Concediere pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului. Nulitate decizie
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 22/R din data de 21.01.2014
Desființarea postului reclamantei din cadrul uneia și aceleiași structuri a persoanei juridice, în care mai există un post similar și concedierea reclamantei fără respectarea criteriilor de performanță potrivit art. 69 lit. d Codul muncii republicat nu a avut un caracter efectiv și nu este legală.
Prin cererea introdusă la Tribunalul Harghita sub nr. 4214/96/2012 din 27.11.2012, reclamanta C. A. M. a chemat în judecată pârâta S.C. G. R. A. - R. S.A., solicitând anularea deciziei de concediere nr. 589/09.10.2012 emisă de pârâtă, reintegrarea în funcția deținută anterior și obligarea acesteia la plata drepturilor salariale de care a fost lipsită în urma concedierii. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetul de muncă, dar și obligarea acesteia la plata unor daune morale în sumă de 10.000 lei.
Prin sentința civilă nr. 4003 din 19 septembrie 2013 Tribunalul Harghita a admis excepția lipsei calității procesuale active a părinților reclamantei în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale, invocată de către pârâtă; a respins acțiunea reclamantei Cotoi Aneta Maria împotriva pârâtei S.C. G. R. A.- R. S.A, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a părinților reclamantei în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale, reținând că părinții susnumitei nu au fost parte a relațiilor de muncă stabilite între părți. În acest context, nu se pot solicita pe seama părinților reclamantei daune morale pentru concedierea susnumitei.
Potrivit contractului individual de muncă depus la dosar, reclamanta a fost angajată la S.C. A. R. ARDAF S.A. în funcția de director adjunct asigurări, până la concedierea sa, dispusă prin Decizia nr. 589/09.10.2012, ce are la bază prevederile art. 65 alin.1 din Codul muncii, postul pe care îl ocupa fiind desființat. Această decizie de concediere a fost comunicată reclamantei prin intermediul executorului judecătoresc, o modalitate legală de comunicare a unor acte de asemenea natură, în pofida aprecierilor făcute de către susnumită.
În urma fuziunii dintre S.C. A. R. A. S.A. și S.C. G.A. S.A., care a fost societatea absorbită, s-a creat S.C. G. R. A. R. S.A., pârâta depunând la dosar documente în acest sens.
În urma procesului de fuziune, noua societate creată a inițiat un amplu proces de restructurare, care s-a discutat și cu sindicatele din unitate.
Astfel, prin hotărârea directoratului din data de 06.09.2012 și în baza referatului din data de 31.08.2012 s-a decis închiderea mai multor sucursale ale S.C. G. R. A. R. S.A., printre care și Sucursala Transilvania Est, cu sediul în xxx, în fapt, locul de muncă unde și-a desfășurat activitatea reclamanta. Din documentele depuse rezultă că în urma acestei închideri, la nivelul județului Harghita nu s-a dispus înființarea vreunei noi structuri.
În acest context, instanța a apreciat că desființarea postului ocupat de reclamantă, în contextul desființării efective a întregii sucursale, este perfect justificată, neputându-se cenzura dreptul unității pârâte de a-și reorganiza activitatea.
Art. 65 pct. 1 din Codul muncii reglementează concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului și care reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. La pct. 2 al aceluiași articol se arată că desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, respectiv nu se permite încetarea contractului individual de munca prin voința unilaterală a angajatorului pentru motive invocate arbitrar sau în mod abuziv, astfel încât prin asemenea măsuri să poată fi îngrădit exercițiul dreptului la muncă.
În acest sens desființarea este efectivă, atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acesteia ori în statul de funcții.
De asemenea, cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice etc., independentă de buna sau reaua credință a angajatorului și este serioasă, când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului să facă selecția acelor posturi pe care să le desființeze, în cazul în care apreciază că această măsură duce la eficientizarea activității. Instanța nu poate decât să verifice dacă desființarea locului de muncă este efectivă iar dificultățile economice invocate ca temei al concedierii impun cu adevărat reducerea respectivului loc de muncă.
Pârâta a depus la dosar organigrama din care rezultă desființarea efectivă a Sucursalei Transilvania Est și implicit a postului pe care l-a ocupat reclamanta, dar și numeroase documente, inclusiv bilanțuri contabile, din care rezultă problemele financiare deosebite cu care s-a confruntat și care au condus la o scădere a cifrei de afaceri.
Totodată, instanța a apreciat ca neîntemeiate și susținerile reclamantei privind neoferirea de către pârâtă a unui loc de muncă. Astfel, obligația angajatorului de a oferi un loc de muncă vacant corespunzător, instituită de art. 64 din Codul muncii, nu vizează și concedierea în baza prevederilor art. 65, pct.1 din Codul muncii.
De asemenea, instanța a apreciat că în contextul desființării efective a Sucursalei Transilvania Est și implicit a singurului post de director adjunct ocupat de reclamantă, nu se putea pune problema departajării unor posturi printr-o evaluare profesională.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta C. A. M..
Recurenta a criticat hotărârea atacată prin prisma greșitei aplicări a prevederilor art. 65 din Codul muncii. În esență, aceasta a arătat că la momentul fuziunii dintre SC A. R. A. SA și SC G. A. SA din data de 1.09.2011 a luat naștere o singură entitate juridică ce și-a păstrat structurile teritoriale provenite din Ardaf și Generali. Aceste structuri au existat în paralel până la data de 31.08.2012, când prin hotărârea directoratului a fost închisă una din structurile funcționale la nivelul județului Harghita. Instanța de fond nu a reținut corect decizia de desființare a sucursalei, înțelegând că prin această decizie directoratul nu a mai păstrat vreo structură Generali în Harghita și, implicit, nu a mai păstrat nici postul de director adjunct.
Instanța a reținut greșit faptul că nu era necesară evaluarea angajatului, întrucât postul de director adjunct asigurări era unic. La data comunicării deciziei de concediere, fuziunea dintre cei doi asigurători era deja efectuată, iar în cadrul noii companii înființate, "G. R. A. R. SA";, în structura teritorială Harghita își desfășurau activitatea două persoane angajate în funcția de director adjunct.
Deși i s-a solicitat pârâtei să depună organigramele celor două structuri înainte de fuziune, aceasta a depus doar o parte din actele solicitate. Instanța a fost chemată să verifice dacă desființarea locului de muncă este una efectivă, reală și serioasă. Această verificare ar fi fost posibilă doar dacă pârâta dovedea cu acte existența unui program de restructurare, a unui proiect de concediere colectivă, organigramele și statelor de funcții ale unităților, anterioare și ulterioare concedierii. Întrucât pârâta nu a dovedit aceste aspecte, este un argument în plus că susținerile reclamantei recurente sunt reale.
Cu referire la daunele morale solicitate, reclamanta a arătat că modalitatea în care societatea pârâtă a înțeles să înceteze raporturile de muncă i-au produs un puternic șoc emoțional.
Recurenta a mai invocat practica Tribunalului Timiș și a Curții de Apel Timișoara.
În fine, recurenta a mai arătat că din sentința civilă atacată lipsește consemnarea opiniei asistentului judiciar V. M., fiind consemnată doar opinia separată a asistentului judiciar A. S. Potrivit art. 55 alin. 2 din Legea 304/2004, asistenții judiciari participă la deliberări și semnează hotărârile pronunțate, opinia acestora consemnându-se în hotărâre, iar opinia separată se motivează. Lipsa opiniei asistenților judiciari sau a mențiunii exprese că aceștia au participat la deliberare și achiesează la opinia magistratului judecător echivalează cu lipsa oricărei probațiuni în legătură cu respectarea normei speciale privind compunerea completului de judecată în etapa deliberării.
Intimata pârâtă SC G. R. A. R. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat.
În esență, intimata pârâtă a arătat că măsurile de eficientizare a activității entității create prin fuziune prin absorbție la 1.09.2011 au presupus remodelarea strategiei de vânzări și implementarea unui model performant de vânzări și de organizare, axat pe dizolvarea sucursalelor existente sau transformarea lor în agenții. Implementarea acestor strategii a presupus desființarea posturilor redundante din organigrama sucursalelor, desființare care a fost adusă la îndeplinire prin concediere colectivă.
În opinia pârâtei, susținerile recurentei potrivit cărora la nivelul angajatorului există și funcționează în continuare o structură, iar în organigrama acelei structuri există postul de director adjunct sunt irelevante în cauză, atât timp cât structura în care reclamanta funcționa efectiv a fost desființată, iar postul de director adjunct nu mai putea exista. Intimata pârâtă a procedat la radierea Sucursalei Transilvania Est Miercurea Ciuc atât din evidențele ORC, cât și din evidențele CSA. Din actele dosarului rezultă că în același mod intimata pârâtă a procedat cu 31 sucursale din întreaga țară.
La desființarea sucursalelor și a posturilor de directori nu au fost avute în vedere nici rezultatele financiare ale acestora și nici performanța directorilor, ci numai interesul societății de a-și reduce costurile și de a eficientiza activitatea din punct de vedere financiare.
Cu referire la critica vizând aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. 2 Codul muncii, intimata a arătat că în cauză a probat seriozitatea și realitatea măsurii prin înscrisurile depuse în instanța de fond.
În ceea ce privește necesitatea evaluării profesionale prealabile a salariatului, intimata pârâtă a arătat că având în vedere unicitatea postului desființat, această evaluare nu era necesară.
Pe de altă parte, decizia de concediere nu a vizat în mod neapărat persoana reclamantei sau postul acesteia, ci a avut ca punct de plecare hotărârea directoratului de a desființa întreaga sucursală Transilvania Est Miercurea Ciuc.
Cu referire la daunele morale, intimata pârâtă a arătat că documentele depuse de reclamantă sunt obținute în condiții extrajudiciare și nu sunt susținute de alte dovezi, nefiind invocate de aceasta în concluziile orale.
Cu referire la neconsemnarea opiniei asistentului judiciar, intimata a arătat că opinia asistentului judiciar V. M., semnatar al hotărârii este unanimă cu opinia magistratului judecător. Neconsemnarea de către instanță în mod expres în considerentele sentinței a opiniei unui asistent judiciar nu poate atrage sancțiunea nulității sentinței, atâta timp cât considerentele hotărârii sunt însușite prin semnătura olografă aplicată pe hotărâre. Nu în ultimul rând, s-a mai arătat că participarea asistenților judiciari și natura votului - deliberativ - nu sunt în măsură să producă vreo vătămare prin neconsemnarea opiniei acestor asistenți, atât timp cât aceste opinii nu pot influența decizia judecătorului.
Examinând hotărârea atacată instanța a reținut următoarele:
Cu referire la critica de nelegalitate vizând lipsa opiniei asistentului judiciar V. M., Curtea o va respinge ca neîntemeiată întrucât, sub aspect formal, prin prisma dispozițiilor art. 261 coroborat cu art. 264 Cod procedură civilă și art. 55 din Legea 304/2004, hotărârea atacată nu este afectată de vicii ce pot atrage nulitatea acesteia. Potrivit art. 55 alin. 2 din Legea 304/2004 "opinia asistenților judiciari se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează";. Din economia textului de lege citat rezultă că opinia consemnată și opinia motivată sunt distincte în ceea ce privește conținutul lor. Semnarea hotărârii în integralitatea sa de către asistentul judiciar echivalează cu achiesarea la argumentele de fapt și de drept aduse de judecător în motivarea hotărârii. Motivarea opiniei separate presupune expunerea unor alte argumente de fapt și de drept care converg spre soluția contară celei adoptată și motivată de judecător.
Pe fondul cauzei
Reclamanta a avut calitatea de angajat a S.C. A. R. A. S.A. devenită în urma fuziunii prin absorbție SC G. R. A. R. SA, în baza contractului individual de muncă nr. 5164/03.12.2010, modificat prin actul adițional nr. 66/2011, îndeplinind funcția de director adjunct asigurări.
În primul rând, de reținut este faptul că în cadrul noii entități - SC G. R. A. R. SA - la nivelul județului Harghita, respectiv la nivelul Municipiului Miercurea Ciuc, funcționau două structuri - Sucursala Transilvania Est și Agenția Generali.
Prin hotărârea directoratului s-a decis închiderea mai multor sucursale ale S.C. G. R. A. R. S.A., printre care și Sucursala Transilvania Est, cu sediul în xxx, în cadrul căreia își desfășura activitatea și reclamanta. Aceste măsuri de reorganizare, care au dus la desființarea Sucursalei Transilvania Est, au avut la bază deciziile directoratului prin care se evidențiază necesitatea desființării unor posturi, ca urmare a dificultăților economice existente.
Instanța de fond a analizat cererea reclamantei pornind de la o premisă greșită, respectiv inexistența unui alt post similar în organigrama pârâtei la nivelul structurilor acesteia din Municipiul Miercurea Ciuc.
Potrivit art. 287 Codul muncii republicat, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului. Societatea pârâtă nu a combătut susținerile reclamantei recurente potrivit cărora, ulterior fuziunii prin absorbție la nivelul județului Harghita, respectiv în Municipiul Miercurea Ciuc au continuat să funcționeze două structuri ale aceleiași entități, respectiv Sucursala Transilvania Est și Agenția Generali. Fiecare din aceste structuri avea, în mod cert, o organigramă proprie atât înainte de fuziune, cât și ulterior și, de asemenea, aveau posturi de conducere.
Reclamanta a susținut iar pârâta nu a combătut prin probe împrejurarea că funcția de director adjunct exista în ambele structuri.
Înscrisul depus de pârâtă la fila 293 dosar fond nu poartă nici o mențiune privind conformitatea și de asemenea nici o mențiune privind emitentul său și, mai mult, prezintă o structură de personal a pârâtei din septembrie 2012, structură din care lipsește postul reclamantei, deși decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisă ulterior, respectiv la data de 9.10.2012.
Afirmativ, dovezile relevante depuse de intimata pârâtă au vizat pe de o parte organigramele structurilor centrale/zonale, precum și felul și numărul posturilor suprimate din schema de personal la nivelul întregii țări.
Dificultățile financiare evidente și dovedite ale pârâtei au determinat luarea unor măsuri de reconfigurare și restructurare a personalului.
Desființarea și mai apoi radierea de la ORC a Sucursalei Transilvania Est nu poate fi interpretată însă ca echivalând cu desființarea tuturor structurilor din Municipiul Miercurea Ciuc.
Intimata pârâtă a recunoscut implicit că, ulterior operațiunii de fuziune prin absorbție și ulterior desființării sucursalei, pe raza Municipiului Miercurea Ciuc a funcționat și continuă să funcționeze structura denumită "Agenție"; (fila 266 dosar fond). Această concluzie se desprinde și din conținutul deciziei de concediere ( fila 2 din decizie ultimul alineat), potrivit căruia modelul de organizare ce va fi adoptat se bazează pe "agenții, puncte de lucru și puncte de vânzare";, precum și din răspunsul dat de reprezentantul pârâtei, oral, la solicitarea instanței, în cursul dezbaterilor asupra recursului.
Prima instanță, deși a solicitat pârâtei să depună organigramele acestor structuri s-a rezumat la a aprecia ca fiind lămuritoare apărările dovedite prin depunerea organigramelor structurilor centrale ale asigurătorului.
Aceasta a constituit premisa greșită pe care s-a fundamentat întreaga argumentație a instanței de fond.
Prima instanță putea și trebuia să constate că, atât prin înștiințarea premergătoare emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă, cât și prin decizie, angajatorul pârât s-a obligat să acorde prioritate criteriilor de performanță. În situația în care ar fi suprimat entități unice și posturi unice nu avea nici un motiv să insereze aspecte legate de evaluarea profesională ca prim criteriu în adoptarea deciziei de desfacere a contractului de muncă ( fila 21 și 80 dosar fond).
Astfel fiind, Curtea apreciază că în raport de ansamblul probelor administrate și în raport de prevederile art. 287 Codul muncii republicat, acțiunea reclamantei este întemeiată.
Analizând astfel, prin prisma celor de mai sus, legalitatea deciziei de concediere, Curtea constată că aceasta a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 65 alin. 2 Codul muncii republicat.
Potrivit art. 65 alin. 2 Codul muncii republicat, "desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă";. Aceste cerințe pot face obiectul controlului judecătoresc în vederea determinării caracterului obiectiv al concedierii.
În practica instanțelor s-a statuat că desființarea locului de muncă este efectivă, reală și serioasă dacă rezultă din următoarele documente: programul de restructurare și reorganizare a societății; proiectul de concediere colectivă; tabelul nominal al personalului disponibilizat; organigramele și statele de funcții ale unităților anterioare și ulterioare concedierii. Întrucât sarcina probațiunii incumbă angajatorului, nedepunerea acestor organigrame, state de funcții, tabele nominale, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, poate forma convingerea instanței în sensul nelegalității măsurii.
Concedierea este reală și serioasă atunci când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, independente de buna sau reaua credință a angajatorului, respectiv de necesități evidente privind îmbunătățirea activității și, în procesul de selecție a personalului ce urmează a fi disponibilizat, "nu disimulează realitatea";.
În ceea ce privește caracterul efectiv al măsurii, așa cum s-a arătat anterior, pârâta a omis cu bună știință să înlăture prin probe susținerile reclamantei, limitându-se la a aprecia că existența unei structuri funcționale cu posturi similare la același angajator "este irelevantă atât timp cât sucursala (un "punct de lucru"; din cele două) a fost desființată, iar postul de director adjunct nu mai putea exista.";
Din această perspectivă este evident că desființarea postului reclamantei din cadrul uneia și aceleiași structuri a persoanei juridice în care mai există un post similar și concedierea reclamantei fără respectarea criteriilor de performanță potrivit art. 69 lit. d Codul muncii republicat nu a avut un caracter efectiv și nu este legală.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată sub aspectul anulării deciziei de concediere, a reintegrării și a plății drepturilor salariale cuvenite.
Instanța a respins pretențiile reclamantei vizând modificările în carnetul de muncă și acordarea de daune morale.
Pentru prima solicitare, Curtea a reamintit că Decretul 92/1076 a fost abrogat la 01.01.2011, angajatorul nemaiavând, pentru perioada în litigiu, obligații privind păstrarea și completarea carnetelor de muncă (art. 296 și 298 alin. 3 Codul muncii republicat).
În ceea ce privește daunele morale, instanța a apreciat că prezenta soluție este de natură a acoperi prin sine însăși prejudiciul suferit de reclamantă, prejudiciu atât de natură materială cât și morală.
Instanța de control judiciar a menținut dispozițiile tribunalului privitoare la soluționarea excepției lipsei calității procesual active a părinților reclamantei.
| ← Medic rezident. Nesemnarea actului adiţional la contractul... | Respingerea cererii privind acordarea diurnei pentru şoferii... → |
|---|
