Concedierea abuzivă a angajatului. Repararea prejudiciului material şi moral suferit de acesta.
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Decizie nr. 1646/MAS din data de 28.11.2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BRAȘOV
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurărilor sociale
DECIZIA CIVILĂ NR. 1646/MAS
Ședința publică de la data de 28.11.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE N. F.
ASISTENT JUDICIAR I. M.
ASISTENT JUDICIAR G. V.
GREFIER L. P.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant N. C. G., în contradictoriu cu pârâta S.C. K.R. S.R.L., prin reprezentant legal având ca obiect "contestație decizie";.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 14.11.2014, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 28.11.2014, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, contată că:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță la data 04.04.2014, sub nr. 1699/62/2014, reclamanta N. C. G. a chemat în judecată S.C. K.-R. S.R.L. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se anuleze decizia de sancționare disciplinară cu avertisment scris nr.43/12.03.2014 ; să se anuleze decizia nr.52/28.03.2014, prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă; să fie obligată pârâta la reîncadrarea în funcția și pe postul deținut în baza contractului individual de muncă și a fișei postului ; să fie obligată pârâta să-i plătească drepturile salariale pe perioada cuprinsă între data la care au încetat raporturile de muncă și data la care va fi reîncadrată pe post ;să fie obligată pârâta la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 lei ; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea de motive reclamanta a arătat, în fapt, următoarele:
Prin Decizia nr.43/12.03.2014 emisă de pârâtă, i-a fost aplicată sancțiunea avertisment scris, conform art.10 și art.5 din Regulamentul Intern, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de 22.02.2014 nu a întocmit o situație (raport analiză parchet achiziționat din Lampertswalbe ) care era necesar pentru ședința de la Zvolen din data de 21.02.2014-23.02.2014.
Reclamanta arată că în cursul cercetării disciplinare au fost înlăturate toate apărările formulate, prin care a arătat că solicitarea de a întocmi raportul de analiză i-a fost trimisă prin e-mail de către superiorul său în data de 21.02.2014, când se afla în delegație .
Tot în cadrul apărărilor formulate a mai arătat că nu putea întocmi acest raport întrucât nu avea toate datele necesare de la superiorul său, date care trebuiau introduse în acest raport.
În consecință, reclamanta consideră că apărările sale, formulate în fața comisiei de disciplină, au fost înlăturate nejustificat, starea de fapt fiind apreciată în mod subiectiv, nefiind săvârșită nici o abatere disciplinară în sensul celor ce i se impută.
În data de 22.02.2014, orele 7,00 reclamanta a solicitat superiorului său, în cadrul comisiei de inventar, informațiile pe care acesta i le datora pentru întocmirea raportului, dar acesta a decis să le transmită luni 24.02.2014, dată la care a considerat că nu mai sunt o prioritate, termenul fiind pentru data de 17.03.2014.
Reclamanta arată că în aceste condiții raportul solicitat a fost întocmit fără datele solicitate superiorului său .
În consecință, reclamanta consideră că și-a îndeplinit sarcinile de serviciu și ca urmare nu exista nici un temei pentru a i se aplica sancțiunea disciplinară, decizia emisă fiind nelegală și netemeinică.
Cu privire la desfacerea contractului individual de muncă reclamanta arată că în data de 24.03.2014 i s-a întocmit un nou referat de sancționare prin care i se imputa faptul că a greșit cantitatea și prețul de vânzare pentru o livrare către un client care ar fi avut drept urmare un prejudiciu de 500 euro pentru pârâtă și ca urmare s-a propus sancționarea sa cu reducerea salariului cu 5% pe o lună.
În aceeași dată a fost convocată la Biroul Resurse Umane pentru efectuarea unei alte cercetări disciplinare prealabile, care urma să se desfășoare în data de 16.04.2014
În data de 28.03.2014 s-a emis de către societatea pârâtă Decizia nr.52/28.03.2014, prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art.65 din Codul muncii și Decizia nr. 55/28.03.2014 prin care s-a anulat cercetarea disciplinară și convocarea pentru data de 16.04.2014.
În decizia de desfacere a contractului individual de muncă se invocă situația economică a firmei care a condus la oprirea liniei de producție PAL, cu consecința restructurării echipei de vânzări, prin reducerea numărului de posturi și desființarea postului de manager produs ocupat de reclamantă.
S-a invocat faptul că în cadrul pârâtei nu există un alt post compatibil cu pregătirea profesională a reclamantei și în consecință s-a făcut adresă către AJOFM Brașov cerându-se sprijinul în vederea încadrării reclamantei.
Reclamanta consideră că Decizia nr.52/28.03.2014 este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă și ale Regulamentului de Ordine Interioară al societății.
Potrivit cap.II ART.13 din CCM, reducerea personalului în cadrul SC.K. R. S.R.L., va afecta numai în ultimă instanță femeile care au copii în întreținere, prevedere încălcată de angajator în cazul reclamantei care, divorțată fiind, are în întreținere fiica sa în vârstă de 3 ani.
În continuarea motivării, reclamanta arată că în R.O.I., la cap.5 se prevede că salariații au dreptul la egalitate de șanse și tratament, la demnitate în muncă, la protecție în caz de concediere iar persoanele cu funcții de conducere au obligația de a da dispoziții legale și precise subalternilor pentru a asigura executarea lor întocmai și la timp, obligația de a nu exercita în mod abuziv autoritatea față de subordonați, de a nu le afecta demnitatea, obligația de a asigura selecția salariaților pe baze obiective.
Aceste prevederi, arată reclamanta, au fost încălcate de angajator. Nu rezultă care au fost criteriile după care a fost selectată pentru concediere, alți doi salariați cu aceeași funcție de manager de produs care au fost menținuți în funcție după concedierea sa, sunt bărbați, fără copii, iar unul dintre aceștia- U. Ș. i-a preluat întocmai atribuțiile de serviciu.
Din decizia de concediere nu se poate distinge pe ce criterii s-a făcut reducerea de personal pentru că nu se face referire la capitolul II art. 13 din CCM și nici dacă s-au respectat prevederile cap.3 și 5 din ROI.
Reclamanta arată că afirmația că restructurarea va conduce la desființarea postului de manager de produs, pe care îl ocupa, nu corespunde realității iar desființarea locului său de muncă nu este efectivă, nu are o cauză reală și serioasă conform art.65 alin.2 din Codul muncii.
Concedierea sa, arată reclamanta, a avut la bază o apreciere subiectivă, fiind pregătită de șeful său ierarhic încă de la începutul anului când acesta i-a înscenat o așa zisă abatere disciplinară, urmând ca în final să I se poată desface contactul individual de muncă pe motive disciplinare.
Evaluarea profesională din data de 24.02.2014 făcută de șeful ierarhic a fost tendențioasă acordându-i-se calificativul nesatisfăcător-în cădere a fost un prim pas pentru ca în ziua următoare să fie convocată la cercetarea disciplinară pentru a i se imputa faptul că nu a întocmit lucrarea, pentru care chir șeful ierarhic nu a transmis datele necesare, în timp util.
Toate aceste acțiuni nelegale arată reclamanta, au avut ca efect și afectarea gravă a stării sale de sănătate fizică și psihică, fiind îngrozită de perspectivele imediate de a rămâne fără mijloace de întreținere pentru sine și pentru fiica în vârstă de 3 ani.
Reclamanta consideră că s-a încălcat grav principiul nediscriminării pe criteriul sexului și i s-a încălcat demnitatea, astfel încât pe lângă repararea prejudiciului material suferit se impune și repararea prejudiciului moral ce i-a fost provocat.
Față de toate acestea reclamanta solicită să se anuleze decizia de sancționare disciplinară cu avertisment scris nr.43/12.03.2014 ; să se anuleze decizia nr.52/28.03.2014, prin care I s-a desfăcut contractul individual de muncă; să fie obligată pârâta la reîncadrarea în funcția și pe postul deținut în baza contractului individual de muncă și a fișei postului ; să fie obligată pârâta să-i plătească drepturile salariale pe perioada cuprinsă între data la care au încetat raporturile de muncă și data la care va fi reîncadrată pe post ; să fie obligată pârâta la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 lei ; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În drept: art.79, 80, 266 și urm. Codul muncii.
În probațiune : înscrisuri, interogatoriu pârâtei ; martorii C. B., S. I., G. D., T. B. A., F. C..
Potrivit dispozițiilor art. 270 Codul muncii acțiunea este scutită de plata taxei de timbru .
La data de 12.05.2014, pârâta - SC K. R. S.R.L. a depus întâmpinare, la acțiunea formulată de reclamantă, prin care solicită admiterea excepției de netimbrare pentru capătul cinci de cerere din contestație ; respingerea contestației ca neîntemeiată cu consecința confirmării legalității deciziilor atacate și respingerea pretențiilor pecuniare ale contestatoarei ; obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, SC K. R. SRL, companie specializată în prelucrarea lemnului și a produselor din lemn, a încheiat în data de 03.02.2012 cu numita N. C. G., contractul individual de muncă nr.86/03.02.2012, prin care aceasta a fost încadrată pe funcția de Manager de produs (COR 243104 ) Anexa nr.1.
În conformitate cu fișa postului, atribuțiile de serviciu ale reclamantei privesc în mod exclusiv vânzarea și coordonarea activității de vânzare pentru produsele de: parchet, lambriuri, profile și accesorii pentru parchet și lambriuri, fără vreo sarcină în ceea ce privește comerțul cu restul produselor comercializate de K., respectiv PAL și OSB.
Potrivit capitolului 4 ( Obligațiile salariaților) și capitolului 10 din ROI, salariata avea obligația de a efectua lunar și la solicitarea directorului de vânzări situații, statistice, analize de piață pe produsele atribuite.
Cu toate că avea aceste obligații, reclamanta nu s-a conformat și nu a răspuns solicitării directorului de vânzări de a întocmi un raport necesar întâlnirii din data de 21.02.2014-23.02.2014 de la Z., întâlnire ce s-a ținut fără analiza raportului de vânzări ce trebuia făcut de reclamantă.
Ca urmare a nerespectării obligațiilor de serviciu, arată pârâta, prin adresa nr.130/25.02.2014, reclamanta a fost convocată de societate în vederea efectuării cercetării disciplinare.
Constatările comisiei au fost consemnate în P.V. nr.7/10.03.2014, dar și nota explicativă nr.149/10.03.2014 iar cercetarea disciplinară s-a finalizat cu emiterea, în temeiul art.252 Cdul muncii, a deciziei nr.43/12.03.2014 prin care reclamantei i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului scris.
Pârâta arată în continuare că ulterior în cadrul industriei lemnului au intervenit unele modificări ale strategiei de dezvoltare, orientări de ordin economic care impuneau exploatarea cu prioritate a produselor din gama OSB, întrucât acestea se regăseau în cantități considerabile în depozitele societății la data de 25.02.2014. În consecință, societatea a decis sistarea producției de PAL și oprirea liniei de producție de PAL din considerente economice și pentru exploatarea pieții celorlalte produse.
Pârâta arată că, sistarea producției și a comercializării de PAL a produs consecințe și în privința structurii echipei de vânzări a societății, respective a impus eficientizarea activității întregului departament de vânzări prin reducerea numărului de posturi, în acest sens fiind adoptată decizia asociatului unic nr.51/27.03.2014 ( Anexa 8).
În consecință, pentru motivele impuse de eficientizarea activității economice a societății, a fost desființat postul de manager produs ocupat de contestatoare, sens care a fost emisă decizia nr.52/28.03.2014 prin care a fost desfăcut contractul individual de muncă al reclamantei în temeiul dispozițiilor art.65 Codul muncii (Anexa nr.9 ) .
Pe cale de excepție pârâta solicită anularea capătului de cerere nr.5 în conformitate cu prevederile art.7 din OUG. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Privitor la decizia de sancționare cu avertisment scris nr.43/12.03.2014 pârâta menționează că abaterea disciplinară a reclamantei este evidentă conform art.247 din Codul muncii - fiind o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Se prezintă desfășurarea evenimentelor și a cercetării disciplinare prealabile, pârâta având convingerea că decizia de sancționare respectă condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității în art.252 din Codul muncii, fapt pentru care se solicită respingerea primului capăt de cerere ca neîntemeiat.
Privitor la decizia nr.52/28.03.2014 de încetare a contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, pârâta apreciază că aceasta este temeinică și legală.
Așa cum prevede în cuprinsul său art.65 Codul muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă .
Desființarea postului de manager produs, arată pârâta, a fost efectivă având ca urmare modificarea în consecință a organigramei societății, din care a fost radiat unul din posturile de manager produs din totalul de 3 posturi existente în departamentul de vânzări.
Desființarea postului are o cauză reală și serioasă având în vedere necesitatea axării pe vânzarea produsului OSB, produs care avea piață de desfacere și oprirea producției de PAL, aflat în cantitate suficientă în depozitele societății și care nu mai era cerut pe piață.
Pârâta arată că măsura desfacerii contractului individual de muncă al reclamantei s-a făcut cu respectarea termenului de preaviz conf.art.75 C.M.
În mod incorect, arată pârâta, s-a invocat inexistența unor criterii legale privind restructurarea activității la nivel de unitate, dispozițiile legale incidente în material concedierilor individuale, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, nu prevăd criterii în baza cărora are loc desființarea posturilor din cadrul unei societăți.
Concedierea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor din CCM /societate, care în art.13 cap.II prevede că reducerea de personal din cadrul SC K. R. SRL, va afecta numai în ultimă instanță femeile care au copii în întreținere, mențiunea se aplică numai în cazul concedierilor colective, ori condiția reclamantei este de concediere individuală.
Pârâta mai arată că nu a dispus la momentul concedierii reclamantei de locuri de muncă ce puteau fi compatibile cu pregătirea acesteia, fapt pentru care s-a adresat AJOFM Brașov pentru sprijin în vederea încadrării acesteia.
Având în vedere cele mai sus motivate, pârâta a solicitat respingerea și a celorlalte capete de cerere ca fiind neîntemeiate.
În drept : art.205 și urm. din NCPC.
În probațiune pârâta a propus proba cu înscrisurile f.184-200 vol I și 1-68 vol. II, interogatoriul reclamantei, martori, precum și alte probe ce vor fi considerate utile soluționării cauzei.
În răspunsul la întâmpinare (f.73-80 din vol.II ), reclamanta a reiterat cererile formulate inițial în cererea introductivă și arată că în expunerea de motive din întâmpinarea depusă de pârâtă sunt mai multe inadvertențe, documentul prezentat ca Regulamentul intern al societății este de fapt Regulamentul intern al SC.K. S. SA ; raportul de analiză solicitat de șeful ierarhic nu era unul rutinier, o sarcină de serviciu ci un raport amplu care necesita completarea cu date pe care chiar solicitantul nu a reușit să le pună la dispoziție, raportul fiind un tot unitar nu putea fi prezentat fără acestea ; postul desființat există în continuare cu aceleași sarcini în fișa postului ; preocuparea angajatorului de a solicita AJOFM sprijinul pentru angajare a constat în crearea de impedimente, la înscrierii la șomaj nefiind operată încetarea contractului individual de muncă în programul R..
Având în vedere aceste aspecte reclamanta a solicitat respingerea apărărilor formulate de către pârâtă și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Analizând cererea dedusă judecății, prin raportare la probatoriul administrat și la apărările expuse în întâmpinare, instanța reține următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtei, acesta fiind sancționată în data de 12.03.2014 cu sancțiunea avertisment scris, conform deciziei nr.43, reținându-se faptul că nu a întocmit în data de 22.02.2014 o situație ( raport analiză pachet achiziționat din Lampertswalbe) care era necesar pentru ședința de la Z. din perioada 21.02.2014-23.02.2014. ( fila 123).
Această decizie de sancționare este nelegală.
Instanța reține că în data de 21.02.2014, când a fost trimisă solicitarea de a efectua lucrarea de către superiorul reclamantei, acesta se afla în delegație, reclamanta arătând faptul că a comunicat sefului faptul că este în drum spre B., a făcut o pană de cauciuc, ajungând la destinație la o oră foarte târzie- ora 22,00. A doua zi, în data de 22.02.2014, zi de sâmbătă, reclamanta a făcut parte dintr-o comisie de inventariere și i-a solicitat superiorului acesteia informațiile necesare pentru a întocmi raportul solicitat, fără ca acesta să-i furnizeze aceste date. În data de 24.02.2014 ( luni) reclamanta a discutat din nou cu superiorul acesteia despre raport însă i s-a comunicat că acesta nu mai este o prioritate. Această situație de fapt, expusă de reclamantă în cuprinsul contestației, nu a fost contestată de pârâtă. Mai mult decât atât, la interogatoriul administrat în condițiile art. 355 din codul de procedură civilă( f.113-117)- întrebările nr.4-10, întrebări ce vizau împrejurările de fapt expuse, pârâta a refuzat să răspundă, astfel că instanța va reține, conform 358 din codul de procedură civilă, ca fiind dovedite împrejurările de fapt care au precedat aplicarea sancțiunii.
Dată fiind această stare de fapt, instanța, reține drept nelegală aplicarea sancțiunii disciplinare, fie ea și una ușoară, respectiv avertisment, câtă vreme lipsește unul din elementele constitutive ale abaterii și anume vinovăția dat fiind faptul că nu i se poate imputa unui salariat neîntocmirea unei lucrări în condițiile în care nu i s-a pus la dispoziție materialul necesar întocmirii acesteia iar seful ierarhic i-a comunicat că această lucrare nu mai constituie o prioritate. Pe de altă parte, instanța reține și faptul că solicitarea efectuării lucrării i-a fost comunicată contestatoarei în data de 21.02.2014 când nu era în localitate, termenul de predare fiind a doua zi-zi nelucrătoare, situație ce confirmă inexistența vreunei vinovății a salariatului în săvârșirea faptei.
Față de cele expuse, Tribunalul reține nelegalitatea deciziei de sancționare, cererea contestatoarei de anulare a acesteia fiind întemeiată, urmând a fi admisă.
În privința deciziei de concediere nr. 52/28.03.2014, instanța reține următoarele:
Anterior emiterii acestei decizii, pârâta a demarat procedura de cercetare disciplinară a reclamantei, acesta fiind informată că în data de 16.04.2014, ora 11,00 este convocată în biroul resurse umane, pentru următoarele fapte : a primit sarcina de a completa un tabel cu date corecte pentru parchet ( cantități și preturi) pentru o livrare către un client iar în îndeplinirea acestei sarcini a greșit atât cantitatea cât și prețul de vânzare în condițiile date și livrare,rezultatul fiind un calcul greșit ce a produs firmei un prejudiciu de 500 euro. ( conform celor menționate în adresa de la fila 140 vol I). Această cercetare disciplinară nu a mai avut loc întrucât în data de 28.03.2014, prin decizia nr.55, pârâta a hotărât anularea acestei cercetări și anularea convocării nr.208/24.03.2014 comunicate reclamantei( fila 139 vol I). În aceiași zi pârâta a emis decizia de concediere nr.52 prin care a hotărât încetarea raportului de muncă încheiat cu contestatoarea, în temeiul dispozițiilor artr.65 din codul muncii, ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de salariat și pentru considerentele expuse în cuprinsul deciziei. Motivele concedierii expuse în decizie sunt reorganizarea activității ca urmare a sistării producției de PASL și a opririi liniei de producție de PAL, respectiv a tuturor echipamentelor și proceselor tehnologice aferente, motivat de analiza situației economice a societății, respectiv costurile de funcționare aferente producției de PAL al căror nivel exclude obținerea unui profit din desfășurarea activității de producție și vânzare de PAL în condițiile de piață actuale.
Concedierea în temeiul dispozițiilor art.65 din codul muncii are la baza motive care nu sunt legate de persoana salariatului, ci sunt exterioare lui: desființarea locului de muncă, de asemenea nu ar putea fi imputat nici angajatorului, fiind exclus subiectivismul acestuia, ci este determinată de cauze obiective. Condiția de legalitate impusă de lege este ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Instanța apreciază că oportunitatea măsurii de reorganizare a activității excede controlului judiciar, prin urmare, angajatorul este liber să hotărască când și în ce condiții decide reorganizarea activității sale prin reducerea de posturi. Ceea ce trebuie verificat de către instanță este existența unei cauze reale și serioase care determină concedierea, cu alte cuvinte trebuie verificat dacă o astfel de concediere nu maschează în realitate îndepărtarea unui salariat nedorit.
Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză în structura organizatorica a societății pârâte existau trei posturi de, , manager produs"; iar în urma reorganizării activității s-a decis desființarea unui singur post. În aceste condiții, angajatorul ar fi trebuit să recurgă la anumite criterii de selecție, pe care să le insereze în decizia de concediere sau, cel puțin, să le amintească în apărările făcute în cauză. Angajatorul ar fi trebuit să explice de ce, din cele trei persoane care ocupau funcția de manager produs, a decis să o concedieze pe reclamantă.
În cuprinsul contractului colectiv de muncă- cap.II, art.13 se menționează drept criterii minimale de selecție a personalului disponibilizat,, concedierea să afecteze mai întâi salariații care nu au copii în întreținere";. Este adevărat că această prevedere vizează concedierile colective însă acesta putea fi aplicată în cauză în lipsa altor criterii de selecție prestabilite. Angajatorul este obligat să stabilească, în prealabil, astfel de criterii de selectie, în caz contrar, măsura luată ar fi una subiectivă și ar fi încălcate dispozițiile art.65 din codul muncii.
În cauza de față, ceilalți doi angajați pe posturile similare nu au copii în întreținere și nici s-a explicat de ce aceștia au fost preferați în detrimentul contestatoarei. Pârâta a negat în cuprinsul întâmpinării faptul că reclamanta ar avea minori în întreținere, însă cu certificatul de naștere depus la dosar- fila 106 vol I, reclamanta a făcut dovada acestui fapt. De altfel, în prezent reclamanta este divorțată, astfel că situația acesteia este mai dificilă.
Din cele expuse, rezultă că măsura concedierii nu are caracter real, că acesta disimulează realitatea și că pârâta a dorit, de fapt, îndepărtarea contestatoarei din cadrul societății printr-o,, desființare a postului";, deși demarase o procedura de cercetare disciplinară, de care ulterior s-a desistat, din motive care nu au fost făcute cunoscute.
Instanța apreciază, astfel, că decizia de concediere este nelegală, urmând a se dispune anularea acesteia.
Instanța urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 80 alin.2 din codul muncii în sensul că va dispune repunerea părților în situația anterioară concedierii, reclamanta urmând a fi reintegrată în funcția deținută anterior cu plata drepturilor salariale aferente perioadei cuprinse între data desfacerii contractului individual de muncă și data reintegrării efective.
Reclamanta a mai solicitat obligarea intimatei la plata de daune morale în cuantum de 100.000 lei.
Din probele administrate instanța reține că fapta intimatei de concediere abuzivă a reclamantei i-a produs acesteia un prejudiciu moral, instanța urmând a dispune în consecință.
Astfel, reține că în procedura de cercetare disciplinară, reclamanta a suferit o sincopă în timpul programului de lucru, fiind solicitat echipajul Smurd, cu consecința internării sale în spital, având concediu medical 7 zile . Această situație este probată de înscrisurile depuse la dosar-f 146- 154. Potrivit mențiunilor din fisa medicala depusă la dosar -fila 151, ,în data de 25.02.2014, ora 17,00, reclamanta a suferit un episod de pierdere a stării de cunoștință, din care și-a revenit spontan când s-a ridicat de la birou în condiții de stres fizic și psihic";.
Astfel, reclamanta a dovedit că faptele pârâtei au avut consecințe și asupra stării sale de sănătate, astfel că, instanța reține ca fiind produs un prejudiciu moral, instanța apreciind ca suma de 30.000 lei este suficientă pentru acoperirea acestuia. La stabilirea acestui prejudiciu, instanța a avut în vedere și situația specială a reclamantei, care avea în întreținere un minor, fiind singura persoană care se ocupa de îngrijirea acestuia întrucât era divorțată, astfel că pe fondul unui surmenaj fizic și psihic determinat de atitudinea angajatorului, au fost afectate și interesele unui minor de numai trei ani. În aceste condiții, Tribunalul apreciază că prejudiciul creat reclamantei are o anumite amploare, astfel că va acorda acesteia suma de 30.000 lei cu titlu de prejudiciu moral.
În privința cheltuielilor de judecată pretinse de reclamantă, instanța reține incidența următoarelor prevederi legale din codul de procedură civilă:
Art. 453 din codul de procedură civilă:, , partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat,să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată";
Art.452 din codul de procedură civilă, , partea care pretinde cheltuielile de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei";
Art.394 alin.3 din codul de procedură civilă,, după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în cauză";.
Din coroborarea acestor texte legale, rezultă că dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută până la închiderea dezbaterilor, însă reclamanta nu s-a conformat acestor dispoziții legale, acesta depunând chitanța ce atestă plata onorariului de avocat odată cu concluziile scrise. Prin concluziile scrise reclamanta a solicitat repunerea pe rol a dosarului pentru a putea depune înscrisuri în probațiune și dovada cheltuielilor de judecată. Instanța reține că nu sunt îndeplinite cerințele art.400 din codul de procedură civilă pentru repunerea pe rol a cauzei, întrucât acest fapt se poate doar în cazul în care instanța ar avea nevoie de, , probe sau lămuriri noi";, prin urmare, este vorba despre alte probe decât cele care au fost deja discutate înainte de rămânerea în pronunțare. Or, dovada cheltuielilor de judecată ar fi putut fi depusă chiar odată cu redactarea acțiunii sau la oricare din termenele de judecată, partea fiind în cuplă pentru faptul că nu a procedat în acest mod.
Pentru motivele expuse, instanța va respinge cererea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru toate considerentele expuse, acțiunea dedusă judecății va fi admisă conform dispozitivului care urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta N. C. G., cu CNP ., cu domiciliul ales la cab. ., în B., str. . nr.., et.., camera ., in contradictoriu cu pârâta SC.K. R S.R.L., cu sediul în , str. , nr. , jud. înregistrată la R.C. B sub nr.J / /1999, CF. , prin reprezentant legal și în consecință :
Anulează Decizia nr.43/12.03.2014 de sancționare disciplinară emisă de pârâtă.
Anulează Decizia nr.52/28.03.2014, prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei.
Obligă pârâta la reîncadrarea reclamantei în funcția și pe postul deținut în baza contractului individual de muncă și fișei postului.
Obligă pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale pe perioada cuprinsă între data desfacerii contractului individual de muncă și data reîncadrării efective.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a daunelor morale în cuantum de 30.000 lei.
Respinge cererea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel in 10 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Tribunalul B .
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 .11.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENT JUDICIAR ASISTENT JUDICIAR
N. F. I. M. G. V.
Pentru asistent judiciar pensionat
semnează Președintele Tribunalului B.
A. N. M.
GREFIER,
L. P.
RED. I.M./25.01.2015
Dact. L.P./27.01.2015
…exemplare
…comunicări efectuate către toate părțile din citativ/27.01.2015
| ← Concediere pe motive disciplinare. Contestaţie respinsă ca... | Desfiinţarea postului urmare reorganizării. Legalitate... → |
|---|
