Conflict de muncă. Decizia 306/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 306
Ședința publică de la 13 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind pe recursul formulat de REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT PUBLIC I împotriva sentinței civile nr.338 din 29.02.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurenta REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT PUBLIC I și intimatul asistat de avocatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinarea de către intimatul, întâmpinare care nu a fost comunicată recurentei.
Instanța constată recursul declarat în termen și motivat. un exemplar al întâmpinării depuse la dosar de intimatul reprezentantului recurentei REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT PUBLIC
Consilierul juridic pentru recurenta REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT PUBLIC I depune delegație la dosar și arată că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării care i-a fost comunicată la acest termen.
Avocatul pentru intimatul arată că nu are de formulat alte cereri.
Interpelat fiind de instanță intimatul arată că scrisul și semnătura de pe decizia de sancționare nr.1161/4.10.2007 nu sunt ale lui. A auzit că a semnat pe aceasta cineva care ținea locul șefului de coloană.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru recurenta REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT PUBLIC I solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și pe fond să se respingă contestațiile împotriva celor 3 decizii de sancționare. Arată că contestatorul are meseria de conducător auto și din această cauză disciplina muncii este foarte exigentă. Precizează că contestațiile făcute sunt neîntemeiate și că pentru 3 din cele 4 decizii de sancționare contestațiile au fost formulate tardiv. Instanța de fond a respins excepțiile, dar nu a avut în vedere tot probatoriul depus la dosar. Mai arată că contestatorul a încălcat în mod repetat disciplina muncii și că singura problemă invocată de acesta este că unul din membrii consiliului de administrație are ceva cu conducătorii auto și din această cauză le face reclamații. Consideră că instanța de fond nu a analizat probatoriul și a dat o soluție ce nu concordă cu realitatea.
Avocatul pentru intimatul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe. Arată că deciziile de sancționare nu au fost comunicate contestatorului și că acesta a fost întrebat la fond dacă pe aceste decizii sunt semnăturile lui. Dar pe decizii nu este nici semnătura contestatorului și nici data comunicării acestora. Consideră că clientul său a formulat contestație în termen. Precizează că două din sesizările care au stat la baza deciziilor de sancționare au fost făcute de care este membru al consiliului de administrație. Acesta a solicitat la alta cursă a unui coleg al contestatorului să fie dus în altă parte decât era traseul. Ca urmare a refuzului primit a sancționat mai mulți șoferi. Mai arată că clientul său a respectat atribuțiile de serviciu și că martorii au arătat că acesta nu a avut abateri, a încercat să nu intre în conflict cu călătorii și nu între stații. O altă sesizare a fost făcută de șefa de tură și nu de controlorii care inițial făcuseră sesizarea. Cu privire la aceasta sunt declarații contradictorii, ba că a oprit la 50 de stație, ba la 100 de stație, iar șoferul nu era obligat să îi aștepte pe controlori, care la acel moment erau mai departe de stație. Mai solicită să se aibă în vedere toate aspectele invocate în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.338/29.02.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, s-a dispus:
A fost respinsă excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziilor nr.1161/4.10.2007, nr.942/2.08.2007 și nr.1054/4.09.2007.
A fost admisă în parte contestația, astfel cum a fost completată, formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă de Transport Public
Au fost anulate deciziile nr.942/2.08.2007, nr.1161/4.10.2007 și nr.1212/19.10.2007 emise de intimată.
A fost respinsă cererea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă de Transport Public I, având ca obiect anularea deciziei nr.1054/4.09.2007.
A fost obligată pârâta să achite contestatorului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziilor nr. 1161/19.10.2007, nr. 942/02.08.2007 și nr. 1054/04.09.2007, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, urmând să o respingă. Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. b Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care s-a comunicat decizia de sancționare. Or, în speță, intimata nu a făcut dovada că i-ar fi comunicat contestatorului aceste decizii de sancționare. Astfel, referitor la deciziile nr. 942/2007 și nr. 1054/2007, instanța a reținut că intimata nu a făcut dovada comunicării acestora către contestator. Este adevărat că pe prima pagină a acestor decizii există o semnătură, însă nu se precizează nici cărei persoane aparține această semnătură, nici data la care a semnat. Cât privește decizia nr. 1161/2007, instanța reține că nici în această situație intimata nu a făcut dovada comunicării către contestator. Faptul că pe această decizie există mențiunea "am luat la cunoștință", data de 09.10.2007 și o semnătură, nu face dovada comunicării către contestator, atât timp cât nu este precizată persoana căreia i s-a adus la cunoștință decizia, iar contestatorul susține că semnătura nu îi aparține.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Contestatorul este salariatul intimatei Regia Autonomă de Transport Public I pe postul de șofer microbuz, conform contractului individual de muncă nr. 2258/2007.
Prin deciziile nr.1212/19.10.2007, nr.1161/19.10.2007, nr. 942/02.08.2007 și nr. 1054/04.09.2007 emise de intimată, au fost aplicate contestatorului sancțiuni disciplinare, toate aceste decizii fiind contestate în prezenta cauză.
Astfel, prin decizia nr. 1212/19.10.2007, contestatorul a fost sancționat cu diminuarea salariului cu 10% pe o lună, în temeiul dispozițiilor art. 264 alin. 1 lit. d Codul muncii. S-a reținut prin această decizie că în data de 06.09.2007, în jurul orei 12.05, contestatorul conducea microbuzul nr. 129 pe traseul 14, iar la intersecția semaforizată de la Universitatea de Medicină a oprit la stop și a deschis ușa pentru a coborî un călător, fapt sesizat și confirmat de numitul prin sesizarea făcută.
Potrivit dispozițiilor art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, s-a reținut de către instanță că intimata nu a făcut dovada săvârșirii de către contestator a abaterii disciplinare reținută prin decizia nr. 1212/19.10.2007. Astfel, la dosarul cauzei au fost depuse referatul în care s-a consemnat reclamația telefonică formulată de numitul și referatul de constatare abateri din 06.09.2007 întocmit în baza sesizării telefonice, aceste două înscrisuri nefiind însă de natură să facă dovada săvârșirii de către contestator a abaterii disciplinare. Instanța a reținut că doar o sesizare telefonică nu este suficientă pentru a face dovada săvârșirii unei abateri disciplinare, aceasta trebuind să fie coroborată și cu alte probe. De asemenea, deși în decizia nr. 1212/19.10.2007 se menționează că salariatul a recunoscut faptul că a oprit microbuzul la acea intersecție semaforizată și a deschis ușa pentru a coborî un coleg de serviciu, instanța a constatat că prin nota explicativă contestatorul a susținut că la intersecția de la Facultatea de Medicină a deschis ușa la microbuz întrucât era foarte cald, însă nu a urcat și nu a coborât nici o persoană.
În consecință, nefiind făcută dovada săvârșirii abaterii disciplinare de către contestator, instanța a constatat că decizia nr. 1212/19.10.2007 este netemeinică.
În ceea ce privește decizia nr. 1161/04.10.2007, s-a reținut de către instanță că prin această decizia contestatorul a fost sancționat cu diminuarea salariului cu 5% pe o lună întrucât în ziua de 10.09.2007, la ora 14.30, în timp ce circula dinspre spre, acesta nu a oprit regulamentar în stația special amenajată, ci mai departe cu aproximativ 50 metri. Astfel, cei doi controlori care se aflau în stația de microbuz nu au putut efectua controlul la biletele de călătorie.
La dosar a fost depusă documentația care a stat la baza emiterii acestei decizii. Astfel, din prin nota de informare înregistrată sub nr. 13875/12.09.2007, numiții și, controlori de vehicule, au sesizat faptul că în data de 10.09.2007, la ora 14.30, contestatorul nu a oprit microbuzul în stația, ci la o distanță de aproximativ 100 metri de stație. Prin nota explicativă, contestatorul a susținut că a oprit la o distanță de numai 4 - 5 metri de stație și că cei doi controlori nu au avut intenția să urce în microbuz, aceștia stând pe niște trepte. În cauză au fost audiați martorii și. Martorul a declarat că în luna septembrie 2007 se afla în microbuzul condus de către contestator, iar la stația " " acesta a oprit în dreptul indicatorului de stație, indicator care se află la o distanță de aproximativ 3 - 5 metri de stație. Martorul a mai declarat că a observat că în stație se aflau doi controlori, însă aceștia nu și-au manifestat în vreun fel intenția de a urca în microbuz. Având în vedere declarația martorului, declarație care se coroborează cu declarația dată de către contestator prin nota explicativă, s-a reținut de către instanță că în data de 10.09.2007, în jurul orei 14.30, contestatorul a oprit microbuzul în dreptul indicatorului de stație și nu la o distanță de aproximativ 50 - 100 metri de stație, decizia de sancționare nr. 1161/04.10.2007 fiind netemeinică.
S-a mai reținut de către instanță că prin decizia nr. 942/02.08.2007, contestatorul a fost sancționat cu avertisment, motivat de faptul că în data de 04.07.2007, la ora 15.30, acesta a luat un bilet compostat de la un călător. La dosarul cauzei au fost depuse referatul nr. 489/09.07.2007 în care s-a consemnat reclamația telefonică formulată de numitul și referatul de constatare abateri nr. 11385/19.07.2007 întocmit în baza sesizării telefonice. Instanța a reținut însă că aceste două înscrisuri nu fac dovada săvârșirii de către contestator a abaterii disciplinare, nefiind suficientă doar o sesizare telefonică pentru a se constata săvârșirea unei abateri. Mai mult, prin nota explicativă contestatorul a susținut că este adevărat că o persoană i-a restituit biletul de călătorie, însă acea persoană era o cunoștință care i-a scris pe acel bilet numărul său de telefon. S-a mai reținut de către instanță că în cuprinsul deciziei se precizează că salariatul a luat un bilet compostat de la un călător, iar fapta săvârșită este prevăzută și sancționată de art. 66 pct. 30 din. Or, verificând Regulamentul de Ordine Interioară, s-a constatat de către instanță că art. 66 pct. 30 se referă la comportarea necuviincioasă a salariaților regiei în relațiile cu publicul călător în timpul serviciului sau în timpul liber, în timp ce în decizia contestată s-a reținut ca abatere disciplinară fapta de a fi luat un bilet compostat de la un călător. Față de toate aceste considerente, s-a reținut de către instanță că decizia nr. 942/02.08.2007 emisă de intimată este netemeinică și nelegală.
În ceea ce privește decizia de sancționare nr. 1054/04.09.2007, instanța a reținut că prin această decizie contestatorul a fost sancționat cu diminuarea salariului cu 10% pe o lună, motivat de faptul că în data de 01.08.2007 acesta ar fi revândut unei persoane un bilet de călătorie compostat. Prin nota explicativă, contestatorul nu a recunoscut săvârșirea faptei. La dosarul cauzei a fost depusă de către intimată declarația numitei, declarația prin care aceasta recunoaște faptul că s-a urcat în microbuz în stația, a plătit contestatorului suma de 1 leu și a primit de la acesta un bilet de călătorie compostat. Având în vedere declarația numitei și nota de informare nr. 12293/08.08.2007, instanța a reținut că decizia de sancționare nr. 1054/04.09.2007 este legală și temeinică.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța a constatat că este întemeiată în parte contestația, astfel cum a fost completată, formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă de Transport Public I, urmând să o admită în parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Regia Autonomă de Transport Public I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta, în primul rând, că în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității formulării contestației, având în vedere că pe fiecare din deciziile menționate există semnătura contestatorului.
Pe fond, consideră recurenta că instanța de fond a interpretat greșit probele dosarului.
Astfel, cu privire la decizia de sancționare nr.942/2.08.2007, rezultă atât din declarația contestatorului dată în timpul cercetării disciplinare prealabile, cât și din referatul de constatare a abaterii, că acesta a avut o altercație cu numitul la momentul constatării faptei atât în mijlocul de transport, cât și ulterior, în fața Consiliului de Administrație, al cărui membru este, unde a fost audiat cu privire la fapta săvârșită.
Cu privire la decizia nr.1161/4.09.2007, însuși contestatorul a recunoscut prin nota explicativă că a oprit mijlocul de transport mai departe de stație, deoarece avea călători în picioare peste capacitatea microbuzului.
În ceea ce privește decizia nr.1212/19.10.2007, rezultă din nota explicativă faptul că a oprit microbuzul la intersecția semaforizată de la Facultatea de Medicină și a deschis ușa să coboare un coleg de serviciu care venise să preia schimbul pe un alt traseu. Fapta constă în oprirea mijlocului de transport într-un loc nepermis, punând în pericol siguranța mijlocului de transport și a călătorilor.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și a excepției tardivității, iar, pe fond, respingerea contestațiilor ca nefondate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, dar în limitele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, în ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziilor nr.942/2.08.2007 și nr.1161/4.10.2007 (având în vedere că a fost respinsă pe fond contestația împotriva deciziei nr.1054/4.09.2007 și intimata nu are interesul de a formula recurs în privința acesteia), Curtea de Apel constată că în mod corect a fost respinsă de către prima instanță.
Pe prima pagină a deciziei nr.942/2007 există o semnătură indescifrabilă, iar pe a doua pagină a deciziei nr.1161/2007 există mențiunea "am luat la cunoștință" - 9.10.2007, însă nu se precizează numele persoanei, semnăturile sunt diferite între ele și diferite de alte semnături ale contestatorului, iar contestatorul nu le recunoaște. În atare condiții, sarcina probei comunicării și datei certe a deciziilor de sancționare revenea angajatorului, dovadă care nu a fost făcută în speță, așa cum a reținut și instanța de fond.
Curtea de Apel constată că prima instanță a interpretat greșit probele dosarului în ceea ce privește decizia nr.1161/4.10.2007.
În această decizie s-a reținut că salariatul a încălcat dispozițiile cap. IX, art.66 pct.40 lit. a și pct.56 din întrucât nu a oprit mijlocul de transport în stație și nu și-a îndeplinit, astfel, obligațiile de serviciu.
În declarația dată cu ocazia cercetării disciplinare (17 dosar fond), contestatorul recunoaște că a oprit la 5. după stație pentru a coborî călătorii, deoarece fusese atenționat de un echipaj de poliție că are un număr de călători mai mare decât capacitatea microbuzului.
Potrivit art.40 lit. a din, constituie abatere disciplinară neoprirea mijloacelor de transport public în stații pentru accesul călătorilor, iar potrivit art.56, neîndeplinirea obligațiilor de serviciu din fișa postului sau a prevederilor reprezintă, de asemenea, abatere disciplinară.
Conform fișei postului (pct. B - 50 dosar fond), șoferul de microbuz este obligat să respecte stațiile din traseu și să nu oprească între stații decât în cazuri speciale (avarii, accidente, control gen filtru etc.).
Ori, în situația concretă reținută, nu există un caz special dintre cele la care se referă fișa postului, astfel încât contestatorul era obligat să oprească în stație. Este irelevantă distanța la care se susține că a fost oprit microbuzul (50. sau 5.), atât timp cât contestatorul recunoaște faptul că a oprit între stații, iar conform fișei postului nu exista un caz special, ci chiar culpa șoferului, care a permis depășirea numărului de persoane admis.
Față de aceste considerente, în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art.3041Cod procedură civilă, Curtea de Apel urmând să admită recursul declarat de Regia Autonomă de Transport Public și, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, să modifice în parte sentința atacată în sensul respingerii contestației formulate împotriva deciziei nr.1161/4.10.2007.
Cât privește deciziile nr.942/2.08.2007 și nr.1212/19.10.2007, în mod corect instanța de fond a admis contestațiile.
Astfel, în decizia nr.942/2007 s-a reținut încălcarea cap. IX art.66 pct.30 lit. a din, respectiv comportarea necuviincioasă a salariatului în relațiile cu publicul călător, însă sesizarea telefonică și cercetarea disciplinară se referă la faptul că șoferul ar fi luat un bilet compostat de la un călător.
De asemenea, în decizia nr.1212/2007 s-a reținut încălcarea cap. IX art.66 pct.11 și pct.56, respectiv încălcarea regulilor și disciplinei privind siguranța mijloacelor de transport în comun și neîndeplinirea obligațiilor de serviciu.
S-a motivat că în ziua de 6.09.2007 a oprit microbuzul la intersecția semaforizată de la și a deschis ușa pentru a coborî un călător.
Fapta nu este dovedită în conformitate cu dispozițiile art.287 Codul muncii, așa cum a reținut și prima instanță, în condițiile în care contestatorul nu a recunoscut această împrejurare, ci a susținut că a deschis ușa întrucât în microbuz era foarte cald, iar alte probe nu există în cauză (de exemplu declarația "colegului" la care se referă decizia).
Urmează ca, raportat acestor considerente, Curtea de Apel să mențină dispozițiile sentinței referitoare la admiterea contestațiilor împotriva deciziei nr.942/2.08.2007 și 1212/19.10.2007.
În conformitate cu dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, va fi respinsă cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Regia Autonomă de Transport Public I, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr.338/29.02.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr.1161/4.10.2007 emisă de
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
09.06.2008 - 2 ex.
Tribunalul Iași: -
-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Carmen Bancu, Nelida Cristina
| ← Conflict de muncă. Decizia 145/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de sancționare. Decizia 430/2008. Curtea... → |
|---|
