Conflict de muncă. Decizia 1133/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1133
Ședința publică din 20 mai 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu DR.- -
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C-S împotriva sentinței civile nr.673/7.12.2008, pronunțată de către Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, având ca obiect contestație la decizia de pensionare.
La apelul nominal s-a prezentat reclamantul intimat personal și asistat de avocat, lipsă fiind pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii C-
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului-intimat depune la dosar delegația de reprezentare și chitanța nr. -/17.05.2008 în cuantum de 700 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Susținerile recurentei nu au suport legal și probator. Prima instanță în mod corect a apreciat că în cauză se impunea efectuarea unei expertize, tocmai pentru a se edifica în ce privește modul de stabilire a cuantumului pensiei, făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art.201 Cod procedură civilă. Nici susținerile că instanța s-ar fi antepronunțat prin aprobarea obiectivelor pentru expertiză și că ar fi încălcat dreptul la apărare al pârâtei, nu au suport legal și nu pot fi luate ca atare, câtă vreme acestea nu au fost dovedite în nici un fel, fiind doar simple afirmații. În realitate, consideră că însăși recursul declarat de pârâtă nu este decât un tertip al acesteia de a tergiversa finalizarea situației și acordarea drepturilor de pensie cuvenite intimatului pentru munca depusă. A depus la dosar concluzii scrise care să fie avute în vedere la pronunțarea deciziei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 673/7.12.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis acțiunea civilă formulată de către reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C-S, a anulat decizia de pensionare nr.-/10.05.2006, emisă de pârâtă, și a obligat pârâta să emită o nouă decizie pe seama reclamantului, în care să utilizeze, la stabilirea drepturilor de pensie, punctajul stabilit de expertiză, respectiv de 1,56789.
Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 570,46 lei, reprezentând diferența între pensia de limită de vârstă cuvenită în raport de punctajul mediu anual de 1,56789 și pensia plătită de către pârâtă pentru perioada 13.09.2002 - 13.06.2006 și în continuare până la data pronunțării sentinței, precum și la plata sumei de 239,20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând din onorariu de avocat, onorariu de expert și cheltuieli de deplasare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă, întocmit în cauză, și a celor din raportul suplimentar de expertiză, contestația reclamantului este întemeiată, deoarece, diferența între pensia de limită de vârstă cuvenită în raport de punctajul mediu anual de 1,56789 și pensia plătită de către pârâtă reclamantului este în cuantum de 570,46 lei, iar sporurile solicitate de către reclamant a fost incluse în pensia stabilită de pârâtă.
Pârâta Casa Județeană de Pensii C-S a formulat, în termenul legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 673/7.12.2007 a Tribunalului C-S, solicitând admiterea recursului, modificarea/casarea hotărârii recurate, rejudecarea cauzei în fond și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs, se arată că sentința recurată este nelegală, deoarece prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, fiind necesară administrarea de probe noi, a interpretat greșit actele juridice deduse judecății și a aplicat greșit legea.
Astfel, instanța de fond a soluționat procesul cu nerespectarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, în sensul că a încălcat dreptul la apărare al pârâtei recurente cu prilejul administrării probei cu expertiză contabilă.
Recurenta susține că la termenul din 18.05.2007 s-a dispus amânarea cauzei pentru ca părțile să formuleze obiective, însă prima instanță nu a pus în discuție obiectivele formulate de părți, iar la data de 14.05.2007 s-a prezentat la sediul pârâtei domnul expert, comunicând verbal obiectivul de expertiză stabilit de instanță la termenul din 20.04.2007.
Prima instanță s-a antepronunțat atunci când a încuviințat obiectivul pentru expertiză propus de către reclamant, deoarece o diferență de pensie poate exista pe perioada 13.06.2003 - 13.06.2006, doar în ipoteza în care se admite susținerea reclamantului că a îndeplinit condițiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă la 13.06.2003, iar nu la 13.06.2006. De altfel, instanța de fond a încălcat și prevederile art.315 Cod procedură civilă, întrucât, prin decizia civilă nr. 52/17.01.2007, Curtea de APEL TIMIȘOARAa dispus verificarea corectitudinii calculului pensiei reclamantului
La termenul din 30.11.2007, Tribunalul C-S a încălcat dreptul la apărare al pârâtei, deoarece a respins cererea acesteia de amânare a cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul raportului suplimentar de expertiză, comunicat la același termen de judecată, în condițiile în care reprezentantul pârâtei a arătat că, prin acest raport, expertul nu a răspuns la obiecțiunile pârâtei, depuse la dosarul cauzei la data de 14.10.2007, iar prin obiecțiunile formulate de reclamant s-a cerut completarea raportului de expertiză, însă această completare nu a fost pusă în dezbaterea contradictorie a părților și nu se circumscrie dispozițiilor din decizia de casare.
Prin raportul suplimentar de expertiză, expertul a ignorat că reclamantul a fost pensionat anticipat parțial cu începere de la data de 13.09.2002, iar nu de la 1.09.2002, și a calculat o diferență de pensie pentru perioada 1.09.2002- 12.09.2002, utilizând punctajul aferent pensiei pentru limită de vârstă, aplicabil de la 13.06.2006, deși dreptul reclamantului la pensie anticipată parțială cu începere de la data de 13.09.2002 a fost stabilit prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Instanța de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat a acestor hotărâri judecătorești și a respins cererea de amânare a cauzei, formulată de pârâtă în scopul depunerii hotărârilor judecătorești anterioare.
Pe de altă parte, prima instanță a anulat doar o singură decizie de pensionare, deși reclamantul a contestat trei decizii de pensionare.
Susținerea reclamantului că pensia anticipată parțială trebuia acordată cu începere de la data de 1.09.2002 este nefondată, întrucât el s-a născut la data de 13.08.1943 și a îndeplinit condițiile pentru acordarea acestui tip de pensie la data de 13.06.2001, conform Legii nr.19/2000, respectiv la data de 1.09.2001, potrivit Legii nr. 128/1997.
Cererea de pensionare a fost depusă la casa Județeană de Pensii C-S la data de 13.09.2002, cu depășirea termenului legal prevăzut de art.83 coroborat cu art.1672din Legea nr. 19/2000, astfel încât este decăzut din dreptul de a beneficia de pensie anticipată parțială cu începere de la data de 13.06.2001 sau 1.09.2001, aceasta putând fi acordată doar cu începere de la data de 13.09.2002. Acest fapt rezultă și din sentința civilă nr. 3556/15.12.2005, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.577/1.03.2006.
Având în vedere că, printr-o decizia anterioară, reclamantul a fost trecut în mod eronat la pensie pentru limită de vârstă cu începere de la data de 13.06.2003, întrucât acesta a îndeplinit condițiile pentru acordarea pensiei anticipate parțiale la data de 13.06.2001, conform art.50 alin.1 și anexei 3 la Legea nr. 19/2000 și anexei nr. 9 la Ordinul nr. 340/2001, pârâta recurentă a emis decizia de pensionare din 10.05.2006, prin care a revizuit decizia eronată cu nr.-/17.08.2005, a recalculat drepturile de pensie cu începere de la data de 13.06.2003 și a stabilit un debit de 354 lei, reprezentând diferența dintre pensia încasată în perioada 13.06.2003 - 13.06.2006, datorită trecerii eronate la pensia pentru limită de vârstă, și pensia cuvenită reclamantului.
Decizia nr. -/10.05.2006 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă și recalcularea pensiei prin eliminarea diminuării prevăzute de art.50 alin.2 din Legea nr.19/2000, cu începere de la 13.06.2006, a fost emisă în baza art.52 coroborat cu anexa 3 la Legea 19/2000.
Punctajul mediu anual de 1,56789 poate sta doar la baza stabilirii pensiei pentru limită de pensie, nefiind aplicabil la stabilirea pensiei anticipate parțiale, deoarece stagiile de cotizare asimilate, prevăzute la art.38 din Legea nr. 19/2000, se iau în considerare doar la calcularea pensiei pentru limită de vârstă, motiv pentru care obligarea pârâtei la plata sumei de 570,46 lei, precum și a cheltuielilor de judecată este nelegală.
În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct.5, pct.7 - pct.9, 3041și art.312 Cod procedură civilă.
Intimatul a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, arătând că instanța de fond a respectat dispozițiile din decizia de casare și a administrat proba cu expertiză contabilă, necesară datorită complexității cauzei, determinată de emiterea a 8 decizii de pensionare, care stabileau fiecare un alt punctaj mediu anual, deși elementele de calcul nu s-au schimbat.
Critica recurentei referitoare la faptul că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului este nejustificată față de documentația existentă la dosar, iar proba cu expertiza contabilă a fost administrată cu respectarea prevederilor art.201 și urm. Cod procedură civilă, precum și a dispozițiilor din decizia de casare, fără ca instanța de fond să se antepronunțe sau să încalce dreptul la apărare al pârâtei.
Recurenta a arătat că Tribunalul C-S a respins cererea de amânare formulată de ea pentru a depune anumite înscrisuri în probațiune, însă nu anexează aceste înscrisuri la cererea de recurs.
Motivele invocate de recurentă sunt neîntemeiate, fiind simple afirmații combătute efectiv de probatoriul existent la dosarul cauzei.
Examinând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art.304 pct.5, pct. 7 - pct.9 și art.312 alin.5 coroborate cu cele ale art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea a trei decizii de pensionare emise de către pârâtă, și anume: decizia de pensionare nr.-/10.05.2006 privind acordarea pensiei anticipate parțiale, cu diminuarea prevăzută de art.50 alin.2 din Legea nr.19/2000, începând cu data de 13.09.2002, prin care s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,52914; decizia de pensionare nr.-/10.05.2006 privind recalcularea pensiei anticipate parțiale prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate inițial, conform art.169 din Legea nr.19/2000, precum și cu diminuarea prevăzută de art.50 alin.2 din Legea nr. 19/2000, începând cu data de 13.06.2003, prin care s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,53550 și un debit de 354 lei, precum și decizia de pensionare nr.-/10.05.2006 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă și recalcularea acesteia prin eliminarea diminuării prevăzută de art.50 alin.2 din Legea nr.19/2000, cu începere de la 13.06.2006, prin care s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,56978.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că a solicitat pensionarea anticipată parțială cu începere de la 1.09.2002, iar nu de la data de 13.09.2002, deoarece contractul său de muncă a încetat la 31.08.2002.
Totodată, a contestat punctajul diferit, ce a fost stabilit prin cele trei decizii de pensionare, și suma de 354 lei, imputată de Casa Județeană de Pensii C-S, solicitând ca pensia anticipată parțială să fie calculată prin raportare la punctajul stabilit pentru pensia pentru limită de vârstă.
Prin sentința recurată, instanța de fond nu a soluționat toate cererile reclamantului. Astfel, a dispus anularea deciziei de pensionare nr.-/10.05.2006, emisă de pârâtă, fără a individualiza această decizie, în condițiile în care reclamantul a contestat trei decizii de pensionare, ce au același număr și au fost emise în aceeași zi: 10.05.2006, însă în baza unor temeiuri de drept diferite.
Prima instanță nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere referitoare la acordarea pensiei anticipate parțiale cu începere de la 1.09.2002 și la contestarea sumei de 354 lei, ce i-a fost imputată reclamatului.
Pe de altă parte, hotărârea atacată nu este motivată în drept. Considerentele acestei sentințe sunt rezumate la însușirea concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, astfel încât nu au fost respectate prevederilor art.261 pct.5 Cod procedură civilă.
Susținerea recurentei că instanța de fond a amânat cauza, la termenul din 18.05.2007, pentru ca părțile să formuleze obiective pentru expertiza contabilă, este nefondată, deoarece acestea au fost încuviințate la termenul din 20.04.2007, după ce la termenul din 23.03.2007 s-a încuviințat efectuarea unei expertize contabile și s-a amânat cauza pentru ca părțile să-și expună punctul de vedere în raport de considerentele deciziei de casare, prin care s-a stabilit necesitatea administrării probei cu expertiză contabilă pentru verificarea exactității calculelor privitoare la pensia reclamantului, ce au fost efectuate de către pârâtă.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de fond nu s-a antepronunțat cu ocazia încuviințării obiectivelor pentru expertiza contabilă propuse de către reclamant, această probă fiind necesară soluționării cauzei.
Totuși, având în vedere că reclamantul a contestat trei decizii de pensionare diferite și dispozițiile din decizia de casare, prima instanță trebuia să pună în discuția părților un obiectiv suplimentar de expertiză, și anume verificarea corectitudinii celor trei decizii de pensionare prin raportare la temeiul de drept în baza căruia au fost emise.
La termenul din 5.10.2007, pârâta nu a fost reprezentată în fața instanței, astfel încât susținerea sa privind încuviințarea obiecțiunilor reclamantului la raportul de expertiză, care reprezintă însă o completare a raportului inițial de expertiză, fără punerea în discuția contradictorie a părților este nefondată.
Deși pârâta a formulat, la data de 4.10.2007, obiecțiuni la raportul de expertiză, expertul nu a răspuns la acestea, apreciind că reprezintă o completare a raportului inițial de expertiză pentru care este necesară achitarea unui onorariu suplimentar, deși instanța de fond nu a încuviințat plata unui onorariu suplimentar de expertiză și nici nu a dispensat expertul de obligația de a răspunde la obiecțiunile pârâtei, astfel încât dreptul la apărare al pârâtei și prevederile art.212 Cod procedură civilă au fost încălcate prin soluționarea cauzei fără ca expertul să răspundă la obiecțiunile formulate de către pârâtă cu privire la raportul de expertiză.
Raportul de expertiză suplimentar a fost comunicat părților la termenul din 30.11.2007, fără a li se acorda un termen pentru studierea acestuia.
Procedănd în modul menționat mai sus, instanța de fond a nesocotit atât dreptul la apărare al pârâtei, cât și principiul contradictorialității procesului civil, situație în care este incident motivul de recurs reglementat de art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr auzite, adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art.6 impune tribunalului obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței."(Hotărârea din 21.07.2005 în cauza Virgil și alții împotriva României, paragraful 44; Hotărârea din 19.04.1994 în cauza Van de împotriva Olandei, paragraful 59 și Hotărârea din 21.03.2000 în cauza Dulaurans împotriva Franței, paragraful 33).
Prin urmare, neindicarea de către instanța de fond a considerentelor de fapt și de drept care au stat la baza pronunțării unei hotărâri echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, împrejurare ce atrage aplicarea prevederilor art. 312 alin. 5.pr. civ.
Întrucăt, în speță, este incident motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod de procedură civilă, Curtea apreciază nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs invocate de către recurentă.
Având în vedere cele expuse anterior, în temeiul art.304 pct.5 coroborat cu art.312 alin.1 - 3 și alin.5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtei și va casa hotărârea recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la tribunalul C-S, urmând ca instanța de fond să soluționeze toate cererile formulate de către reclamant, să dispună citarea expertului cu mențiunea de a răspunde la obiecțiunile formulate de către pârâtă și să pună în discuție oportunitatea încuviințării unui obiectiv suplimentar de expertiză referitor la corectitudinea pensiei stabilite prin fiecare din cele trei decizii de pensionare contestate de către reclamant, cu luarea în considerare a temeiului de drept în baza căruia a fost emisă fiecare decizie de pensionare, date fiind dispozițiile din decizia de casare nr. 52/17.01.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA, pronunțată în dosarul nr-. Totodată, instanța de fond va avea în vedere motivele de fapt și de drept invocate de către părți prin cererea de recurs și prin întâmpinarea la recurs.
Față de prevederile art.274 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece prin hotărârea pronunțată nu a stabilit culpa procesuală a vreuneia dintre părți, urmând ca instanța de fond să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată generate de soluționarea prezentului recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către pârâta-recurentă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C-S împotriva sentinței civile nr.673/7.12.2008, pronunțată de către Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare în fond Tribunalului C-
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 mai 2008.
Pt. PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - DR.- -
În în
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE
GREFIER,
- -
Red./15.07.2008
Thred./16.07.2008
Ex.2
Prima inst. - - a - Trib. C-
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Mihail Decean, Carmen Pârvulescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 96/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 103/2010. Curtea de... → |
|---|
