Conflict de muncă. Decizia 126/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 126
Ședința publică de la 05 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Carmen Bancu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.1866 din 18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind SC SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și la a doua strigare se prezintă
pentru recurent, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, prin serviciul de registratură intimata SC SA. a depus la
dosar întâmpinare, duplicatul fiind comunicat recurentului.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat de în termen și motivat.
Avocat pentru recurent solicită admiterea recursului și casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei prin admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței necesare.
Susține că,excepția prematurității acțiunii admisă de instanța de fond este neîntemeiată
Precizează că Hotărârea nr.121/29.09.2008 a Consiliului de Administrației nu i-a recunoscut reclamantului grupa a II a de muncă, ci prin această hotărâre se face referire la o adresă a sindicatului în care se specifică că unitatea nu poate plăti contribuțiile aferente la Casa de pensii și acest lucru să-l facă salariații.
Solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată de la fond.
Declarându-se dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași cu nr-, reclamantul chemat în judecată pe pârâta " " solicitând constatarea faptului că în perioada 1970 - 2001, activitatea desfășurată în funcția de strungar se încadrează în grupa a II- de muncă potrivit Ordinului nr. 50/1990 emis de Ministerul Muncii și Sociale, potrivit Ordinului nr. 125/1990 emis de Comisia Națională pentru Protecția, potrivit Deciziei nr. 307/27.08.1991 emisă de "" I (actuala " I "A); obligarea pârâtei " I " A să elibereze o adeverință din care să rezulte încadrarea în grupa a II- de muncă a activității desfășurate în perioada 1970 - 2001; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că începând cu data de 24.11.1970 lucrat în funcția de strungar la fosta Întreprindere de "" I, care și-a schimbat denumirea după 1990 în "" I și din 19.05.2003 până în prezent are denumirea de " I "
Potrivit punctului 15 din Ordinul 50/1990, societatea angajatoare, la acel moment "" I, a adoptat Decizia nr. 307/27.08.1991 prin care stabilit care sunt activitățile ce se desfășurau în cadrul unității respective și se încadrează în grupele I și II de muncă în limitele statuate de ordinele menționate.
Reclamantul arată că lucrat ca angajat la societatea pârâtă, începând cu anul 1970 în funcția de strungar. A făcut demersuri prin intermediul Sindicatului Liber "" în vederea recunoașterii grupei II- de muncă pentru activitatea desfășurată. Astfel, prin adresa nr. 34/29.05.2008 Sindicatul a solicitat Consiliului de Administrație al pârâtei aprobarea referatelor șefilor de secție prin care se confirmă faptul că alături de alți angajați a desfășurat activități în sectoarele care se încadrau în grupa II-a de muncă mai mult de 80% din timpul de producție.
Consiliul de Administrație al pârâtei, prin Hotărârea din data de 26.09.2008 înregistrată sub nr. 121/29.09.2008, aprobat referatele șefilor de secție, însă pretinzând celor în cauză să suporte taxele și penalitățile aferente în vederea stabilirii grupei II- de muncă.
Pârâta " I " formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta arată că prin Hotărârea Consiliului de administrație nr. 121 din 26.09.2008, reclamantului i s- recunoscut deja grupa II de muncă pentru activitatea desfășurată în perioada de la angajare și până la 01.04.2001, acesta fiind enumerat printre salariații menționați în anexele aprobate - respectiv în adresele sindicatului nr. 28/31.07.2008 și 34/25.09.2008, precum și în referatele șefilor de secții.
Susține pârâta că este lipsită de interes solicitarea reclamantului privind obligarea sa la plata retroactivă diferenței de pentru grupa II de muncă - aferentă perioadei anterioare datei de 01.04.2001, întrucât, legislația în materie, anterioară datei de 01.04.2001, nu condiționa încadrarea în grupa de muncă superioară, de plata la zi a contribuției de asigurări sociale corespunzătoare grupei respective.
Pârâta consideră ca fiind prematur al doilea capăt de cerere privind obligarea societății la elibera o adeverință privind încadrarea în grupa II de muncă, întrucât reclamantul nu s- adresat societății cu o cerere în acest sens.
În cauză s- administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1866 din 18.11.2009, Tribunalul Iașia respins excepția lipsei de interes.
A admis excepția prematurității.
A respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta " "
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor Ordinului 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
La data de 31.07.2008, Sindicatul Liber "" s- adresat Consiliului de Administrație al " " solicitând analizarea și rezolvarea situației salariaților, G, și.
În această adresă cu nr. 28/31.07.2008 se arată că salariații menționați nu beneficiază de reducerea perioadei de pensionare întrucât nu se regăsesc pe listele întocmite pentru încadrarea în grupa II- de muncă, deși salariații ce au lucrat în aceleași locuri de muncă beneficiază de dispozițiile Ordinelor 50/1990 și 125/1990.
Cu adresa nr. 34/25.09.2008, Sindicatul Liber "" revenit cu solicitarea făcută prin cererea nr. 34/25.09.2008.
Prin Hotărârea din 26.09.2008, Consiliul de Administrație al " " cu referire la adresa nr. 34/25.09.2008, a aprobat referatele întocmite de șefii de secție cu privire la salariații menționați și dispus ca aceștia să-și achite toate taxele și penalitățile în vederea stabilirii grupei II- de muncă.
Prin urmare, așa după cum rezultă din Hotărârea Consiliului de Administrație din 26.09.2008, angajatorul la solicitarea sindicatului fost de acord cu înscrierea activității desfășurate de salariații, G, și în grupa II- de muncă.
Ulterior emiterii hotărârii menționate, reclamantul formulat acțiune prin care solicita să se constate că în perioada 1970 - 2001 activitatea desfășurată în funcția de strungar se încadrează în grupa II-a potrivit Ordinului 50/1990 și Ordinului 125/1990, fără face demersuri la unitate pentru verifica dacă i se eliberează un document cu privire la acest aspect. Mai mult, reclamantul avea cunoștință de demersurile sindicatului și hotărârea consiliului de administrație.
Potrivit dispozițiilor art. 40 (2) lit. din Codul Muncii, angajatorului îi revine obligația să elibereze la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat solicitantului. Textul legal prevede că aceste documente să fie eliberate salariatului la cerere. În speță, reclamantul nu a formulat cerere în vederea obținerii adeverinței ce îi este necesară anterior sesizării instanței, motiv pentru care excepția prematurității invocată de angajator este întemeiată.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamantul.
Având în vedere că reclamantul, prin prezenta acțiune, nu a solicitat obligarea societății la plata diferenței de pentru grupa II de muncă, instanța va respinge excepția lipsei de interes invocată de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod proc. civilă, se susține că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății și a aplicat eronat legea. Excepția prematurității acțiunii a fost nelegal admisă, din probatoriul administrat demonstrându-se că angajatorul a refuzat cu rea credință să acorde grupa a II a de muncă unor salariați, iar altora, de aceeași categorie, care au ieșit la pensie sau au fost concediați, le-a fost acordată prin efectuarea de mențiuni în cartea de muncă.
Mai consideră recurentul că instanța de fond i-a adus o gravă vătămare drepturilor personale, nebeneficiind de un proces echitabil și fiind discriminat față de alți colegi, cu aceeași funcție de strungar.
Intimata a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, arătând că, dacă recurentul s-ar fi adresat societății cu o cerere prin care să solicite o adeverință pentru perioadele lucrate în grupa II de muncă, aceasta i-ar fi fost eliberată în baza Hotărârii CA 121/26.09.2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Prin acțiunea introductivă, recurentul reclamant a solicitat, în primul rând, să se constate "faptul" că, în perioada 1970 - 2001, activitatea desfășurată în funcția de strungar se încadrează în grupa a II- de muncă potrivit Ordinului nr. 50/1990 emis de Ministerul Muncii și Sociale, potrivit Ordinului nr. 125/1990 emis de Comisia Națională pentru Protecția, potrivit Deciziei nr. 307/27.08.1991 emisă de "" I (actuala " I "A). Deși intimata pârâtă a considerat ca "prematur" cel de-al doilea capăt de cerere, care viza obligarea pârâtei " I " A să elibereze o adeverință din care să rezulte încadrarea în grupa a II- de muncă a activității desfășurate în perioada 1970 - 2001, prima instanță a admis excepția prematurității și a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta.
Din examinarea considerentelor hotărârii, rezultă că prima instanță nu a analizat temeinicia pretențiilor recurentului privind încadrarea în grupa a II-a de muncă. Dimpotrivă, prima instanță, la soluționarea excepției invocate de intimată, a avut în vedere cererea recurentului prin care "solicita să se constate că în perioada 1970 - 2001 activitatea desfășurată în funcția de strungar se încadrează în grupa II-a potrivit Ordinului 50/1990 și Ordinului 125/1990, reținând că această acțiune a fost formulată "fără face demersuri la unitate pentru verifica dacă i se eliberează un document cu privire la acest aspect".
Așadar, prima instanță, având în vedere doar primul capăt de cerere, a respins, ca prematură, "acțiunea" formulată de recurentul reclamant, deci ambele capete de cerere, deși excepția invocată de intimata pârâtă nu viza decât cel de-al doilea capăt de cerere.
Aceasta, în condițiile în care, nici cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, excepția "prematurității" nu este întemeiată. Recurentul reclamant nu și-a întemeiat pretențiile pe refuzul intimatei de a-i elibera, la cererea sa, adeverința care să ateste desfășurarea activității încadrate în grupa II de muncă, potrivit procedurii reglementate de Ordinul nr. 590/2008, ci a contestat chiar modalitatea în care intimata a atestat activitatea desfășurată de recurent într-un anumit loc de muncă, care se încadrează, conform susținerilor sale, în grupa II de muncă, cel de-al doilea capăt de cerere fiind accesoriu primului.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și 5 Cod proc. civilă și art. 81 din Legea nr. 168/1999, cu referire la Decizia în interesul legii nr. XXI din 12 iunie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, se va admite recursul și se va casa în parte sentința. Se va respinge, ca neîntemeiată, excepția prematurității, iar cauza, soluționată de prima instanță fără a intra în cercetarea fondului, va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. Se va menține dispoziția referitoare la respingerea excepției lipsei de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1866 din 18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează în parte, în senul că:
Respinge excepția prematurității acțiunii.
Trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Menține dispoziția referitoare la respingerea excepției lipsei de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.02. 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red/tehnored/
2ex/ 18.02.2010
Tribunalul Iași -
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Carmen Bancu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1151/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1170/2009. Curtea... → |
|---|
