Contestație decizie de concediere. Decizia 673/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 673
Ședința publică de la 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Compania Națională de Ferate CFR - - Sucursala Regională de Ferate I împotriva sentinței civile nr. 142 din 30.01.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurenta Compania Națională de Ferate CFR - - Sucursala Regională de Ferate I, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar un memoriu de către intimatul. S-a solicitat judecata în lipsă.
Consilierul juridic pentru recurenta Compania Națională de Ferate CFR - - Sucursala Regională de Ferate I arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța acordă cuvântul părților pe excepția nulității recursului și pe fondul cererii de recurs.
Consilierul juridic pentru recurenta Compania Națională de Ferate CFR - - Sucursala Regională de Ferate I solicită respingerea excepției nulității recursului. Arată că oficiul juridic este în măsură să semneze orice document. Pe fond solicită admiterea recursului și să se țină cont de toate actele depuse la dosar.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin contestația înregistrată la nr. 9547/99/28.11.2008 pe rolul Tribunalului Iași, contestatorul a chemat în judecată intimata Compania Națională de Ferate CFR SA - Sucursala Regională de Ferate I, solicitând anularea deciziei nr.1.8.M/426/8.09.2008, obligarea intimatei la revenirea sa pe funcția pe care a deținut-o anterior emiterii deciziei contestate, la plata drepturilor salariale, la valoare reactualizată și indexată, reprezentând diferența dintre cuantumul drepturilor salariale nete aferente funcției din care a fost eliberat prin decizia contestată și drepturile salariale aferente postului de jurist din cadrul serviciului de resurse umane de la data emiterii deciziei contestate și până al data revenirii efective pe postul de șef serviciu I în cadrul Serviciului Resurse Umane și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că este angajat al unității intimate încă din anul 1997, deținând funcția de șef serviciu I în cadrul Serviciului Resurse Umane din anul 1984. In toată această perioadă și-a desfășurat activitatea potrivit atribuțiilor ce îi reveneau prin fișa postului, fără a avea vreo abatere de la disciplina muncii. Cu toate acestea, la data de 8.09.2008, la revenirea din concediul medical, i-a fost comunicată decizia contestată, prin care a fost eliberat din funcția de șef serviciu I al Serviciului Resurse Umane și trecut în funcția de inspector de specialitate I din cadrul Biroului calitate protecția mediului, fără ca în prealabil să fie informat despre existența demarării unei proceduri sau măcar să i se aducă la cunoștință vreo faptă culpabilă care să facă obiectul unei anchete disciplinare. Prin această decizie, unitatea i-a modificat unilateral contractul de muncă, fără a avea acordul său prealabil și expres în acest sens.
Contestatorul a mai arătat că, în aceste condiții, a contestat această decizie fiind promovat pe rolul Tribunalului Iași dos-, acțiune ce i-a fost admisă pentru toate capetele de cerere. La termenul din 5.11.2008, din actele depuse de intimata, a constatat că unitatea a emis sub același număr și aceeași dată o nouă decizie prin care a fost eliberat din funcția de șef serviciu I și numit pe o perioadă de 6 luni în funcția de jurist în cadrul aceluiași serviciu, fiind emise două decizii prin care era angajat pe două posturi diferite.
Față de această a doua decizie, contestatorul a invocat excepția nulității, pentru încălcarea dispozițiilor art.17 din Codul muncii și lipsa elementelor obligatorii prevăzute de art.268 al.2 Codul muncii.
Contestatorul a depus la dosarul cauzei, în copie, deciziile nr.1.8.M/426/8.09.2008.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a arătat că, prin decizia nr. 1.8.M/426/08.09.2008 conducerea unității l-a eliberat pe contestator din funcția de conducere pe care fusese numit anterior - Serviciu Resurse Umane - fiind numit pe altă funcție - inspector de specialitate I în cadrul Biroului Calitate Protecția Mediului.
Împotriva acestei decizii a fost promovată contestația care a făcut obiectul dosarului nr- contestație soluționată pe fondul cauzei.
Prin prezenta acțiune, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 1.8.M/426/08.09.2008 decizie prin care era numit pe funcția de jurist în cadrul Serviciului Resurse Umane.
Intimata a susținut că la data de 11.06.200, în baza aprobării Directorului CN CFR B, s-a trecut la eliberarea din funcție a contestatorului, cu decizia nr. 191/11.06.2008, decizie ce a fost revocată ulterior deoarece a refuzat să o semneze și cu aceeași dată a intrat în concediu medical.
La data de 08.09.2008, la venirea din concediul medical, i-a fost înmânată decizia nr. 1.8.M/426/08.09.2008 a Regionalei CF I de eliberare din funcție și actul adițional la contractul individual de muncă nr. 1.8.M/426/08.09.2008, care respectă întocmai Codul muncii și a Contractului colectiv de muncă în vigoare, act pe care a refuzat să îl semneze. Trecerea pe postul de inspector specialitate I în cadrul Biroului Calitate Protecția Mediului s-a făcut avându-se în vedere o pierdere cât mai mică la salariu față de funcția deținută anterior.
Totodată, în conformitate cu art. 39 alin 1 din Contractul colectiv de muncă al CN CF CFR SA pe anii 2007 - 2008 " în cazul în care clauzele actului adițional respectă contractul colectiv de muncă, dar salariatul nu este de acord cu acestea, ele rămân valabile și se aplică atâta timp cât salariatul acceptă să presteze serviciul".
Or, în speță contestatorul, deși a refuzat să semneze noul act adițional la contractul individual de muncă, a semnat condica de prezență chiar începând cu data de 08.09.2008 la noul loc de muncă - Biroul calitate protecția muncii și a solicitat concediu de odihnă pentru perioada 09.09.2008 - 07.10.2008, acceptând astfel noua funcție și demonstrând valabilitatea clauzelor din noul act adițional care stipula numirea în noua funcție.
Intimata a depus la dosarul cauzei, în copie, documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Prin sentința civilă nr.142/30.01.2009, Tribunalul Iașia respins excepția nulității deciziei, a admis în parte decizia nr.1.8M/426/08.09.2008 și a obligat intimata să îl reintegreze pe contestator pe funcția deținută anterior emiterii deciziei și să acorde acestuia diferența dintre drepturile salariale încasate și drepturile salariale cuvenite aferente funcției de serviciu I - Serviciul Resurse Umane, începând cu data de 31.04.2008 și până la reintegrarea efectivă, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin aceeași hotărâre s-a respins cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția nulității deciziei contestate invocate de contestator, prima instanță a reținut că aceasta este nefondată motivat de faptul că decizia nr.1.8.M/426/8.09.2008 nu este o decizie de sancționare disciplinară.
Cât privește fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
Contestatorul a fost angajatul intimatei fiind încadrat pe postul de șef serviciu I, conform actului adițional la contractului individual de muncă (fila 21 dosar).
Prin decizia contestată nr.1.8./426/8.09.2008 (fila 6 dosar) contestatorul a fost eliberat din funcția de șef serviciu I și numit pe o perioadă de probă de 6 luni în funcția de jurist în cadrul aceluiași serviciu.
Potrivit disp.art.41 al.1 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, iar potrivit al.3 din același articol, modificarea contractului de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă, iar potrivit al.2 din articolul 41, cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și condițiile prevăzute de Codul muncii, de dispozițiile art.42-48.
Raportat la dispozițiile legale menționate, prima instanță reținut că, în speța dedusă judecății, intimata nu a făcut dovada existenței vreunei situații din cele prevăzute de art.42-48 Codul muncii pentru a justifica măsura modificării unilaterale a contractului individual de muncă, motiv pentru care cererea contestatorului de anulare a acestei decizii este întemeiată.
În ceea ce privește cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, prima instanță a reținut că este nefondată deoarece nu s-a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs Compania Națională de Ferate " CFR" SA - Sucursala Regională de Ferate I, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Aprobarea directorului Compania Națională de Ferate " CFR" SA - Sucursala Regională de Ferate I pentru eliberarea din funcție a contestatorului cu data de 31.04.2008 și trecerea sa în funcția de jurist nu a fost pusă în aplicare deoarece la Serviciul Resurse Umane nu există normat post de consilier juridic și la momentul respectiv s-a decis amânarea punerii în aplicare.
La data de 11.06.2008 s-a trecut la eliberarea din funcție a contestatorului, cu decizia nr.191/11.06.2008, decizie ce a fost revocată, întrucât contestatorul a intrat în concediul medical.
La data de 08.09.2008, la venirea din concediul medical, i-a fost înmânată decizia nr. 1.8.M/426/08.09.2008 a Regionalei CF I de eliberare din funcție și actul adițional la contractul individual de muncă nr. 1.8.M/426/08.09.2008, care respectă întocmai Codul muncii și a Contractului colectiv de muncă în vigoare, act pe care a refuzat să îl semneze. Trecerea pe postul de inspector specialitate I în cadrul Biroului Calitate Protecția Mediului s-a făcut avându-se în vedere o pierdere cât mai mică la salariu față de funcția deținută anterior.
Împotriva acestei decizii a fost promovată contestația care a făcut obiectul dosarului nr- și prin sentința civilă nr.1899/21.11.2008, definitivă și irevocabilă, recurenta a fost obligată la reintegrarea contestatorului pe funcția deținută anterior și la plata diferențelor de drepturi salariale.
Recurenta mai susține că aceste dispoziții ale hotărârii judecătorești au fost deja executate.
Se mai invocă faptul că ne-am afla în situația unei duble plăți izvorâte din două sentințe diferite.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul invocă excepția nulității recursului și solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Avându-se în vedere decizia nr.21/21.04.2005 a Directorului General al Companiei Naționale de Ferate " CFR" SA și procura autentificată sub nr.989/28.04.2009 la Biroul Notarilor publici " și Asociații" B, se reține ca fiind nefondată excepția nulității invocată în cauză, urmând a fi respinsă.
Analizând recursul invocat de Compania Națională de Ferate " CFR" SA - Sucursala Regională de Ferate I, prin prisma disp.art.3041Cod.proc.civilă, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a dispus anularea deciziei nr.1.8./426/8.09.2008 prin care intimatul a fost eliberat din funcția de șef serviciu I, începând cu data de 31.04.2008, și numit pe o perioadă de probă de 6 luni în funcția de jurist în cadrul aceluiași serviciu, reținându-se că aceasta încalcă disp.art.41 al.2 din Codul muncii.
De altfel, invocând faptul că la Serviciul Resurse Umane nu exista normat post de consilier juridic la data emiterii acesteia, recurenta își invocă de fapt propria culpă în cauză.
Mai mult, astfel cum ambele părți au precizat, printr-o decizie cu același număr și emisă la aceeași dată, intimatul a fost eliberat din funcția de șef serviciu I, începând cu data de 08.09.2008, și numit în funcția de inspector de specialitate I în cadrul Biroului Calitate Protecția Mediului.
Această din urmă decizie a fost contestată de către intimat și prin sentința civilă nr.1899/21.11.2008 a Tribunalului Iași, s-a dispus anularea acesteia și obligarea recurentei să îl reintegreze pe contestator în funcția de serviciu I - Serviciul Resurse Umane și să plătească acestuia diferența dintre drepturile salariale încasate și drepturile salariale cuvenite aferente funcției de serviciu I - Serviciul Resurse Umane, începând cu data de 08.09.2008 și până la reintegrarea efectivă, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Se mai reține că, deși recurenta susține că această hotărâre judecătorească a fost deja executată, analizând deciziile nr.1.8. M/228/10.02.2009 și nr.1.5.1/245/11.02.2009, depuse la filele nr.25 și 27 dosar recurs, se constată că recurentul a fost reintegrat pe funcția de serviciu I - Serviciul Resurse Umane, chiar după pronunțarea hotărârii judecătorești de către Tribunalul Iași în prezenta cauză, respectiv la data de 10.02.2009.
Se reține că, în executarea sentinței civile nr. 1899/21.11.2008 a Tribunalului Iași, prin care s-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei nelegale, angajatorul avea obligația de a-l reintegra pe contestator pe funcția de serviciu I - Serviciul Resurse Umane, începând cu data de 08.09.2008, ca și când raporturile de muncă nu ar fi fost niciodată modificate, astfel cum s-a stabilit în doctrina de dreptul muncii și practica judiciară în domeniu și nu începând cu data de 10.02.2009, cu mult după pronunțarea hotărârii ce constituie titlu executoriu.
Având în vedere faptul că prin decizia nr.1.8./426/8.09.2008, contestată în cauză, intimatul a fost eliberat din aceeași funcție de serviciu I - Serviciul Resurse Umane, începând cu data de 31.04.2008, nu se poate reține că în mod greșit prima instanță ar mai fi dispus reintegrarea acestuia pe această funcție, neputându-se reține că această cerere ar fi rămas fără obiect.
Se reține astfel că, fără repunerea recurentului în situația anterioară emiterii deciziei, începând cu data de 31.04.2008, atingerea adusă dreptului la muncă al salariatului nu s-ar repara și nu s-ar asigura stabilitatea raporturilor de muncă.
Din cuprinsul acelorași decizii nr.1.8. M/228/10.02.2009 și 1.5.1/245/11.02.2009, precum și a extrasului din statele de plată depus la fila nr.26 recurs, se reține că, în executarea sentinței civile nr.1899/21.11.2008 a Tribunalului Iași, s-au plătit intimatului doar despăgubirile cuvenite începând cu data de
08.09.2008, ori în urma anulării deciziei contestate în cauză, recurenta a fost în mod legal și în temeiul disp.art.269 din Codul muncii obligată la despăgubiri începând de la data de 31.04.2008.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, se va respinge recursul formulat de Compania Națională de Ferate " CFR" SA - Sucursala Regională de Ferate I și se va menține sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimat.
Respinge recursul formulat de Compania Națională de Ferate " CFR" SA - Sucursala Regională de Ferate I împotriva sentinței civile nr.142/30.01.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 29.06.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;
-.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
| ← Conflict de muncă. Decizia 107/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de sancționare. Decizia 992/2009. Curtea... → |
|---|
