri grave la disciplina muncii, constând în neîndeplinirea sarcinilor și atribuțiunilor de serviciu, certuri în timpul serviciului și insultarea unui funcționar al societății, însă el nu a săvârșit aceste abateri, deosebit decizia este nulă pentru că a fost emisă în perioada incapacității sale temporare de muncă.
Pe de altă parte a susținut că prin decizia nr.131/17 iulie 2007 a fost retractată prima decizie, menționându-se că încetarea contractului de muncă operează de la data de 8 august 2007 și că nu și-a exprimat consimțământul în acest sens, manifestarea sa de voință fiind supusă unor presiuni morale.
Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.692/CM din data de 31 octombrie 2007 respins contestația.
S-a reținut că potrivit contractului individual de muncă din data de 1 octombrie 1999, contestatorul a lucrat la intimată ca șofer până la data de 4 iulie 2007, când prin decizia nr.127 i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă pentru săvârșirea unor abateri disciplinare repetate de la disciplina muncii, inserate în conținutul acesteia.
Ulterior, prin decizia nr.131/17 iulie 2007, decizia anterioară a fost revocată, intimata luând la cunoștință că la data emiterii acesteia contestatorul se afla în incapacitate temporară de muncă.
În raport de această observație, instanța de fond a motivat că susținerile contestatorului referitoare la prima decizie nu au obiect din moment ce aceasta a fost revocată de către angajator.
În continuare s-a reținut că la data de 4 iulie 2007 contestatorul a solicitat încetarea contractului individual de muncă prin acordul părților potrivit art.55 lit.b din Codul muncii, începând cu data formulării cererii, însă angajatorul nu a înregistrat-
În această situație, la data de 17 iulie 2007 a formulat o nouă cerere cu același obiect, solicitând încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 1 august 2007, acordul părților întrunindu-se potrivit rezoluției din data de 17 iulie 2007 prin care angajatorul a dispus și acordarea unor plăți compensatorii salariatului său, conform art.21 din contractul colectiv de muncă.
Tot la data de 17 iulie 2007 fost emisă decizia nr.131, contestată, prin care s-a luat măsura încetării raporturilor de muncă dintre părți potrivit art.55 lit.b din Codul muncii, începând cu data de 1 august 2007, pe care instanța de fond a apreciat-o ca perfect valabilă față de cele de mai sus, adăugând și că, în pofida susținerilor contrare, contestatorul nu a făcut nici o dovadă în sensul că a fost constrâns să solicite încetarea contractului individual de muncă în acest mod.
Contestatorul a declarat recurs împotriva sentinței pe care a criticat-o în sensul motivelor prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă, susținând în esență că prin aprecierea că decizia nr.131/17 iulie 2007 exprimă acordul părților privind încetarea raporturilor de muncă dintre ele, instanța a încălcat legea și a dat o apreciere greșită probelor administrate, pentru că în realitate nu a putut să-și exprime în mod valabil consimțământul în acest sens, fiind constrâns se intimată să aibă această opțiune.
Recursul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin decizia nr.131/17 iulie 2007 încetat contractul individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, al contestatorului, urmare acordului părților în condițiile art.55 lit.b din Codul muncii.
Mai mult, potrivit art.2 al deciziei, contestatorul a beneficiat de plăți compensatorii reprezentând 14 salarii medii nete pe unitate, realizate ca medie lunară a ultimelor 3 luni anterioare încetării raporturilor de muncă.
Contestatorul nu a făcut în nici un fel dovada că nu și-a exprimat acordul la încetarea contractului individual de muncă în acest mod, rezultând că dimpotrivă a insistat pentru ca unitatea să fie de acord cu intenția sa de a înceta contractul individual de muncă, formulând o cerere în acest sens la data de 4 iulie 2007, neînregistrată de aceasta, după care a revenit la data de 17 iulie 2007, când i-a fost aprobată.
Prin urmare, deși a susținut că a fost supus unor presiuni morale pentru a solicita încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților, contestatorul nu a produs nici un fel de dovezi, aprecierea instanței de fond potrivit căreia decizia analizată este perfect valabilă fiind corectă.
În concluzie, recursul este nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.692/CM din data de 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/11.03.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Paulina Ghimișliu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 82/2008. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 239/2008. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
