Conflict de muncă. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 84
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Ancuța Gabriela
Grefier
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta împotriva sentinței civile nr. 1703 din 19 09 2007 Tribunalului Iași, intimat fiind SERVICIUL DE AMBULANȚĂ B, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin încheierea de ședință din 27 I 2009 instanța a constat cauza în stare de judecată și a rămas în pronunțare. Pentru a da posibilitatea recurentei să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru azi.
În termenul de pronunțare, nu s-au depus concluzii scrise.
Deliberând,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin cererea înregistrată sub nr.2459/2006 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta - a chemat în judecată Serviciul de Ambulanță B pentru a fi obligat la plata sporului de confidențialitate și de mobilitate în cuantum de 25% la salariul de încadrare, la suportarea cheltuielilor ocazionate de achiziționarea robei, a registrelor, insignei și pregătirii profesionale specifice profesiei de consilier juridic, precum și la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este angajata pârâtului pe funcția de consilier juridic, în baza contractului individual de muncă nr.554/01.12.2005 și a actului adițional nr.936/20.02.2006, prin care s-a obligat la respectarea confidențialității asupra actelor și informațiilor de serviciu și la respectarea clauzei de mobilitate.
Mai arată reclamanta că a solicitat acest spor de la angajator, dar i s-a răspuns lapidar prin adresa nr.117/2006. Invocă în susținerea cererii și hotărâri judecătorești pronunțate în țară, pe aceeași temă.
La data de 07.03.2007 reclamanta a declarat că renunță la judecarea punctului 2 din cererea de chemare în judecată, dat fiind faptul că raporturile de muncă cu pârâtul au încetat la data de 15.12.2006.
La dat de 02.06.2006 reclamanta a precizat că dorește obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru întârziere în plata sporului. S-a invocat lipsa calității de reprezentant a consilierului juridic al Direcției de Sănătate Publică
Prin încheierea nr.473 din 22.01.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție dispune strămutarea cauzei de la ribunalul Bacău la ribunalul Iași. La această din urmă instanță cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin sentința civilă nr.1703 din 19.09.2007 Tribunalul Iași ia act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii privind acordarea cheltuielilor ocazionate de reorganizarea profesiei de consilier juridic.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu Serviciul de Ambulanță
Pentru a pronunța această sentință prima instanță reține că reclamanta a fost salariata pârâtului în baza contractului individual de muncă nr.554/1.12.2005, pe funcția de consilier juridic III cu un salariu de bază de 593 lei. Că în temeiul art.25 și 26 din Codul munciia fost perfectat actul adițional nr.936 din 20.02.2006 prin care reclamanta s-a obligat la respectarea clauzelor de confidențialitate și mobilitate.
Mai reține instanța că reclamanta a semnat fără obiecțiunii acest act adițional, în care sunt determinate obligațiile ce-i revin, dar nu și un cuantum cert determinat sau determinabil, corespunzător sporurilor de mobilitate și confidențialitate. Deși reclamanta a făcut demersuri pentru obținerea lor, acestea nu au avut un rezultat concret.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta -, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează reclamanta că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant, a consilierului juridic, care a încheiat în fals un contract de muncă pe postul său și de asemenea excepția lipsei calității procesual pasive a Autorității de Sănătate Publică
Motivează reclamanta că în mod greșit s-a dispus anularea amenzii aplicată lui, reprezentantul pârâtei care a săvârșit falsuri în înscrisuri oficiale, respectiv procese verbale și regulamente de ordine interioară și nu a comunicat datele și relațiile cerute de instanță.
Mai motivează reclamanta că în mod greșit nu i-a fost admisă cererea de obligare a pârâtei la plata unor despăgubiri pentru întârzierea în soluționarea cauzei.
Pe fondul litigios reclamanta arată că, instanța a aplicat greșit Legea 514/2003 și Statutul profesiei de consilier juridic, conform cărora angajatorii sunt obligați la operarea unor modificări sub aspectul salariilor datorate consilierilor juridici de la data angajării lor în instituții. Că aceste modificări sunt determinate și de actul adițional la contractul individual de muncă, conform căruia este îndreptățită la alături de salariu la un spor pentru atribuțiile de confidențialitate și mobilitate ce și le-a asumat. Nu s-a luat act de faptul că Ministerul d e resort nu s-a opus acordării dreptului salarial.
Prin soluția pronunțată au fost nesocotite dispozițiile art.38-39 din Codul muncii. Nu au fost luată în considerare practica instanțelor de judecată prin care s-a ajuns la concluzia că aceste sporuri salariale pot fi date consilierilor juridici.
Soluția instanței este nelegală, susține reclamanta, și pentru faptul că instanța nu a exercitat rolul activ conferit de art.129 pr.civ, și nu a cercetat falsurile produse în cererea de concediu și pontajele directorului, în procedura reglementată de art.174-184.pr.civ.
Examinând motivele de recurs invocate prin raportare la apărările intimatei, probele cauzei și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Excepția lipsei calității de reprezentant a fost în mod corect respinsă de Tribunalului Bacău prin încheierea din data de 02.06.2006.
Consilierul juridic exercită profesia, asigură consultanță și reprezentare juridică Serviciului de Ambulanță B, în baza contactului individual de muncă nr.266 din 07.04.2006 și a mandatului de reprezentare juridică nr.1 din 19.05.2006, acordat de Autoritatea de Sănătate Publică B, având fundament legal în Ordinul Ministrului Sănătății nr.1042/2003 privind aprobarea Regulamenului de organizare și funcționare a Autorității de Sănătate Publică, Anaxa 1 ar.1 și HG174/1995. Conform acestor acte normative, Serviciul de Ambulanță B, unitate sanitară cu personalitate juridică, se află în subordinea Autorității de Sănătate Publică Județeană Astfel că, în virtutea atribuțiilor de organizare și coordonare a structurilor sanitare subordonate, Autoritatea de Sănătate Publică Județeană B are abilitatea de a asigura reprezentarea în instanță a intereselor Serviciului de Ambulanță B, prin consilierul său juridic.
Curtea notează că limitele procesuale au fost fixate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, în sensul că, în calitate de pârât a fost indicat Serviciul de Ambulanță B, situație în care invocare de către recurentă a faptului că Autoritatea de Sănătate Publică Județeană B nu are calitate procesual pasivă este lipsită de interes.
În ceea ce privește critica adusă dispoziției instanței de fond, de reveni asupra amenzii în sumă de 500 lei aplicată pârâtei prin reprezentantul său legal, Curtea relevă faptul că acesta nu mai poate constitui obiect al cercetării în această fază, din perspectiva articolului 108 ind.5 (3) pr.civ. Conform acestui articol încheierea din data de 20.06.2007 prin care s-a soluționat cererea de reexaminare a amenzii dispusă prin încheierea din data de 06.05.2007 este irevocabilă.
În ceea ce privește critica relativă la neexercitarea rolului activ de către instanță sub aspectul cercetării falsurilor pretins a fi efectuate de reprezentantul pârâtei, Curtea reține că aceasta este nefondată. Principiului rolului activ postulat de art.129 pr.civ, este un principiu ce garantează părții ceea ce se numește un "proces echitabil",dar acest principiu nu trebuie absolutizat, întrucât el nu permite nici o ingerință în spațiul drepturilor și intereselor părților. Cercetarea din oficiu a falsului în procedura prevăzută de art.184 pr.civ, cu referire la art.180-182.pr.civ, se impune numai în situația în care instanța consideră că necesar pentru aflarea adevărului, iar înscrisurile indicate au pertinență și concludență în soluționarea aspectelor litigioase.
Or în cauză, cererea de concediu, pontajele directorului și regulamentul de ordine interioară nu se impuneau a fi verificate în procedura falsului dat fiind faptul că nu sunt determinante pentru soluționarea obiectului dedus judecății, și anume acordarea sporului de confidențialitate și mobilitate.
Critica adusă sentinței sub aspectul neluării în considerare a hotărârilor judecătorești pronunțate de alte instanțe pe aceeași problemă, nu poate fi primită. Aceasta deoarece, jurisprudența nu constituie izvor de drept și poate constitui ca atare temei legal în darea soluției.
Și critica relativă la neacordarea daunelor cauzate de întârzierea soluționării procesului în fond, datorită atitudinii pârâtei, se vădește a fi nefondată. Aceasta deoarece, împotriva dispoziției instanței de respingere a cererii de acordare a daunelor conform art.108 ind.3 pr.civ, legiuitorul deschide părții calea cererii de reexaminare, a cărei soluționare se realizează tot de către judecătorii fondului prin încheiere irevocabilă, conform art. 108 ind.5 pr.civ.
Pe fond, Curtea reține că problema litigioasă constă în examinarea îndreptățirii recurentei reclamante la acordarea sporului de confidențialitate și mobilitate în procent de 25% din salariu pentru intervalul 2005 - 2006.
Recurenta-reclamantă - a exercitat profesia juridică de consilier în beneficiul Serviciului de Ambulanță B, fiind înscrisă ca membru asociat în Asociația Profesională a Colegiului Consilierilor Juridici B, în conformitate cu dispozițiile statutare. Relațiile contractuale de muncă cu Serviciul de Ambulanță B sunt atestate de contractul individual de muncă nr.554/01.12.2005. Între părți s-a încheiat actul adițional nr.936/20.02.2006, prin care recurenta și-a asumat obligația de "respectare a confidențialității asupra datelor, lucrărilor și informațiilor pe care le deține în virtutea sarcinilor de serviciu" și de a se prezenta " la instanțele de judecată la care este citată B sau la alte organe de stat sau jurisdicționale pentru rezolvarea sarcinilor, lucrărilor de serviciu".
Potrivit art. 2 din Legea nr. 514/2003, modificată prin Legea nr. 246/2006, consilierul juridic poate fi numit în funcție sau angajat în muncă în condițiile legii. În acest sens, prin art. 3 din același act normativ se stabilește: "1) Consilierul juridic numit în funcție are statutul funcționarului potrivit funcției și categoriei acesteia. (2) Consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat."
În art. 6 din Legea nr. 514/2003, modificată prin Legea nr. 246/2006, se subliniază: "consilierii juridici au drepturile și obligațiile prevăzute de lege potrivit statutului profesional și reglementărilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care are raporturi de muncă."
Art.60 din Statutul profesiei de consilier juridic din 06.03.2004 prevede că: "(1) Pentru activitatea sa profesională consilierul juridic are dreptul la o remunerație de baza, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat, sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție.
(2) Deosebit de remunerația de baza astfel stabilită, în considerarea specificului muncii și a importantei sociale a serviciilor profesionale, în temeiul <LLNK 12003 53 10 202 25 35>art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate."
Rezultă din aceste prevederi legale că însuși legiuitorul face distincție între cele două categorii de consilieri juridici, sub aspectul statutului acestora, cu consecințe în ceea ce privește sfera și conținutul drepturilor și obligațiilor ce le revin.
Dispozițiile exprese (art.60 al.2 din Statut) relative la negocierea prestațiilor suplimentare îi vizează exclusiv pe consilierii juridici având statut de angajați în baza unor contracte individuale de muncă, susceptibile de negocierea clauzelor suplimentare, cum ar fi clauza de mobilitate și cea de confidențialitate.
Recurenta-reclamantă - a avut, pe perioada de referință, statutul de personal contractual într-o unitate publică din sectorul sanitar, fiind salarizată în baza OG 115 din 24 noiembrie 2004 (anexa V lit.b).
Prin urmare, consilierul juridic care prestează activitate în sectorul sanitar bugetar, deși are statut de salariat cu contract individual de muncă, în privința drepturilor salariale este exclusă stabilirea acestora prin negociere, întrucât ele nu pot fi determinate decât în conformitate cu dispozițiile legii privind sistemul unitar de salarizare pentru personalul contractual din unitățile sanitare, publice, astfel încât și sporurile nu pot fi decât cele prevăzute de legislația specifică acestei categorii.
În acest sens în art. 13 (1) din OG123/2003 se prevede că "sporul de confidențialitate se acordă - personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor".
Or, actul normativ specific salarizării personalului contractual din sectorul bugetar nu reglementează acordarea acestui spor de confidențialitate. Nu există temei legal nici pentru acordarea sporului de mobilitate.
În atare situație, stabilirea prin act adițional, în sarcina reclamantei a obligației de confidențialitate și de mobilitate, apare doar ca o îndatorire de serviciu. Cererea de acordare a unui spor corespunzător acestor îndatoriri, în afara limitelor permise de legea cadru ar echivala cu o nesocotire a regulilor ce guvernează raportul dintre norma generală și cea specială.
Concluzia este că personalul contractul din unitățile sanitar-bugetare, printre care și consilierii juridici din acest sector, nu pot negocia și primi spor corespunzător clauzei de confidențialitate și mobilitate în condițiile art. 60 alin. (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, raportate la dispozițiile art. 25 și 26 din Codul muncii.
Nu s-a produs astfel, prin darea hotărârii o încălcare a dispozițiilor art.38-39 din Codul muncii, întrucât nu se poate vorbi, în contextul reținut mai sus, de o renunțare sau limitare în drepturile recunoscute de lege.
Prin consecință, în mod corect instanța de fond a decis că reclamanta nu este îndreptățită la sporul solicitat, însă nu pe argumentul că nu a fost negociat cuantumul acestuia, ci în considerarea lipsei de temei legal pentru acordarea acestora.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 304 ind.1, 304 pct.9 și 312.prciv, constatând nefundat recursul, îl va respinge și va menține sentința pronunțată de tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr.1703 din 19.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.01.2009.
Președinte, Judecător Judecător,
Grefier,
Red/Tehnored - -
2ex.
04.02.2009
Tribunalul Iași: Judecători:
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Carmen Bancu, Ancuța Gabriela
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 63/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 161/2009. Curtea... → |
|---|
