Conflict de muncă. Decizia 230/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 230
Ședința publică de la 11 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Cristina Mănăstireanu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta - "" - B împotriva sentinței civile nr. 1350 din 22 XI 2007 Tribunalului Vaslui, intimat fiind, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă, lipsă intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, la interpelarea instanței, apărătorul societății recurente precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea contestației. Contestatorul a fost sancționat cu reducerea salariului cu 10% pe luna mai 2007 pentru că a încălcat Regulamentul de ordine interioară al societății. A părăsit locul de muncă în timpul programului fără a anunța șeful ierarhic. Argumentul care a stat la baza motivării instanței de fond este faptul că acesta este lider de sindicat iar acesta în acea zi a fost prezent la o ședință de sindicat, acest fapt fiind confirmat printr-o adresă scrisă de mână, neînregistrată, cu semnături greu de descifrat. Instanța de fond nu a analizat obiectul litigiului. Societatea nu a sancționat faptul că acesta este lider de sindicat ci faptul că nu a respectat disciplina muncii. Instanța de fond nu a analizat probatoriul societății, doar enumeră sumar actele depuse de societate, nu amintește numele martorului propus de societate însă menționează numele martorului contestatorului iar mărturia lui stă la baza justeții sentinței. acestuia nu poate fi obiectivă deoarece acesta este salariatul societății iar la acea dată se afla în litigiu cu societatea. In declarație își amintește de fapte petrecute cu 7 luni în urmă, deși la acea vreme contestatorul nu a făcut referire la acel martor. Instanța nu a dat dovadă de obiectivitate. societății nu i se conferă nici o valoare.
In consecință, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței de fond în sensul respingerii contestației.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr-, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimata "" Bârlad, anularea deciziei nr.68 din 15.05.2007 prin care a fost sancționat cu reducerea salariului de 10% pe o lună.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că intimata l-a sancționat disciplinar pentru părăsirea locului de muncă fără aprobare, în ziua de 03.05.2007, astfel cum rezultă din referatul nr.154/04.05.2007, fapt neconform cu realitatea, deoarece în acea zi, în calitatea sa de lider sindical, s-a învoit de la domnul inginer pentru a participa la ședința de negociere a contractului colectiv de muncă.
Contestatorul a mai susținut că era cunoscut la nivelul conducerii societății că în acea perioadă aveau loc ample negocieri ale contractului colectiv de muncă și în calitate de lider de sindicat, avea voie să lipsească de la serviciu, pentru a putea participa la negociere și a face parte din comisia paritară din acea zi.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, "" Bârlad a solicitat respingerea contestației pentru următoarele motive:
Contestatorul a părăsit locul de muncă în ziua de 03.05.2007, încălcând, astfel, dispozițiile art.15 alin.2 lit.b) din regulamentul intern, care prevăd interdicția părăsirii locului de muncă fără aprobarea șefului ierarhic.
Intimata a depus la dosar documentația ce a stat la baza decizie contestate.
Prin sentința civilă nr.1350/22 noiembrie 2007, Tribunalul Vasluia admis contestația formulată de contestatorul, a anulat dispoziția nr.68/15.05.2007 emisă de intimată și a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul este salariatul intimatei "" Bârlad, ocupând postul de rectificator MP - și îndeplinește funcția de lider de sindicat în cadrul Sindicatului Liber "" Bârlad.
În derularea raporturilor de muncă, intimata a emis decizia nr.68 din 15.05.2007 prin care contestatorul a fost sancționat cu reducerea salariului cu 10% pe o lună, pentru abaterea privind părăsirea locului de muncă în ziua de 03.05.2007 fără aprobarea șefului ierarhic superior, sancțiune prevăzută de disp.art.264 alin.1 lit.d) din Codul muncii.
Din procesul-verbal încheiat la data de 03.05.2007 în cadrul ședinței extraordinare a Consiliului Sindicatului Liber rezultă fără echivoc faptul că a fost prezent la lucrările acesteia.
Raportat la dispozițiile art.35 din legea nr.65/2003, s-a reținut că reclamantul avea dreptul la reducerea programului lunar cu 3-5 zile pentru activități sindicale.
S-a mai reținut că martorul propus de către contestator, a declarat că, în dimineața zilei de 03.05.2007, întâlnindu-se pe alee cu inginerul, șeful ierarhic al contestatorului, acesta i-ar fi dat dispoziție să preia activitatea de la locul de muncă al acestuia, la mașina de rectificat, deoarece urma să participe la negocierile sindicale ale contractului colectiv de muncă.
Prin urmare, prima instanță a constatat că decizia de sancționare disciplinară a fost în mod nelegal emisă de către intimată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs "" Bârlad, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a admis contestația formulată și a anulat decizia nr.68/15.05.2007 emisă de recurentă, fără a constata că reclamantul nu a fost sancționat pentru activitatea sa sindicală, ci pentru nerespectarea regulilor de disciplină a muncii din unitate.
Se mai invocă faptul că instanța de fond nu a analizat practic probatoriul societății, respectiv depoziția martorului propus de către aceasta, reținând însă declarația martorului care, la acea dată, era în litigiu cu recurenta într-o cerere de declarare ilegală a grevei.
Recurenta depune la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de pârâta " "Bârlad, prin prisma disp.art.3041Cod.proc.civ. se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a dispus anularea deciziei nr.68/15.05.2007, contestată în cauză de către salariatul recurentei, prin care acesta a fost sancționat cu reducerea salariului cu 10% pe o lună, pentru părăsirea locului de muncă în ziua de 03.05.2007, fără aprobarea șefului ierarhic superior, sancțiune prevăzută de disp.art.264 alin.1 lit.d) din Codul muncii.
Astfel, se reține că, potrivit disp.art.267 Codul muncii, nici o sancțiune disciplinară nu poate fi aplicată mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, sub sancțiunea nulității absolute.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
În speță, se reține că, din adresa nr.601/403/04.05.2007 emisă de societatea recurentă, depusă în copie la dosar, nu rezultă cu certitudine obiectul cercetării disciplinare prealabile, existând modificări în privința datei la care intimatul ar fi părăsit locul de muncă fără aprobare, cu atât mai mult cu cât referatul întocmit la data de 04.05.2007 de către inginerul, șef MP -, se referă la lipsa contestatorului de la locul de muncă, atât la data de 24.04.2007, cât și la data de 03.05.2007.
Prin încheierea de ședință din data de 20.09.2007, Tribunalul Vasluia constatat că, din originalul adresei de cercetare disciplinară prezentate în ședință rezultă că intimatul a fost invitat să dea explicații cu privire la părăsirea locului de muncă la data de 24.04.2007, în timp ce pe copia depusă la fila nr.10 dosar de fond este modificată această dată, fiind consemnat-03.05.2007.
Mai mult decât atât, în nota sa explicativă, contestatorul justifică doar lipsa sa de la locul de muncă în ziua de 24.04.2007, astfel încât se constată în cauză că salariatul nu a beneficiat de garanțiile oferite de dispozițiile art.264 alin.4 din Codul muncii, neavând posibilitatea de a susține toate apărările în favoarea sa în privința faptei pentru care a fost sancționat prin decizia contestată.
Pentru aceste motive, având în vedere disp.art.267 alin.1 din Codul muncii, se reține ca fiind de prisos analizarea în cauză a celorlalte motive de recurs, ce privesc aprecierea probatoriului administrat înaintea instanței de fond.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civ. urmează să se respingă recursul formulat de pârâta " " Bârlad și să se mențină sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta " " Bârlad împotriva sentinței civile nr.1350/22.11.207 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 11.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 15.05.2008;
Jud.fond: - Tribunalul Vaslui -
-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Cristina Mănăstireanu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 10313/2008.... | Conflict de muncă. Decizia 70/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
