Contestație decizie de concediere. Decizia 82/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 82
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Ancuța Gabriela
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de SC I împotriva sentinței civile nr. 911 din 18 VI 2008 Tribunalului Iași, intimați fiind:-SINDICATUL INDEPENDENT " ÎNCREDEREA " I - ÎN CALITATE DE REPREZENTANT PT. și, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 27 I 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată și care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi.
În termenul de pronunțare nu s-au depus concluzii scrise.
Deliberând,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași cu nr-, contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr. 282/31.12.2007 emisă de SC I SA solicitând anularea acestei decizii, reintegrarea în muncă pe o funcție corespunzătoare și plata despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care a beneficiat până la concediere.
În motivarea acțiunii, s-a susținut că desființarea locului de muncă nu a avut o cauză reală și serioasă, ci a fost fictivă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată. A arătat intimata că, la data de 31.12.2007, având în vedere procesul verbal al Consiliului de Administrație și hotărârea nr. 14 din 17.12.2007, a fost emisă decizia prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, ca urmare a transformărilor tehnologice, reorganizării întregii activități, precum și ca urmare a desființării locului de muncă. Măsurile dispuse au fost prezentate și Sindicatului Independent Încrederea, în cadrul ședinței Comitetului Director din 11.01.2008, la care au participat și reprezentanții. La data de 28.01.2008, în urma unei sesizări, SC I SA a fost supusă unui control din partea Inspectoratului Teritorial d e Muncă I, care nu a constatat încălcarea prevederilor Legii nr. 53/2003.
Contestatoarea a invocat excepția nulității deciziei de concediere, ca urmare a nulității de drept a hotărârilor Consiliului de Administrație, care nu avea atribuții cu privire la încadrarea salariaților sau desfacerea contractelor lor individuale de muncă.
Prin încheierea din 6 iunie 2008, excepția nulității absolute a fost respinsă, întrucât nu s-a făcut dovada contestării hotărârii Consiliului de Administrației și constatării nulității acesteia.
Părțile au depus copii de pe înscrisuri și au solicitat proba cu interogatoriul.
Prin sentința civilă nr. 911 din 18 iunie 2008, Tribunalul Iașia admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata DC I SA.
A anulat decizia de concediere nr. 282 din 31.12.2007 emisă de intimată, care a fost obligată să o reintegreze pe contestatoare în funcția avută anterior emiterii deciziei și să plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate, reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul începând cu data emiterii deciziei de concediere, până la reintegrarea efectivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 282 din 31.12.2007, SC I SA a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, ca urmare a transformărilor tehnologice, reorganizării întregii activități, precum și ca urmare a desființării locului de muncă.
La emiterea deciziei, s-au avut în vedere dispozițiile art. 55 lit. c, art. 58, art. 65, art. 73 și următoarele Codul muncii, prevederile art. 43, art. 44 și următoarele din Contractul colectiv de muncă 2007/2008, statutului societății, regulamentului intern și Legii nr. 31/1990.
Potrivit dispozițiilor art. 65 Codul muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă. Angajatorul nu a dovedit că desființarea locului de muncă al contestatoarei este efectivă și că postul nu se mai regăsește în organigrama societății ori în statul de funcții.
Deși are sarcina probei, unitatea nu a depus dovezi privind transformările tehnologice invocate în decizia contestată și în Hotărârea nr. 14 din 17.12.2007 a Consiliului de Administrație.
Mai mult, din decizia contestată nu rezultă data la care încetează contractul individual de muncă al salariatei și dacă salariata a beneficiat efectiv de preaviz. În decizia contestată, la art. 2, se menționează că durata preavizului este de 15 zile lucrătoare, fără a se preciza în ce perioadă contestatoarea a beneficiat de dreptul prevăzut de art. 73 Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, intimata SC I SA.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurenta susține, citând dispozițiile art. 75 Codul muncii, că în decizie este menționată durata preavizului, de 15 zile lucrătoare, și că aceasta produce efecte de la data comunicării. a primit decizia la data de 12.01.2008, dată de la care curge termenul de preaviz, astfel că, în perioada 12.01-1.02.2008 a beneficiat de toate drepturile cuvenite.
A mai susținut recurenta că măsurile dispuse au fost prezentate și Sindicatului Independent Încrederea, în cadrul ședinței Comitetului Director din 11.01.2008, la care au participat și reprezentanții. În cadrul ședinței Consiliului de Administrație a fost prezentată situația economică, precum și transformările tehnologice ce vor avea loc în perioada următoare, în condițiile în care societatea se confruntă cu greutăți financiare importante. Trebuie avut în vedere întregul activ și pasiv al societății, rezultând că desființarea locului de muncă a fost efectivă, având cauze reale și serioase.
Mai mult, dispozițiile art. 65 Codul muncii oferă agenților economici posibilitatea de a-și organiza activitatea și de a dimensiona numărul de angajați potrivit nevoilor lor.
Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Intimata nu a formulat întâmpinare. Părțile au depus copii de pe înscrisuri.
În conformitate cu prevederile art. 163 Cod proc. civilă, primind excepția de litispendență, Tribunalul Iașia trimis Curții de Apel contestația formulată de Sindicatul Independent "Încrederea" I, în numele și pentru, împotriva aceleiași decizii de concediere.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 74 lit. b Codul muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu "durata preavizului".
Din examinarea deciziei nr. 282 din 31.12.2007, care este o decizie de concediere, se constată, așa cum susține recurenta, că aceasta conține durata preavizului, de 15 zile lucrătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 75 Codul muncii, decizia de concediere și-a produs efectele de la data comunicării ei către salariat, respectiv 12.01.2008.
În ceea ce privește afirmația că "Hotărârea Consiliului de Administrație este nulă de drept întrucât a fost luată fără participarea organizației sindicale, iar desființarea locului de muncă nu are o cauză reală și serioasă, ci este o desființare fictivă, întrucât nu a fost dovedită desființarea locului de muncă", se constată că o atare "afirmație" nu aparține instanței de fond. Prima instanță a reținut că recurenta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a dovedit că desființarea locului de muncă al intimatei contestatoare este efectivă și că postul nu se mai regăsește în organigrama societății ori în statul de funcții.
Sub acest aspect examinat de prima instanță, al desființării efective a locului de muncă al intimatei, sunt irelevante susținerile recurentei privind situația economică, transformările tehnologice ce vor avea loc în următoarea perioadă, creditele neachitate, datoriile neonorate sau posibilitatea oferită agenților economici de a-și organiza activitatea în conformitate cu cerințele unei funcționări eficiente.
Astfel, conform Hotărârii nr. 14 din 17.12.2007 a Consiliului de Administrație de la SC I SA, menționată în decizia de concediere, s-a aprobat "sistarea activității și trecerea în conservare a capacităților de producție, a mijloacelor fixe din cele trei sectoare, respectiv Ferma nr. 3, 5 și 7- 8", precum și "concedierea individuală a unui număr de 20 salariați din cadrul Fermei nr. 3, ca urmare a transformărilor tehnologice, a reorganizării întregii activități și ca urmare a desființării unor locuri de muncă".
În decizie, ca temei de drept, sunt menționate prevederile art. 65 Codul muncii, care presupun desființarea locului de muncă ocupat de intimată, desființare care trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Or, recurenta nu a dovedit, în primul rând, că postul ocupat de intimată a fost desființat efectiv. Intimata a ocupat postul de crescător îngrijitor de animale pentru producția de carne, conform actului adițional nr. 2/17.10.2005 la contractul individual de muncă nr.267 din 1.09.2002, desfășurându-și activitatea la Ferma nr. 3. Statul de funcțiuni aplicabil în cadrul SC I SA, aprobat în din 19.03.2007, a prevăzut, la Ferma nr. 3, un număr de 32 posturi, dintre care 28 crescători de păsări.
Reținând că Hotărârea nr. 14 din 17.12.2007 a Consiliului de Administrație are în vedere, generic, concedierea a 20 de salariați din cadrul Fermei nr. 3, cărei activitate ar fi trebuit să fie sistată, în condițiile în care existau un post de șef de fermă, un post de contabil fermă, 2 posturi de tehnicieni zootehniști exploatare și 28 posturi de crescători de păsări, rezultă că nu se poate stabili că locul de muncă ocupat de intimată a fost desființat efectiv, la data la care recurenta a dispus unilateral încetarea contractului individual de muncă.
Constatarea nulității concedierii dispuse fără respectarea prevederilor legale este susținută și prin înscrisurile depuse de către recurentă, din care rezultă că sistarea activității la punctul de lucru Ferma nr. 3, până la accesarea fondurilor în vederea modernizării, a fost aprobată prin Hotărârea nr. 6/14.11.2008 a SC I SA. Recurenta a depus și un nou stat de funcțiuni aplicabil în cadrul SC I SA, în care nu este menționată și Ferma nr. 3, însă schema de funcționare a recurentei și numărul maxim de posturi au fost aprobate prin Hotărârea nr. 5 din 14.11.2008 a de la SC I SA.
Cele două hotărâri sunt ulterioare deciziei de concediere nr. 282 din 31.12.2007, iar art. 77 Codul muncii prevede că, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt decât cele precizate în decizia de concediere.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC I SA împotriva sentinței civile nr.911 din 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red/Tehnored
Tribunalul Iași:
-
-
12.02.2009.-
2 ex.-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Carmen Bancu, Ancuța Gabriela
| ← Conflict de muncă. Decizia 1503/2008. Curtea de Apel Timisoara | Contestație decizie de sancționare. Decizia 87/2009. Curtea... → |
|---|
