Contestație decizie de concediere. Decizia 6968/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6968
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri
Grefier - -
**************
Pe rol judecarea recursului declarat de intimata - & SRL, împotriva sentinței civile nr. 2617/30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocați și, pentru intimata contestatoare, lipsind recurenta intimată - & SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege, după care, instanța apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimata contestatoare, pune concluzii de respingerea recursului, menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală; cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata contestatoare, pune concluzii de respingerea recursului, menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința nr. 2617/30.06.2009 a Tirbunalului a fost admisă contestația, formulată de contestator în contradictoriu cu intimat - & SRL.
S-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.212/10.09.2008.
S-a constatat că raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 18.08.2008 în conformitate cu dispozițiile art. 55 lit. C raportat la art. 79 codul muncii.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei contravaloarea actualizată la data plății efective, a tichetelor de masă pentru luna iulie 2008 corespunzător cu timpul efectiv lucrat.
S-a luat act de renunțarea reclamantei la cererea privind modificarea mențiunilor din carnetul de muncă de către angajatorul pârât.
A fost obligată pârâta către reclamantă la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că,demisia iind un act unilateral, produce efecte prin timp la manifestare de voință a salariatului, independent de voința angajatorului.
De regulă, demisia nu naște un abuz de drept. Prin excepție, s-ar putea vorbi despre un abuz in cazul in care salariatul încadrat cu contract de muncă pe durată nedeterminată, demisionează intempestiv punând societatea intr-o situație neprevăzută.
De asemenea, poate fi calificată ca un abuz de drept demisia individuală a tuturor salariaților angajatorului, grevată pe ideea de a cauza prejudicii angajatorului.
Deși in cauza dedusă judecății este vorba de o demisie a tuturor salariaților punctului de lucru, tribunalul constată că, aceștia nu au operat printr-un abuz de drept.
Așa cum a arătat martorul audiat in cauză, respectiv fostul director zonal, fiecare salariat a rămas la dispoziția angajatorului până când, însuși angajatorul s-a manifestat in sensul că nu ar mai avea nevoie de serviciile salariatului.
Constatând că decizia de concediere, ca decizie de sancționare, nu respectă condițiile imperative impuse de art 268 codul muncii, tribunalul va constata nulitatea absolută a acesteia și va constata că raporturile de muncă dintre părți au încetat nu ca urmare a unei decizii de concediere ci, prin voința unilaterală a salariatului.
Cum, până la data la care demisia a devenit efectivă,obligația de a presta activitatea s-a derulat conform contractului, unitatea a fost obligată la plata sumelor datorate ca și contraprestație a activității desfășurate și, a celorlalte drepturi.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal și motivat intimata - & SRL, arătând în esență că reclamanta nu a dovedit că a respectat termenul de preaviz, aceasta nemaiprezentându-se la serviciu din data de 18.08.2008, așa cum rezultă din foia de pontaj aferentă lunii august, depusă la dosarul cauzei ca probă concludentă și pertinentă.
O gravă eroare de judecată este constatarea încetării începând cu data de 01.09.2009, deși după data de 18.08.2008 - nu s-a mai prezentat la serviciu, cu toate căa fost în cunoștință direct și în mod expres de obligativitatea respectării termenului de preaviz de 20 de zile prevăzut de CCM la nivel național, așa cum rezultă din rezoluția pusă pe cererea de demisie unde se și specifică că în data de 7.09.2009, va înceta prin demisie.
Referitor la tichetele de masă, conform art.19 lit.m din tichetele de masă se acordă lunar însă condiționat de posibilitățile financiare ale societății și nu se acordă dacă salariatul are absențe nemotivare sau dacă își dă demisia.
S-a arătat că reclamanta a primit integral toate drepturile salariale, așa cum rezultă din statele de plată depuse la dosarul cauzei.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispoz. art. 3041Cod pr.civilă Curtea a reținut următoarele:
În mod corect prima instanță a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.212/10.09.2008, întrucât se reține că aceasta nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 268 al.2 codul muncii, și anume, lipsește descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precum și prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau CCM aplicabil care au fost încălcate de salariat.
Motivarea în fapt și în drept reprezintă condiții ad validitatem. În speță decizia este lovită de nulitate deoarece nu cuprinde mențiuni privitoarele la abaterile săvârșite de salariat, sau la dispozițiile din regulamentul intern încălcate.
Instanța de fond a reținut că intimatei reclamante i-a încetat contractul individual de muncă, în mod legal prin demisie, aspect confirmat de cererea acesteia (fila 33 dosar fond) înregistrată de societatea recurentă sub nr. 2135/18.08.2008, astfel că va fi înlăturată critica din recurs cu privire la faptul că hotărârea s-a bazat doar pe declarația de martor, fără a fi avute în vedere înscrisurile de la dosar.
Se constată că această cerere este datată 13.08.2008, iar demisia este solicitată începând cu data de 18.08.2008.
Scopul preavizului este acela de a asigura angajatorului posibilitatea de a lua măsurile necesare înlocuirii salariatului demisionar, evitându-se astfel consecințele negative pe care le-ar putea avea încetarea intempestivă a contractului de muncă.
Se reține că manifestarea de voință a salariatului a fost clară, precisă, lipsită de echivoc, făcută în scris, acordându-se un termen de preaviz începând cu data de 13.08.2008 până la 18.08.2008.
Potrivit art.79 al. 4 din codul muncii, termenul de preaviz este cel convenit de părți în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile și nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariații cu funcții de execuție.
Prin urmare, legea stabilește o limită maximă a preavizului, și nu una minimă.
Demisia nu trebuie aprobată de angajator, nu este necesară nici emiterea unei decizii privind încetarea contractului.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la faptul că prima instanță a constatat că a încetat contractul individual de muncă al reclamantei începând cu data de 01.09.2009, întrucât în dispozitivul hotărârii este menționat că raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 18.08.2008.
În ceea ce privește tichetele de masă, recurenta nu a făcut dovada că s-ar afla în dificultate financiară, astfel că instanța de fond în mod corect a obligat pârâta să plătească contravaloarea acestora pentru luna iulie 2008, corespunzător cu timpul efectiv lucrat.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel că în baza art. 312.pr. civ. îl va respinge.
În baza art.274 pr. civ. va obliga recurenta intimata la 1000 lei cheltuieli de judecata către intimata contestatoare
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata - & SRL, împotriva sentinței civile nr. 2617/30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Obligă recurenta intimata la 1000 lei cheltuieli de judecata către intimata contestatoare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -
2ex/15.12.2009
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Doina Vișan, Ioana Bodri
| ← Completare carnet de muncă. Decizia 5989/2009. Curtea de Apel... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 451/2010. Curtea... → |
|---|
