Contestație decizie de concediere. Decizia 1104/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1104
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 835 din 14.05.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimată fiind - Generale - Sucursala
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru intimata - Generale - Sucursala I, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Consilierul juridic pentru intimata - Generale - Sucursala I depune delegație la dosar și arată că nu are de formulat alte cereri
Instanța constată recursul în stare de judecată și arată că nu are de formulat alte cereri.
Consilierul juridic pentru intimata - Generale - Sucursala I solicită respingerea recursului și să se aibă în vedere motivele invocate de ei în întâmpinare. Arată că motivele de recurs sunt cam aceleași cu motivele acțiunii. Se susține că acea operațiune a fost făcută din culpă și că nu a fost o operațiune neautorizată. Precizează că în agenția bancară nu a mai fost identificate și alte dată operațiuni neautorizate, deci nu era o practică așa cum afirmă recurenta. Mai arată că în aceeași zi în care a efectuat operațiunea neautorizată recurenta și-a plătit o cu aproximativ aceeași sumă și că există o declarație a colegei care arată că nu i-a împrumutat niciodată o sumă de bani acesteia. Mai precizează că susținerile recurentei sunt ciudate și că aceasta a mai fost sancționată și altă dată cu 10% din salariu, decizie care a fost menținută atât de tribunal, cât și de curtea de apel.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr835 din 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata "BRD GENERALE" - Sucursala I,
S- respins și cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 2061/99/5.03.2009 contestatoarea a contestat decizia nr. 21/05.02.2009 emisă de intimata " GENERALE" - Sucursala I, solicitând anularea acesteia, reîncadrarea pe postul ocupat anterior emiterii deciziei, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri materiale echivalente cu cuantumul salariilor la data desfacerii contractului de muncă și până la reîncadrarea efectivă în muncă, obligarea pârâtei la plata tuturor contribuțiilor bănești către bugetul statului pentru perioada de la desfacerea contractului de muncă și până la reîncadrarea efectivă în muncă cât și obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale. A solicitat reclamanta și cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației a arătat că a fost angajata societății intimate începând cu data de 16.04.2007 conform contractului de muncă înregistrat la ITM I sub nr. 1750/2.05.2007 desfășurându-și activitatea la sediul sucursalei ca operator ghișeu.
Prin decizia nr. 21/5.02.2009 contestatoarea a fost sancționată cu desfacerea contractului individual de muncă motivat de faptul că în data de 27.10.2008 a efectuat o operațiune de retragere în numerar în sumă de 1000 RON din contul d-nei, client al sucursalei băncii, operațiune care nu a fost recunoscută de clientă și pentru care nu există document arhivat la actele de casă. În acest sens clienta a depus și o sesizare scrisă.
A susținut reclamanta în motivarea contestației așa cum a arătat și la cercetarea prealabilă că retragerea sumei de 10000 lei s-a efectuat dintr-o eroare de tastare a unei cifre sau a mai multora din contul unui client ce a solicitat retragerea sumei respective și astfel suma s-a operat din contul altui client al cărui cont a fost tastat greșit. A menționat reclamanta că astfel de erori se întâmplă frecvent în sistemul bancar.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri și cu interogatoriul intimatei.
Pârâta intimata " GENERALE" - Sucursala I, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În contradovadă fost depusă la dosar documentația ce a stat la baza emiterii deciziei nr. 21/05.02.2009.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei raportat la susținerile părților și dispozițiile legale incidente, instanța a reținut că este neîntemeiată contestația.
A reținut prima instanță că a fost salariata " GENERALE" - Sucursala I în perioada 16.04.2007 - 06.02.2009 în funcția de operator ghișeu universal și ulterior administrator mijloace de plată.
Prin decizia nr. 21/05.02.2009 emisă de " GENERALE" - Sucursala I, a fost sancționată cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă conform art. 61 lit. a coroborat cu art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii și a capitolul 2 pct. 2.4 din instrucțiunea N 914 - sancțiunile și aplicarea acestora în cadrul GENERALE, motivat de faptul că în data de 27.10.2008 a efectuat o operațiune de retragere în numerar în sumă de 1000 RON din contul d-nei, client al sucursalei băncii, operațiune care nu a fost recunoscută de clientă și pentru care nu există document arhivat la actele de casă, în acest sens fiind depusă și o sesizare scrisă de către clientă.
Verificând documentația depusă la dosar instanța a constatat că au fost urmați toți pașii presupuși de procedura plângerii prealabile.
Afirmațiile făcute de contestatoare în sensul anulării deciziei, întrucât retragerea sumei de 1000 sumei de lei s-ar fi făcut dintr-o eroare de tastare dintr-un cont al unui client deși ar fi trebuit să se facă din contul altui client, menționarea că astfel de erori se întâmplă frecvent în sistemul bancar nu pot constitui o scuză acceptabilă pentru înlăturarea sancțiunii aplicate având în vedere pericolul social și din punct de vedere financiar ridicat pe care o presupune o astfel de faptă. Prin săvârșirea unei astfel de fapte se aduce atingere însăși stabilității raporturilor financiare.
Contestatoarea nu a produs nici un fel de dovezi în sprijinul faptului că formularul de retragere în baza cărora s-a efectuat operațiunea bancară s-a pierdut ori i-a fost sustras deși a susținut că o astfel de situație nu a fost singulară la agenția la care lucra. Ori contestatoarea nu a produs dovezi cel puțin cu privire la aspectul că astfel de erori se întâmplau frecvent în agenție.
Referitor la susținerea contestatoarei potrivit cărora normele a căror încălcare a fost invocată de societatea intimată în decizia de sancționare disciplinară nu se referă la presupusa faptă comisă de ea" instanța a reținut că dimpotrivă,aceste norme sunt pertinente.
Astfel este vorba de prevederile directive N 9.D 1 - anexa nr. 1 la Codul deontologic al - angajament personal, referitoare la respectarea de către salariat a legilor în vigoare și reglementărilor interne care guvernează activitatea băncii, rigurozitate și profesionalism în îndeplinirea sarcinilor personale, asigurarea unei vigilențe crescute în ceea ce privește operațiunile sau tranzacțiile; - prevederile instrucțiunii N 11.16 - supraveghere permanentă, pct. 2.1.2. - principii de aplicare care precizează verificarea de către personalul de execuție a realizării operațiunilor prin autocontrol la sfârșitul zilei; - prevederile directivei N3 D1 - programul BRD de cunoaștere a clientelei, prevenirea spălării banilor și combaterea utilizării băncilor în scopul finanțării actelor de terorism, pct. 4.1. - măsuri standard de cunoaștere a clientei, care prevede identificarea clientului și verificarea identității acestuia pe bază de documente și după caz de informații obținute din surse de încredere independente.
Instanța a înlăturat și afirmația contestatoarei făcută în cererea de chemare în judecată,potrivit căreia în motivarea deciziei contestate s-ar face referire la faptul că ar fi vinovată de repetate abateri disciplinare în condițiile în care deciziile emise în acest sens nu aveau termenul de contestare depășit și pe cale de consecință se bucură de prezumția de vinovăție nu poate fi luată în considerare atât timp cât nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se ateste acest fapt.
Pentru toate aceste considerente instanța a respins contestația formulată de în contradictoriu cu intimata " GENERALE" - Sucursala
Având în vedere faptul că intimata nu a depus la dosar chitanțe prin care să facă dovada cheltuielilor cu desfășurarea procesului, instanța a respins și cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A motivat recurenta că instanța de fond a reținut în mod greșit că ar fi încălcat prevederile N9.D1, anexa 1, norma.12, instrucțiunea.16 și directiva N3 D1, dând o interpretare incorectă conținutului acestora și a situațiilor pe care acestea le reglementează.
Că în mod greșit instanța ar fi reținut că la dosar nu au fost depuse acte care să-i probeze afirmațiile potrivit cărora, în cadrul agenției se întâmplau frecvente erori de operare deși contestatoarea a depus la dosar declarațiile notariale a doi clienți care au confirmat asemenea erori datorate neregulilor din agenție.
Mai arată recurenta că în mod greșit ar fi reținut instanța de fond și faptul că nu și-ar fi efectuat autocontrolul la sfârșitul programului, așa cum cer normele interne, și care ar fi putut depista greșeala de operare, întrucât acest aspect nu este relevant, un asemenea autocontrol evidențiind doar sumele neconcordante referitoare la încasări și plăți și nu la documentele justificative ale operațiunilor efectuate.
A mai motivat recurenta că în mod greșit prima instanță nu a luat în considerare nici faptul că în interiorul agenției existau grave disensiuni între angajați și directoare, mult documente rătăcindu-se din cauza acesteia din urmă.
În concluzie recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii contestației sale.
Prin întâmpinarea depusă intimata " GENERALE" - Sucursala Ias olicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
În recurs nu s-au mai administrat alte probatorii.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art.263 alin.1 "angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori se constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară" în legătură cu munca acestuia.
Funcție de gravitatea abaterii săvârșite de salariat, angajatorul poate aplica acestuia, cu respectarea dispozițiilor legale, sancțiunile prevăzute de art.264 Codul muncii și care pornesc de la avertisment și culminează cu desfacerea contractului de muncă prevăzută de litera
Cazurile în care se poate dispune această măsură extremă au fost și ele reglementare de legiuitor care la art.61 a prevăzut situațiile în care se poate dispune concedierea salariatului.
Astfel concedierea poate fi dispusă, potrivit art.61 alin.1 lit.a, când salariatul a săvârșit o abatere gravă, sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii, ori din cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil, s-au regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
Rezultă deci din textele susmenționate că în cazul în care salariatul săvârșește o abatere gravă sau abateri repetate, angajatorul poate dispune, cu respectarea dispozițiilor art.263-268 Codul muncii, desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Ori, în cazul de față, Curtea constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, și anume existența unei abateri grave care să justifice măsura dispusă de intimată.
Astfel, Curtea constată că instanța a reținut în mod temeinic că fapta de a retrage fără autorizație din contul unei cliente ( ) o sumă de bani reprezintă întradevăr o faptă deosebit de gravă de natură a afecta nu numai stabilitatea raporturilor financiare, dar și încrederea clienților în Bancă, ceea ce ar putea conduce la afectarea imaginii băncii și a cifrei ei de afaceri.
Din această perspectivă Curtea constată că apărările recurentei privind neregulile din agenție și eventualele stări tensionate între salariații agenției și directoarea acesteia, nu justifică cu nimic fapta reprobabilă ce a fostdovedităcă a fost comisă de contestatoarea recurentă și nici nu o exonerează de răspundere.
Nici susținerile recurentei privind greșita reținere de către prima instanță a nedovedirii frecvenței cu care se întâmplau erorile în agenție nu sunt întemeiate, Curtea constatând că declarațiile notariale invocate de recurentă în mod judicios nu au fost luate în considerație de către instanță, ele fiind pe de o parte extrajudiciare iar pe altă parte fără prea mare relevanță în contextul în care intimata a dovedit cu probe irefutabile fapta săvârșită de contestatoare.
Curtea apreciază astfel că de altfel toate motivele de recurs nu fac altceva decât să încerce să acrediteze ideea că retragerea neautorizată de către contestatoare a unei sume de bani din contul unei cliente s-ar fi datorat unei erori, ceea ce în raport cu probatoriul administrat de intimată se dovedește a fi exclusă, iar o eventuală situație tensionată între salariații agenției nefiind de natură a înlătura răspunderea contestatoarei pentru faptele sale.
Faptul că recurenta nu dă importanță îndeplinirii obligațiilor de serviciu, prin motivele de recurs minimalizând total rolul autocontrolului pe care trebuia să îl îndeplinească la sfârșitul programului, denotă că nici în prezent aceasta nu a conștientizat fapta comisă și reprezintă o recunoaștere implicită neîndeplinirii corecte și întocmai a atribuțiilor de serviciu.
Ori, tocmai asemenea fapte au reprezentat motivele pentru care intimata a procedat la desfacerea disciplinară a contractului ei de muncă. desfacere pe care în mod temeinic instanța de fond a menținut-o ca fiind legală.
În consecință, pentru toate cele ce preced, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefundat menținând ca temeinică și legală sentința civilă 835 din 14.05.2009 a Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr.835/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /
2 ex - 18.12.2009
Tribunalul Iași -
-
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
| ← Conflict de muncă. Decizia 154/2009. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 3598/2009. Curtea... → |
|---|
