Completare carnet de muncă. Decizia 452/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 452
Ședința publică de la 27 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 450 din 17.04.2008 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimați fiind MANAGEMENT LICHIDARE I - LICHIDATOR AL " " B, intimat SC "" SA B - REPREZ. PRIN LICHIDATOR MANAGEMENT LICHIDARE
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentul, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen.
Instanța constată recursul declarat în termen și motivat.
Avocat pentru recurentul depune împuternicire avocațială la dosar. Arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurentul solicită admiterea recursului deoarece hotărârea primei instanțe nu este legală și temeinică și admiterea acțiunii. Arată că s-a pus problema că instanța de judecată nu se poate substitui comisiei care determină locurile de muncă, dar controlul acestei comisii nu îl poate exercita decât instanța. Mai arată că recurentul își desfășoară activitatea într-un atelier deschis în care își desfășoară toți activitatea și că unii din angajați au fost încadrați în grupa I de muncă. Precizează că în cauză este vorba de un salariat care își desfășoară activitatea în schimbul opus.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă 450 din 17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu SC SA Bârlad, prin lichidator SC Reorganizare Lichidare I.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pârâta "" Bârlad, solicitând instanței ca prin sentință să constate că perioadele 25.10.1982 - 02.07.1984 și 01.08.1990 - 01.04.2001 în care a lucrat ca muncitor necalificat și conducător auto în unitatea pârâtă, se încadrează în grupa I de muncă.
A reținut instanța că Ordinul nr. 50 din 5 martie 1990, în articolul 6, prevede clar că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de "către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.)."
Însă potrivit mențiunilor de la filele 38 și 39 din carnetul de muncă seria -, nr. -, depus în copie la dosar, reclamantul, în perioadele 25.10.1982 - 02.07.1984 și 01.08.1990 - 01.04.2001 a lucrat 100% în grupa a II-a de muncă, conform poziției 21, Anexa 2, din Ordinul nr. 50/1990 și aa S. "" Bârlad.
De asemenea, art. 15 din același ordin, stabilește că "dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă - se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Sociale."
S-a reținut că instanța nu poate constata că, în perioadele 25.10.1982 - 02.07.1984 și 01.08.1990 - 01.04.2001, reclamantul și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă, atâta timp cât potrivit mențiunilor din carnetul de muncă a lucrat în grupa a II-a de muncă.
Comisia înființată potrivit Ordinului nr. 50/1990 la nivel de unitate a fost cea care a analizat situația existentă la locul de muncă al fiecărui salariat, stabilind locurile de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă, respectiv în grupa a II-a de muncă.
Totodată s-a mai reținut că, instanța nu se poate substitui unui organ abilitat să aprecieze dacă activitatea desfășurată de salariatul s-a încadrat în grupa I sau a II-a de muncă. Întreaga procedură, criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în grupa I, respectiv grupa a II-a de muncă, au fost clar stabilite prin Ordinul nr.50/1990.
Raportat considerentelor de mai sus, instanța a constatat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, drept pentru care a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A motivat recurentul că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu se poate substitui conducerii unității și sindicatului în conformitate cu Ordinul 50/1990 - art.6. Că în mod evident, textele invocate nu vizau decât faza inițială când stabilirea și încadrarea în grupa I de muncă se făcea de unitate și sindicat, iar în situația unei greșite încadrări revine cert instanțelor competența de a soluționa asemenea conflicte.
Mai invocă recurentul că înscrierea făcută de angajator nu constituie un impediment pentru instanță să verifice acest conflict de drepturi, care nu trebuie să se substituie unității ci să soluționeze un conflict creat prin încadrarea unui atelier în grupa I de muncă și acordarea beneficiului acestui grad numai unor salariați iar altora nu, cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut că pentru a beneficia de acel grad era suficient să lucreze cel puțin 50% din timpul de lucru.
A mai arătat recurentul că prin acțiunea formulată a urmărit nu numai constatarea și conservarea dreptului său ci și realizarea acestuia, dat fiind faptul că în prezent unitatea angajatoare pârâtă se află în lichidare, iar prin înlăturarea probatoriului administrat și respingerea acțiunii sale instanța i-a îngrădit și posibilitatea de a se pensiona conform legislației în vigoare.
În recurs nu s-au mai administrat alte probe iar intimații nu au formulat și depus nici întâmpinare și nici concluzii scrise.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.6 din Ordinul 50/1990 - invocat de altfel și de instanța de fond, "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unitate.
Totodată art.15 din același Ordin 50/1990 prevede că dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă.
Curtea reține că în raport de dispozițiile sus-citate dar și de nomenclatoarele de meserii prevăzute în anexa I la Ordinul 50/1990, criticile recurentului privind abilitarea instanței de a constata încadrarea activității desfășurate de el în perioadele 1982-1984 și 1990-2001 în grupa I de muncă sunt nefondate.
Atâta timp cât din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă că activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în anexa Ia O rdinului 50/1990, anexă prin care legiuitorul însuși a stabilit care sunt locurile de muncă care se înscriu în grupa I de muncă, instanța nu poate să adauge la lege și să se substituie și legiuitorului.
Mai mult decât atât, Curtea reține că instanța nu poate să verifice decât dacă încadrarea făcută de unitate a fost sau nu în concordanță cu legea.
Ori, din această perspectivă, se constată că mențiunile din carnetul de muncă, potrivit cărora reclamantul a lucrat ca șofer sau conducător auto, atestă faptul că activitatea prestată nu intră în categoria prevăzută în Anexa I la Ordinul 50/1990 pentru grupa I de muncă.
Curtea reține că în mod temeinic a fost înlăturată și depoziția martorului audiat în instanță, aceasta fiind în totală contradicție cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv, carnetul de muncă dar mai ales contractele de muncă depuse și din care rezultă că la încadrare reclamantul a luat la cunoștință și a semnat de încadrarea sa în grupa a II-a de muncă.
Și din fișa de încadrare de la fila 25 dosar rezultă o situație contrară afirmațiilor făcute de reclamant și pe care acesta nu a fost în măsură să o contradovedească, locul de muncă nominalizat prin această fișă neîncadrându-se în Anexa I la Ordinul 50/1990.
În consecință, pentru toate cele ce preced, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul contestatorului ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința civilă 450 din 17.04.2008 a Tribunalului Vaslui.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.450 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
-
09.VII.2008.-
2 ex.-
INSTANȚA
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 27 Iunie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
04 Iulie 2008
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Georgeta Pavelescu
| ← Conflict de muncă. Decizia 391/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de pensionare. Decizia 777/2008. Curtea de... → |
|---|
