Conflict de muncă. Decizia 154/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 154
Ședința publică de la 03 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1361 din 6.11.2008 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimat fiind Inspectoratul Școlar Județean
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă fiind reprezentantul intimatului Inspectoratul Școlar Județean
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al treilea termen și că prin serviciul registratură s-au depus la dosar concluzii scrise de către intimatul Inspectoratul Școlar Județean
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate recurentului să ia la cunoștință de conținutul concluziilor scrise depuse la dosar.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurentul, lipsă fiind reprezentantul intimatului Inspectoratul Școlar Județean
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Recurentul solicită admiterea recursului. Arată că intimatul nu aplică statutul personalului didactic și că i se poate recalcula pensia. Precizează că de 7,8 ani nu au aprobat nimănui continuitatea. Dar acest lucru nu este legal cât timp poți ieși la pensie și poți fi și 3 ani profesor titular. Mai precizează că la data la care i s-a respins continuitatea în muncă existau raporturi de muncă și că instanța de fond i-a propus, la solicitarea intimatului, să vină ca titular de anul acesta, dar au trecut 3 ani de la pensionare și nu mai putea. Mai arată că instanța de fond susține că nu există obligativitate, că această normă juridică nu este imperativă. Norma nu este imperativă, dar consideră că inspectoratul școlar are obligația să stabilească norme suplimentare pentru a putea numi persoanele care doresc acest lucru. Indică faptul că inspectoratul școlar a transformat posibilitatea în imposibilitate și anul acesta nu au aprobat nici o cerere de acest fel. Depune concluzii scrise la dosar.
Declarând dezbaterile închise.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr. 3682/89 din 13.11.2007, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul Școlar Județean V la plata unei despăgubiri egală cu salariile actualizate corespunzătoare postului de profesor titular - gradul didactic I, pentru o perioada de 3 ani școlari începând cu 2005-2006. Tribunalul a respins, pe cale de excepție, cererea reclamantului prin sentința civilă nr. 192 din 21 februarie 2008, împotriva căreia acesta declarat recurs. Prin decizia nr. 321 din 20 mai 2008, Curtea de Apel Iașia admis recursul, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a dispus trimiterea cauzei aceleași instanțe pentru continuarea judecății, fiind înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr-.
În motivarea acțiunii, reclamantul arătat că în perioada aprilie 2001 - iulie 2005 ocupat funcția de profesor titular - grad didactic I la Școala Specială cu clasele I-VIII ""
Având în vedere că, începând cu data de 01.07.2005, urma să se pensioneze pentru limită de vârstă, precizează că a adresat inspectoratului județean Voc erere prin care a solicitat continuarea activității ca profesor titular cu J de normă, după data ieșirii la pensie.
Reclamantul a susținut că cererea sa a avut ca temei de drept dispozițiile art. 128 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, articol care prevede că: "personalul didactic din învățământul preuniversitar de stat, cu grad didactic sau titlu științific de doctor, care dovedește competențe deosebite poate fi menținut ca titular în funcția didactică până la 3 ani peste vârsta de pensionare la cerere, cu avizul consiliului profesoral al unității de învățământ exprimat în urma votului nominal deschis și cu aprobarea anuală a inspectoratului școlar."
Întrucât pârâtul i-a respins în mod nejustificat cererea de continuare a activității, reclamantul se consideră prejudiciat din culpa exclusivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean de drepturile salariale pe care le-ar fi primit timp de 3 ani școlari dacă i s-ar fi permis continuarea activității. Raportat celor arătate în cererea de chemare în judecată, a solicitat obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri egale cu drepturile salariale cuvenite pentru anii școlari 2005-2008 (salarii nete lunare, premiul de 2% conform nr.OG 10/2008, indemnizațiile de concediu de odihnă și al 13-lea salariu), actualizate cu rata inflației la data efectivă a plății. Pentru sumele cuvenite statului, reclamantul a solicitat ca pârâtul să fie obligat la plata tuturor contribuțiilor și impozitelor corespunzătoare.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vas olicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii susținând că dispozițiile din Legea nr. 128/1997 referitoare la menținerea în activitate ca titulari a celor care îndeplinesc condițiile mai sus menționate nu au un caracter imperativ, ci doar unul supletiv, urmând ca inspectoratul să aprecieze oportunitatea menținerii la catedră ca titular a reclamantului.
Pârâtul consideră că este nejustificată solicitarea contestatorului de acordare a unor despăgubiri nefiind vorba de o răspundere civilă contractuală, ci doar de o răspundere delictuală. Ori, în cauză, nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale lipsind elementele esențiale antrenării acesteia.
Prin sentința civilă nr. 1361/06.11.2008, Tribunalul Vasluia respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat ca profesor titular - gradul didactic I la Școala Specială cu clasele I-VIII "" începând cu luna aprilie 2001 până la data de 01.07.2005, când s-a pensionat pentru limită de vârstă.
Pe data de 08.02.2005 a adresat pârâului Inspectoratul Județean Voc erere prin care a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 128 din Legea nr. 128/1997, să i se aprobe continuarea activității ca profesor titular cu J de normă. Reclamantul a precizat că pârâtul în mod nejustificat i-a respins această cerere și, ca urmare, solicită în temeiul răspunderii civile contractuale (art. 269 alin. 1 coroborat cu art. 283 din Codul muncii ), obligarea la plata unei despăgubiri egale cu salariile actualizate corespunzătoare postului ocupat (profesor titular -grad didactic I) pentru perioada 2005-2008.
Instanța a apreciat că nu se poate vorbi de o răspundere civilă contractuală deoarece între reclamant și pârât nu există raporturi juridice de muncă de natură să antreneze o astfel de răspundere, contractul de muncă al reclamantului încetând la cererea acestuia la data de 01.07.2005 (conform cererii depuse la fila 36 din dosarul nr-).
Despăgubirile solicitate de reclamant, egale cu salariile actualizate corespunzătoare postului ocupat de acesta, au ca temei răspunderea civilă delictuală, sancțiune civilă cu caracter reparator aplicată pentru săvârșirea faptei ilicite, cauzatoare de prejudicii. Ori, în speță, instanța constată că nu sunt întrunite elementele acestei răspunderi, în condițiile art. 998-999. civil, de reparare a prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită.
Deși reclamantul a primit avizul favorabil al Consiliului profesoral al unității de învățământ în cadrul căreia funcționa, singurul în măsură să aprecieze oportunitatea menținerii în activitate era pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V, în temeiul dispozițiilor art. 128 din Legea nr. 128/1997. Această normă, invocată de reclamant în cererea de chemare în judecată, are un caracter supletiv, prevăzândposibilitateamenținerii în activitate a cadrelor didactice pensionate și nu obligativitatea aplicării acestor dispoziții de către pârât.
Acesta și-a exprimat poziția față de cererea reclamantului prin adresa nr. 611 din 15.02.2005, adresă pe care putea să o conteste la momentul respectiv.
Raportat acestor considerente, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Consideră recurentul că în mod greșit a apreciat instanța de fond că nu se poate vorbi de o răspundere civilă contractuală între reclamant și pârât, în condițiile în care, la data când Inspectoratul Școlar Județean V i-a răspuns negativ la cererea sa privind continuarea activității (05.02.2005) era angajat ca profesor titular la Școala Specială "" V, angajator fiind Inspectoratul Școlar Județean V, așa cum s-a arătat și în decizia civilă nr. 321/20.05.2008 a Curții de Apel Iași, prin care s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean
Susține recurentul că răspunderea civilă contractuală, care exista la data cererii de continuare a activității, are ca temei legal art. 269 alin. 1 și art. 281 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 53/2003.
Instanța nu a reținut că cererea sa de ieșire la pensie nu are nimic comun cu răspunsul negativ la cererea sa de continuitate, ce se întemeiază pe disp. art. 130 din Legea nr. 128/1997.
Mai arată recurentul că în mod greșit a reținut prima instanță că art. 128 din Legea nr. 128/1997 prevede doar posibilitatea menținerii în activitate a cadrelor didactice și nu obligativitatea aplicării acestor dispoziții, în condițiile în care a arătat că pârâtul, de ani de zile, nu a aprobat continuarea activității nici unui cadru didactic care a întrunit condițiile art. 128 din Legea nr. 128/1997, negând și anulând existența acestei posibilități.
Se susține în motivarea recursului că pârâtul nu și-a motivat refuzul, nu a respectat mișcării personalului didactic aprobat prin Ordinul nr. 5261/2004 (dovadă fiind că după rezolvarea restrângerilor de activitate au rămas catedre pentru concursul de titularizare), a aplicat arbitrariul în politica sa de resurse umane, încălcând prev. art. 142 lit. "c" din Legea nr. 84/1995 și art. 113 lit. "e" din Legea nr. 128/1997. Astfel, Inspectoratul Școlar Județean V a lipsit învățământul de cele mai performante cadre didactice, cu diplome de excelență și gradul I, numind pe catedrele cadrelor didactice pensionate suplinitori calificați sau chiar necalificați.
Referitor la motivația instanței că ar fi putut să conteste refuzul Inspectoratului Școlar Județean V, reclamantul precizează că în adresa nr. 611 nu s-a prevăzut nici organul, nici termenul în cadrul căruia să poată face o eventuală contestație, iar instanța a stabilit că este un conflict de muncă întemeiat pe art. 283 alin. 1 lit. "c", care prevede un termen de prescripție de 3 ani.
Susține recurentul că, urmare a refuzului cererii sale de continuitate și dezinformării sale în legătură cu nr. de ore rămase, a fost nevoit să solicite pensionarea, pentru a nu fi disponibilizat în conf. cu art. 10 din Metodologia, art. 58 și 61 din Codul muncii.
Arată însă că, prin cererea de pensionare nu a renunțat la drepturile sale prev. de art. 128 și 130 din Legea nr. 128/1997.
Ulterior pensionării a aflat că școala, în anul viitor, la disciplina istorie-cultură civică, unde era titular, a adus, în afara unei profesoare disponibilizate, și o profesoară suplinitoare, absolventă din 2005, care nu promovase concursul de titularizare.
Ca atare, îndeplinind toate condițiile pentru continuarea activității, inclusiv competența profesională deosebită, recunoscută prin acordarea de de către, chiar la propunerea pârâtului, consideră recurentul că avea dreptul să-și continue activitatea, conform art. 128 și 130 din Legea nr. 128/1997, iar pentru încălcarea acestui drept are dreptul la despăgubiri materiale.
Solicită reclamantul admiterea recursului și a acțiunii formulate.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a disp. legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin cererea înregistrată sub nr. 467/08.02.2005 la Inspectoratul Școlar Județean V, a solicitat continuarea activității sale ca profesor titular cu J de normă după 01.07.2005, data ieșirii la pensie pentru limită de vârstă.
Prin adresa nr. 611/15.02.2005, Inspectoratul Școlar Județean V îi aduce la cunoștință reclamantului-recurent că cererea sa a rost respinsă de către Consiliul de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean
La data de 03.06.2005, reclamantul formulează cererea nr. 1773 de pensionare pentru limită de vârstă, iar prin decizia nr. 75.681/09.11.2005 i se aprobă pensionarea începând cu data de 01.07.2005.
Prin decizia civilă nr. 321/20.05.2008, Curtea de Apel a reținut că Inspectoratul Școlar Județean V are calitate procesuală pasivă în raport de prevederile art. 128 din Legea nr. 128/1997, astfel încât pretențiile reclamantului de reparare a prejudiciului creat prin modul de soluționare a cererii nu pot fi opuse decât inspectoratului.
Pe fondul cauzei, în mod corect a reținut Tribunalul Vaslui că acțiunea este neîntemeiată.
Potrivit art. 128 din Lega nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar de stat, cu gradul didactic I sau cu titlul științific de doctor, care dovedește competență profesională deosebită,poatefi menținut ca titular în funcția didactică până la 3 ani peste vârsta de pensionare la cerere, cu avizul consiliului profesoral al unității de învățământ, exprimat în urma votului nominal deschis și cu aprobarea anuală a inspectoratului școlar.
În atare condiții, deși reclamantul a primit avizul favorabil al consiliului profesoral al unității de învățământ în cadrul căreia funcționa, Inspectoratul Școlar Județean nu era obligat să aprobe menținerea în funcția didactică, pentru a vorbi despre o răspundere patrimonială a acestuia în caz de refuz, norma juridică invocată fiind supletivă, nu imperativă, așa cum a reținut și instanța de fond.
Neasigurarea calității învățământului și nerespectarea prevederilor Ordinului nr. 5261/2004 de către Inspectoratul Școlar Județean prin aducerea la catedre a suplinitorilor calificați ori chiar necalificați nu pot fi reținute ca motive de temeinicie a acțiunii de față, ce are ca obiect antrenarea răspunderii patrimoniale a acestuia.
Esențial sub acest aspect este faptul că nu există în sarcina Inspectoratului Școlar Județean o obligație (contractuală sau legală) de a menține în activitate cadrele didactice cu vocație la pensionare, așa cum s-a reținut și în sentința atacată, astfel încât nu se impune verificarea întrunirii și a celorlalte condiții ale răspunderii patrimoniale prev. de art. 269 alin. 1 Codul muncii.
În consecință, nefiind incident motivul prev. de art. 304, pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1361 din 06.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
25.03.2009-2 ex.
Tribunalul Vaslui:,
-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
| ← Conflict de muncă. Decizia 304/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 1104/2009. Curtea... → |
|---|
