Contestație decizie de concediere. Decizia 305/2008. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 305

Ședința publică de la 13 Mai 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu

JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu

JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina

Grefier

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 2328 din 14.12.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind " GRUP 5 INSTALAȚII CONSTRUCȚII MONTAJ " I și " DE CONSTRUCȚII M "

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen.

Recurentul depune concluzii scrise la dosar.

Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Recurentul solicită admiterea recursului, admiterea acțiunii, reintegrarea în muncă și plata salariilor restante. Arată că în hotărârea primei instanțe nu este specificată obligativitatea reintegrării în societate și ce salarii trebuiesc sa-i fie achitate. Mai arată că firma și-a schimbat domeniul de activitate și conducerea și că la toți salariații le-a fost reziliat contractul de muncă, ulterior fiind reîncadrați în muncă.

Declarând dezbaterile închise.

După deliberare,

CURTEA DE APEL

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, precizată ulterior, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Grup 5 Instalații Construcții Montaj și de Construcții M solicitând: anularea deciziilor nr. 50/15.08.2007 și 151/10.08.2007 emise de prima pârâtă; să se constate că între reclamant și pârâte au existat raporturi de muncă începând din luna iunie 2007; pârâtele să fie obligate să achite reclamantului drepturile salariale restante aferente perioadei 18.06.2007-10.09.2007, orele lucrate suplimentar în număr de 40 și daune interese în cuantum de 16.000 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a început să lucreze de la data de 23.06.2007, când a și semnat, în alb, contractul individual de muncă, iar în urma unui control efectuat de, deoarece declarațiile sale nu au fost pe placul angajatorului, i s-a întocmit decizie de încetare a contractului individual de muncă, pe care nu a semnat-o și nici nu i-a fost comunicată, decizie întemeiată pe dispozițiile art. 55 lit. b Codul muncii, deși nu a avut intenția de înceta raporturile de muncă, semnătura fiind obținută prin viclenie.

A mai arătat reclamantul că nu i-au fost achitate salariile pentru perioada 18.06.2007-10.09.2007, salariul său fiind între 1000 și 2000 EURO și că a efectuat 40 ore suplimentare, neplătite. Datorită neplății salariului, i s-a reziliat contractul de închiriere a unui apartament, așa încât i se cuvin daune interese.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta de Construcții Mai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că nu a avut raporturi de muncă cu reclamantul.

Pârâta Grup 5 Instalații Construcții Montaj a formulat întâmpinare arătând că toate susținerile reclamantului sunt nefondate.

Au fost depuse înscrisuri și s-a solicitat interogatoriul și administrarea probei testimoniale.

Prin sentința civilă nr. 2328 din 14.12.2007, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Grup 5 Instalații Construcții Montaj

A dispus anularea deciziilor nr. 30/15.08.2007 și nr. 151/10.08.2007 emise de pârâta Grup 5 Instalații Construcții Montaj și a constatat că între reclamant și aceeași pârâtă au existat raporturi de muncă începând cu data de 18.06.2007.

Pârâta a fost obligată să achite reclamantului drepturile salariale restante aferente perioadei 18.06.2007-15.08.2007.

A respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei Grup 5 Instalații Construcții Montaj la plata orelor suplimentare, a daunelor interese și a cheltuielilor de judecată.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta de Construcții M și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta de Construcții M

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamantul a fost angajatul Grup 5 Instalații Construcții Montaj, pe post de inginer, sens în care a fost încheiat contractul de muncă, înregistrat la ITM sub nr. -/13.08.2007, pe durată nedeterminată, începând cu data de 1.08.2007.

Din coroborarea anexelor 2 și 3 la procesul verbal de control nr. -/14.09.2007 întocmit de ITM I, a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. - de la aceeași dată, cu declarația martorului și proiectele desenate de reclamant în iunie 2007 având ca beneficiar de Construcții M, s-a reținut că data începerii activității la Grup 5 Instalații Construcții Montaj este 18 iunie 2007, nu data menționată în contract, 1.08.2007.

Art. 55 lit. b Codul muncii prevede posibilitatea încetării contractului de muncă prin acordul părților, la data cuvenită de acestea. În cauză, angajatorul nu a făcut dovada că reclamantul a solicitat în scris încetarea raporturilor de muncă și că cererea sa a fost aprobată de conducerea societății. Existența deciziei nr. 30/15.08.2007, despre care Grup 5 Instalații Construcții Montaj a recunoscut că nu a fost semnată de reclamant, confirmă faptul că nu a existat un acord nici pentru decizia 151 din 10.08.2007, cu atât mai mult cu cât se poate observa o lipsă de coerență în întocmirea actelor, ceea ce conduce la ideea unei lipse de fundamentare la emiterea actelor, respectiv decizia din 10.08.2007 are un nr. mai mare, respectiv 151, decât decizia întocmită ulterior la 15.08.2007, respectiv nr. 30, urmând ca cele două decizii să fie anulate.

Față de dispozițiile art. 154 alin. 1 și art. 156 Codul muncii, salariul este prețul muncii prestate, exprimat în bani, iar pârâta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada achitării către reclamant a drepturilor salariale cuvenite acestuia pentru perioada 18.06.2007, data reală a începerii activității, și 15.08.2007, dată la care s-a considerat că au încetat raporturile de muncă, conform deciziilor anulate. Ulterior acestei date, nu s-a făcut dovada de către reclamant că ar fi continuat raporturile de muncă.

În consecință, este întemeiată și cererea având ca obiect obligarea pârâtei Grup 5 Instalații Construcții Montaj la plata drepturilor salariale, dispoziția de încasare semnată de reclamant la data de 12.08.2007, nespecificând cu ce titlu s-a primit acea sumă.

În ceea ce privește plata celor 40 ore suplimentare și a daunelor interese, aceste cereri vor fi respinse, în condițiile în care nu a reieșit clar numărul orelor suplimentare efectuate, data la care au fost efectuate, martorii menționând generic că au fost efectuate astfel de ore suplimentare. Faptul că i s-ar fi reziliat contractul unui apartament ce urma să îl închirieze, astfel încât i s-ar fi cuvenit daune interese, nu a fost dovedit de către reclamant prin nici un mijloc de probă, fiind doar o simplă susținere a acestuia.

Faptul că între Grup 5 Instalații Construcții Montaj, în calitate de proiectant și de Construcții M, în calitate de beneficiar, a existat contractul de proiectare nr. 296 din 14.12.2006 nu conferă reclamantului calitatea de salariat la de Construcții M, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte fiind întemeiată.

Reclamantul nu a făcut dovada cheltuielilor suportate cu desfășurarea procesului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.

În motivarea recursului, neîncadrat în drept, recurentul susține, în primul rând, că instanța de fond, care a constatat existența contractului de muncă, trebuia să dispună reintegrarea pe postul avut anterior.

Mai susține recurentul că instanța nu i-a stabilit salariul cu care a fost remunerat, iar pentru faptul că s-a dovedit că i s-a solicitat semnarea contractului individual de muncă în alb solicită rectificarea datei la care a început raporturile de muncă, funcția pe care a fost angajat, " " și salariul ce era scris în anunțul în urma căruia s-a prezenta spre angajare, confirmat de conducerea societății.

Intimatele nu au formulat întâmpinare.

În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 129 alin. 6 Cod proc. civilă, în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Așadar, în virtutea principiului disponibilității părților, de regulă, instanța de judecată nu se investește din oficiu, ci este obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut. Recurentul reclamant, care a stabilit cadrul procesual, nu a solicitat reintegrarea sa pe postul deținut, așa încât prima instanță, care a constatat că au existat raporturi de muncă între recurent și intimata Grup 5 Instalații Construcții Montaj, nu "trebuia" să dispună reintegrarea acestuia pe post, o atare măsură putând fi dispusă, chiar și în situația prevăzută de art. 78 alin. 2 Codul muncii, a concedierilor nelegale, doar la solicitarea salariatului.

De asemenea, prima instanță a fost investită cu plata drepturilor salariale, nu cu stabilirea salariului, care este unul din elementele esențiale ale contractului individual de muncă, stabilit de părți prin negociere, în contractul individual de muncă al recurentului fiind menționat un salariu de bază lunar brut de 880 lei. Recurentul nu a solicitat anularea acestei clauze contractuale sau a clauzelor care prevăd data începerii raporturilor de muncă, respectiv funcția pe care a fost angajat, așa încât nu poate solicita, pentru prima oară în recurs, modificarea acestor elemente, cu atât mai mult cu cât modificarea contractului individual de muncă sau a unor clauze ale acestuia nu poate avea loc decât prin acordul părților, așa cum prevede art. 41 alin. 1 Codul muncii.

În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2328 din 14 12 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2008

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 ex./19 08 2008

.

-

-

Președinte:Cristina Mănăstireanu
Judecători:Cristina Mănăstireanu, Carmen Bancu, Nelida Cristina

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie de concediere. Decizia 305/2008. Curtea de Apel Iasi