Contestație decizie de concediere. Decizia 1363/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Decizia civilă nr.1363
Ședința publică din 16 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Marinela Giurgincă
Grefier:- -
S- luat în examinare recursul declarat de pârâta Regia Autonomă de Transport T împotriva sentinței civile nr.607/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta intimată avocat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 12.10.2009 întâmpinare din partea reclamantei intimate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 607/05.02.2009, Tribunalul Timișa admis excepția nulității absolute a Deciziei de concediere nr.15438/11.11.2008 și, în consecință, a admis în parte acțiunea intentată de reclamanta împotriva pârâtei Regia Autonomă de Transport
A anulat decizia de concediere și a dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul reîncadrării contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii cu obligarea intimatei la plata către aceasta a unor drepturi egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi de care trebuia să beneficieze în intervalul cuprins de la data încetării contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă, precum și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al contestatoarei.
A fost respins petitul având ca obiect obligarea angajatorului la plata daunelor morale.
S-a reținut că măsura luată de intimată a fost nelegală, întrucât angajatorul nu a inserat în cuprinsul deciziei de concediere locul de muncă oferit salariatei, ignorând astfel prevederile art. 74 din Codul muncii.
Petitul vizând obligarea intimatei la plata sumei de 12000 lei cu titlu de daune morale a fost respins ca neîntemeiat, tribunalul reținând că nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu de natură nepatrimonială iar imaginea contestatoarei a fost reabilitată prin repunerea pe postul deținut anterior cu plata drepturilor de natură salarială de care a fost lipsită.
Recursul declarat de pârâtă a fost motivat în drept cu prevederile art. 304 alin. 1 pct. 9 Codul d e procedură civilă, iar în fapt s-a susținut că obligația angajatorului de a prevede în cuprinsul deciziei de concediere lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate, precum și termenul în care salariatul urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64 din Codul muncii nu este prevăzută de acest act normative decât atunci când încetarea raporturilor de muncă are loc în condițiile art. 61 alin. 1 lit. c și d, respectiv numai atunci când prin decizie a organelor competente de expertiză medicală se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a angajatului, fapt ce nu îi mai permite acestuia să mai îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat (art. 61 alin. 1 lit. c din Codul muncii ), precum și în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat (art. 61 alin. 1 lit. d).
În consecință, cum concedierea nu a avut loc în temeiul prevederilor art. 61 alin. 1 lit. c sau d din Codul muncii, în mod greșit instanța de fond a apreciat că măsura dispusă a fost lovită de nulitate, conform art. 74 din Codul muncii.
Recursul este fondat.
Clasificarea din Codul munciia cauzelor de concediere care țin sau nu de persoana salariatului nu are suficientă relevanță în planul efectelor acesteia.
Din acest punct de vedere prezintă relevanță clasificarea concedierilor în cazuri imputabile (art. 61 lit. a din Codul muncii ) sau neimputabile (art. 61 lit. c, d și e și art. 65 din Codul muncii ) angajatului.
În cazul concedierii neimputabile, potrivit art. 64 alin. 1 din Codul muncii, angajatorului îi revine obligația de a-i oferi salariatului un alt loc de muncă vacant sau, după caz, de a lua măsuri pentru recalificarea lui, anterior concedierii.
Când nu dispune de locuri de muncă vacante, potrivit art. 64 alin. 2, angajatului îi incumbă obligația de a solicita sprijinul Agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii angajatului la un alt loc de muncă potrivit pregătirii sale profesionale sau, după caz, capacității de muncă stabilite medical.
Din examinarea prevederilor art. 64 alin. 1 din Codul muncii rezultă fără putință de tăgadă că angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate atunci când concedierea se dispune pentru motivele prevăzut la art. 61 alin. 1 lit. c și d, precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f din Codul muncii, situație în care se apreciază că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale menționate anterior atunci când a constatat nulitatea măsurii de concediere pentru un caz ce nu se încadra în situațiile arătate.
Nu este lipsită de relevanță, sub acest aspect, precizarea că, atunci când legiuitorul a dorit să sancționeze cu nulitatea absolută a făcut-o în mod expres, așa cum este cazul prevederilor art. 77 din Codul muncii.
Pentru considerentele arătate s-a apreciat că motivele invocate de recurentă nu întrunesc cerințele expres și limitativ prevăzute de art. 304 alin. 1 pct. 9 Codul d e procedură civilă, dar recursul este fondat întrucât prima instanță a procedat la pronunțarea unei hotărâri ce nu a soluționat fondul cauzei, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 5 Codul d e procedură civilă, sentința tribunalului va fi casată iar cauza va fi trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecare în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE,
Admite recursul declarat de pârâta Regia Autonomă de Transport T împotriva sentinței civile nr.607 din 05.02.2009 dată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează sentința civilă și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
16 octombrie 2009,în ședință publică.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red. -/21.01.2010
Tehnored /21.01.2010/2 ex.
Prima instanță: și - Tribunalul Timiș
Președinte:Maria BibereaJudecători:Maria Biberea, Florin Dogaru, Marinela Giurgincă
| ← Conflict de muncă. Decizia 652/2009. Curtea de Apel Timisoara | Contestație decizie de concediere. Decizia 1031/2010. Curtea... → |
|---|
