Conflict de muncă. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 34
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurenta intimată -DUNĂREA și de intimata recurentă GR., împotriva sentinței civile nr. 1904 din 17 X 2007 Tribunalului Iași, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 18 I 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amînat pronunțarea pentru azi.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr.1904 din 17.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în complet de litigii de muncă, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei - Dunărea în contradictoriu cu pârâta Universitatea de Medicină și farmacie "Gr."
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei diferența dintre salariul net avut anterior datei de 1.03.2006 și salariul acordat prin deciziile 169/2006 și 215/2006 pentru perioada 1.03.2006 - 17.2007.
S-a respins capătul de cerere privind anularea deciziilor 169/2006 și 215/2006 emise de pârâtă.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanta este angajata pârâtei în funcția de biolog principal doctor și așa cum rezultă din carnetul de muncă avea până la data de 1.03.2006, un salariu de 1094 lei, la care se adăuga un spor de periclitate de 164 RON, o indemnizație pentru titlul de doctor în științe de 315 RON și un sor de 164 RON pentru stres cât și sporul de vechime în muncă de 25% (fila 7 dosar).
Prin deciziile nr.169, 170/2006 și 215/2004 emise de pârâtă, s-a decis că începând cu luna martie 2006, până la redresarea financiară, să se diminueze grila de salarizare a personalului didactic și nedidactic. Astfel, reclamantei, începând cu luna martie 2006, i s-a redus salariul de la 1094 RON la 547 RON, iar sporurile i-au fost diminuate la J, așa cum rezultă din carnetul de muncă, poz.84, 85, 86 (fila 7 dosar).
Din considerentele actului adițional la contractul individual de muncă nr.4620/1997, înregistrat la pârâtă sub nr.19311/29.12.2006 (fila 18 dosar), rezultă că prin decizii ale Senatului I, s-a luat măsura diminuării a cuantumului drepturilor salariale. La art.5 se menționează că efectele actului adițional la contractul individual de muncă își produce efectele pentru anul financiar 2006 cât și pentru anii universitari 2005 - 2006 și 2006-2007.
Acest act adițional nu a fost însă semnat de reclamantă, care nefiind de acord cu modificările salariale, solicitat prin prezenta acțiune plata drepturilor salariale ce i-au fost reținute ca urmare a modificării unilaterale a unuia din elementele esențiale ale contractului individual de muncă și anume salariul.
Instanța a reținut în raport de probatoriul administrat că pârâta a încălcat dispozițiile art.41 alin.3 lit.e din Codul muncii, modificând unilateral un element de esență al contractului de muncă respectiv salariul negociat, precum și sporurile cuvenite reclamantei, astfel încât a admis în parte acțiunea acesteia.
În ceea ce privește anularea deciziilor 169 și 215/2006 - instanța le-a respins, reținând că din conținutul acelor decizii nu rezultă drepturi individuale și au caracter general referindu-se la măsuri generale de redresare economico - financiară a unității.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr." I cât și reclamanta - - Dunărea.
Prin recursul său pârâta Iac riticat sentința civilă nr.1904/17.2007 a Tribunalului Iași ca fiind netemeinică și nelegală invocând că:
- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de tardivitate;
- instanța a pronunțat o hotărâre care nu poate fi pusă în executare întrucât
nu s-a stabilit cuantumul drepturilor salariale ce urmează a fi achitate reclamantei;
- hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii fiind ignorate dispozițiile nr.HG281/1993 și a Ordonanțelor nr.3/2006 și OG4/2006 - în baza cărora s-au stabilit salariile angajaților din învățământ;
- hotărârea recurată este nelegală întrucât deși instanța de fond nu a anulat deciziile 169 și 215/2006 în baza cărora a fost stabilit salariul reclamantei, a procedat totuși la obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale.
Recursul reclamantei critică sentința instanței de fond doar sub aspectul înlăturării expertizei contabile efectuate în cauză și acordării drepturilor salariale fără a se stabili cuantumul acestora.
Susține astfel recurenta că instanța trebuia să rețină una din cele două variante ale expertizei și să oblige pârâta la plata drepturilor salariale determinate concret și actualizate cu indicele de inflație.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Astfel analizând recursul pârâtei I Curtea constată că atât motivul privind nepronunțarea instanței de fond asupra excepției de tardivitate, cât și cel ce vizează respingerea capătului de cerere referitor la anularea deciziilor 169 și 215/2006 sunt lipsite de interes în contextul în care instanța de fond a menținut respectivele decizii respingând cererea reclamantei pentru anularea acestora.
În consecință, această critică va fi respinsă ca fiind lipsită de interes.
Și susținerea recurentei privind ignorarea de către instanța de fond a actelor normative ce reglementează drepturile salariale ale personalului din învățământ, respectiv a nr.HG281/1993 și a nr.OG3/2006 și nr.OG4/2006, este nefondată.
Instanța de fond a obligat pârâta recurentă la plata drepturilor salariale nu pentru faptul că a ignorat actele normative susmenționate ci pentru că aplicarea acestora de către pârâtă s-a făcut incorect - fără corelarea lor cu dispozițiile Codului muncii care au fost încălcate în acest fel.
Prin urmare și acest motiv de recurs va fi respins ca nefondat.
Cât privește critica referitoare la obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale fără stabilirea cuantumului acestora, în pofida faptului că în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă, Curtea constată că acest motiv de recurs este comun cu motivul recursului reclamantei.
Așa fiind Curtea va reține că înlăturarea expertizei judiciare contabile de către instanța de fond a fost corectă, în contextul în care expertul nu a dovedit nici un fel de coerență în lucrările efectuate.
Drepturile stabilite inițial nu se regăsesc în suplimentele ulterioare, calculele efectuate de expert neavând nici o logică și nici o bază științifică justificată, calculele făcute fiind pur și simplu aleatorii.
Astfel expertul deși stabilește inițial că sumele de care a fost lipsită
reclamanta și care însumau atât drepturile salariale cât și sporurile cuvenite, au fost de 4434 lei (fila 47 dosar) conform OG3/2006 și OG4/2006, pentru ca apoi, prin aplicarea unui indice de inflație care nu rezultă de unde a fost preluat să conchidă că drepturile cunoscute reclamantei s-ar ridica - fie la 22.086 Ron, fie la 24.200 Ron sau chiar 27.453 Ron.
Concluziile suplimentului de expertiză depuse la filele 88 - nu numai că nu determină explicit și concret sumele cuvenite reclamantei dar expertul emite o multitudine de variante, din care nu se poate preciza care este suma finală și cum s-a ajuns la aceasta.
Se constată astfel că după ce la punctul 1 (fila 88) se menționează că valoarea indexată a salariilor este de 22.086 Ron, în continuare pe același rând menționează că aceasta ar fi de 24.200 Ron.
expertului merge și mai departe, la punctul 2 enunțând că valoarea indexată a salariilor la data de 1.01.2006 - pentru aceeași perioadă este de 27.453 Ron.
Aceiași incoerență se constată și în privința sporurilor calculate care la punctul 3 sunt considerate a fi 11.062 Ron, pentru ca apoi la punctul 4 aceasta să ajungă (nu se explică cum) la 21.962 Ron, iar la punctul 4 la 10.100 Ron.
În fine incoerența continuă și la punctele și concluziile finale enunțate la literele A și B, la care într-o primă variantă se conchide că drepturile reclamantei ar fi de 16.175 Ron, iar într-o a doua variantă de 19.386 Ron.
În consecință, dată fiind inconsecvența și incoerența raportului de expertiză astfel efectuat, Curtea va constata că în mod judicios prima instanță l-a înlăturat.
Ca atare, drepturile bănești cuvenite reclamantei urmează a fi determinate concret pe calea unei noi expertize contabile ce se va efectua în momentul executării, întrucât lucrarea efectuată la fond este incorectă, fiind lipsită de fundament științific.
Așa fiind, pentru toate cele ce preced, Curtea va respinge și aceste critici ca nefondate, respingând în temeiul art.312 Cod procedură civilă ambele recursuri și menținând ca legală și temeinică sentința civilă nr.1904 din 17.2007 a Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de contestatoarea - - Dunărea și intimata Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr." I împotriva sentinței civile nr.1904 din 17.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./29.01.2008
Jud.fond: Tribunalul Iași -
.-
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Georgeta Pavelescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 667/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 185/2008. Curtea de... → |
|---|
