Completare carnet de muncă. Decizia 5989/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - completare carnet de muncă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5989
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
****************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 907 din 21.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât - CFR SUCURSALA REGIONALĂ CF C, având ca obiect completare carnet de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică: a răspuns recurentul reclamant și intimat pârât - CFR SUCURSALA REGIONALĂ CF
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal și nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului,modificarea sentinței pronunțate de Tribunalul Mehedinți în sensul admiterii acțiunii și încadrarea în grupa I de muncă pentru perioada 1982 - 2001
C UR TEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 907 din 21.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei - CFR SUCURSALA REGIONALĂ CF
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Ordinul 50/1990 emis de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății, Comisia Națională pentru Protecția au fost nominalizate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupa I și II de muncă, acestea fiind completat cu Ordinul 125/1990.
În acest sens au fost nominalizate Districtul LC în grupa I de muncă, iar Districtele EA, și TM au fost încadrate în grupa a II-a de muncă.
Încadrarea în grupa I și a II-a de muncă se face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele de Protecție a.
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținându-se cont de condițiile deosebite de muncă, concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare).
Ținând seama de aceste condiții activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Acesta a solicitat să se constate că toate condițiile în care și-a desfășurat activitatea sunt specifice grupei I de muncă, susținere care nu poate fi primită, deoarece aceste condiții au determinat încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Reclamantul a susținut că activitatea sa se desfășura împreună cu alte persoane care beneficiază de încadrarea în grupa I de muncă, aspect care este irelevant în cauză și nu creează nici o discriminare având în vedere atribuțiile specifice fiecărei meserii.
De menționat este și faptul că încadrarea în grupa I și a II-a de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, pentru grupa I fiind necesar ca personalul să lucreze cel puțin 50 % din programul de lucru iar pentru grupa a II-a 70 %.
S-a susținut că factorii de risc și microclimatul în care și-a desfășurat activitatea au fost identici cu cei specifici grupei I de muncă, aspecte nedovedite în cauză.
Toate aceste aspecte puteau fi verificate printr-o expertiză tehnică în specialitatea protecția muncii care însă nu a mai fost acceptată de reclamant.
Reclamantul a susținut că și alți salariați ai societății au beneficiat, prin intermediul justiției de încadrarea în grupa I de muncă, însă nu s-a făcut dovada că a avut aceleași atribuții de muncă cu aceștia.
Nici consemnările din carnetul de muncă al reclamantului nu sunt suficiente pentru a forma convingerea că activitatea desfășurată de acesta și timpul de muncă se încadrează în grupa I de muncă și faptul că activitatea sa concură la siguranța circulației.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele:
Recurentul lucrează în procent de 80 - 85% din timpul efectiv de lucru în condiții grele și periculoase, această împrejurare fiind suficientă pentru a i se acorda beneficiul grupei I de muncă.
Deși a solicitat instanței de fond administrarea probei testimoniale, cererea sa a fost respinsă nemotivat.
Mai mult, acțiunea sa a fost respinsă deși, în peste 70 de dosare, instanța a admis, prin hotărâri devenite irevocabile, acțiuni similare.
La dosar s-au depus: Memoriu privind acordarea inechitabilă a grupelor de muncă la unele categorii de salariați din cadrul Regionalei CFR C - instalații; adeverința nr. 2/2/2/1/702/15 iulie 2009 emisă de intimată; adeverința nr. 2/2/2/1/9 iulie 2009 emisă de intimată.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul fondat, urmând a-l admite, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 129 cod. pr. civ. judecătorul este în drept să ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în acțiune.
De asemenea, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri teminicie și legale, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În continuare, art. 312 cod. pr. civ. menționează că, în situația în care prima instanță a soluționat procesul fără a fi intrat în cercetarea fondului, fiind necesară administrarea de noi probatorii, instanța de recurs este în drept să caseze hotărârea primei instanțe și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare.
În speță, se constată că prima instanță a considerat utilă soluționării cauzei efectuarea unei expertize contabile, pentru care, în încheierea de ședință de la 7 mai 2009, a și stabilit obiectivele.
Deși inițial reclamantul a fost de acord cu administrarea acestei probe, ulterior a revenit, motivând că, în urma discuțiilor purtate cu expertul desemnat în cauză, a înțeles că o astfel de probă "ar fi în defavoarea mea".
În aceste condiții, fără a stărui în administrarea acestei probe ori, eventual, a pune în discuție efectuarea altor probatorii, instanța de fond a pășit la soluționarea cererii de chemare în judecată.
Mai mult, Curtea constată că, deși la dosarul cauzei s-au depus numeroase înscrisuri (inclusiv expertize tehnice de specialitate întocmite cu ocazia soluționării altor litigii de același gen și privind același loc de muncă și hotărâri judecătorești prin care au fost admise cererile formulate de alți salariați ai intimatei, ce au lucrat în condiții similare cu reclamantul), prima instanță nu a făcut vorbire despre acestea, nu le-a analizat și nu le-a evaluat.
Concluzionând că soluționarea cauzei, în aceste condiții, echivalează cu o necercetare a fondului, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 cod. pr. civ. să admită recursul și să caseze sentința recurată, trimițând cauza spre rejudecare instanței de fond, în vederea evaluării complete a probatoriului administrat în cauză și, eventual, pentru completarea acestuia, în vederea aflării adevărului în cauza de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 907 din 21.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât - CFR SUCURSALA REGIONALĂ CF C, având ca obiect completare carnet de muncă.
Casează sentința nr. 907 pronunțată de Tribunalul Mehedinți la data de 21 mai 2009 în dosarul nr-.
Trimite cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-/ 2 ex./ 14 dec. 2009
./4ex/
/,
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Camelia Șelea, Ligia Epure
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 5815/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 6968/2009. Curtea... → |
|---|
