Conflict de muncă. Decizia 98/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 98
Ședința publică de la 26 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 625 din 9.03.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat și avocat pentru intimatul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al șaptelea termen și că nu s-a depus la dosar soluția dată în cererea de strămutare formulată de recurent.
Avocat pentru recurentul arată că i s-a comunicat de clientul său că s-a respins cererea de strămutare. Nu are certificat de soluție, dar recurentul a fost la termen la Înalta Curte de Casație și Justiție însă nu a apucat să scoată un certificat. Mai arată că nu are alte cereri.
Avocat pentru intimatul I arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurentul arată că clientul său a avut o temere, respectiv că organele superioare ale intimatei vor încerca să impună o anumita soluție, și din această cauză a formulat cerere de strămutare. pe care el o consideră neîntemeiată. Consideră că hotărârea primei instanțe este nelegală potrivit art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă. Această hotărâre nu este motivată iar judecătorii curții de apel nu au posibilitatea verificării temeiniciei acesteia. De asemenea soluția a fost dată și cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale. Instanța de fond, după ce arată succesiunea litigiilor care au fost între părți, se limitează la două rânduri de considerente, la pagina 4 hotărârii. Consideră că nu se poate analiza o hotărâre astfel motivată. O asemenea motivare este simplistă și scapă problematica de drept privitoare la daunele morale pe care le-a suferit recurentul. Daunele morale rezidă din faptul că unui ofițer cu studii superioare, cu o carieră ireproșabilă i s-au adus prejudicii grave. În anul 1998 personalul aviatic a fost redus în urma reorganizării. Recurentul a primit, la vârsta de 43 de ani, o decizie de pensionare anticipată cu posibilitatea de a se reangaja. Datorită pregătirii sale a încheiat cu contract cu intimata pentru un post important. Fosta conducere a intimatei a făcut lucruri grave, directorul fugind până la urmă în străinătate. S-a semnat o decizie de desfacere a contractului de muncă cu un temei grav, respectiv desfacerea disciplinară a contractului de muncă. Această decizie a fost desființată de instanță, dar a doua zi după pronunțarea instanței i s-a desfăcut din nou contractul de muncă pe motivul că i s-a expirat contractul încheiat. Mai arată că prima instanță a interpretat că nu există o clauză contractuală cu privire la daunele morale, dar această interpretare este greșită deoarece nu se poate spune că recurentul nu a suferit un prejudiciu moral grav. Recurentul a fost dat afară abuziv în mod succesiv, iar prestigiul lui a fost știrbit. Au vrut să administreze la instanța de fond și proba testimonială, dar au fost decăzuți din probă. Motivarea primei instanțe este absolut netemeinică și nelegală, iar sentința trebuie modificată în totalitate. Consideră că s-au interpretat greșit prevederile art. 998 și 999 din Codul Muncii, Constituției și ale drepturilor omului care prevăd că nimeni nu se poate amesteca în viata particulară și nu poate să aducă atingere onoarei și reputației. Precizează că criteriile pentru acordarea de daune morale sunt stabilite de instanțe în funcție de trauma suferită, poziția sa profesională și prejudiciu în familie și societate. Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe și admiterea acțiunii.
Avocat pentru intimatul I solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, care poate nu este motivată detaliat, dar este motivată. Arată că referirea la existenta unei clauze în contractul de muncă nu este întâmplătoare. A depus la dosar o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată într-un recurs în interesul legii în care se arată că daunele morale se dau numai dacă există o clauză cu privire la acestea în contractul de muncă. Recurentul a fost un bun pilot militar, dar în cadrul regiei nu se zboară,ei având atribuții numai la sol. Precizează că în anul 2001s-a reorganizat sistemul și s-a impus ca tot personalul să urmeze cursuri de calificare și recalificare. A depus la dosar refuzul recurentului de a merge la recalificare, cu toate că ca a avut colegi care au mers la cursuri. Mai arată că de fiecare dată după ce i s-a desfăcut contractul de muncă a fost reîncadrat. Mai precizează că daunele morale solicitate ar fi salariul lui pe următorii 15 ani. Nu înțelege de ce un ofițer trebuie compensat și recompensat. Recurentul se crede tot în armată unde el comandă și ceilalți execută,motiv pentru care acesta nu s-a putut integra în noul colectiv civil al regiei. Întradevăr recurentul a fost director adjunct,dar a ajuns să fie director operațional. Nu există în contract de muncă o clauză cu privire la daunele morale și nici nu există un delict al intimatei față de recurent Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurentul arată că clientul său a fost directorul operațional al aeroportului și că de cursul de calificare i s-a adus la cunoștință târziu. Dacă un om cu o asemenea pregătire profesională e dus până la funcția de muncitor necalificat se poate discuta de daune morale.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Aeroportul I solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.500.000 lei ROL, daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este ofițer licențiat în arma aviație și apărare antiaeriană, absolvent al Academiei Militare, cu o vechime de 28 ani în domeniul. Până în anul 1984, funcționat ca locotenent comandor la de aviație din B, dată când a fost pensionat anticipat parțial și a beneficiat de măsurile de protecție socială prevăzute de Ordonanța nr. 7/1998.
În aceste condiții, s-a încadrat la Aeroportul I în funcția de director operațional. Deși și-a îndeplinit obligațiile de serviciu, din partea conducerii a existat ostilitate, fiind luate măsuri injuste împotriva sa, care au culminat cu desfacerea contractului de muncă. Aceste abuzuri i-au cauzat un mare prejudiciu moral, fiindu-i șubrezită sănătatea și fiindu-i știrbite prestigiul și demnitatea.
Astfel, prin decizia nr. 2140/19.12.2002, pârâta i-a desfăcut contractul de muncă disciplinar, decizia fiind anulată prin sentința civilă nr. 116/25.02.2003. În ziua următoare pronunțării sentinței, i s-a desfăcut din nou contractul de muncă pe considerentul că s-a constatat încetarea de drept a acestuia. A contestat această decizie, anulată de Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 325/16.05.2003. Recursurile împotriva ambelor sentințe au fost respinse.
Pârâta a continuat cu rea credință să împiedice punerea în executare a hotărârilor judecătorești, promovând contestații la executare și solicitând suspendarea provizorie a executării, respinsă de Curtea de APEL IAȘI.
Toate aceste abuzuri i-au influențat starea sănătății, relațiile de familie și imaginea la locul de muncă, față de prieteni și cunoscuți.
A mai arătat reclamantul că nu a putut fi ignorată pregătirea sa profesională, acordându-i-se pentru fiecare criteriu de evaluare a performanțelor profesionale individuale 29 puncte dintr-un maxim de 30. În același sens sunt și numirile sale temporale în diverse funcții de conducere în locul persoanelor care efectuau concediul de odihnă.
Campania împotriva sa a culminat la data de 16.02.2004, când s-a desființat funcția pe care o deținea, oferindu-i-se postul de muncitor necalificat, pe care a fost nevoit să îl accepte.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 998-999 Cod civil.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Aeroportul Ias olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a arătat că nepromovarea contestațiilor împotriva "măsurilor injuste" despre care face vorbire reclamantul, confirmă legalitatea și temeinicia acestor măsuri, iar promovarea căilor de atac prevăzute de lege nu reprezintă decât exercitarea unui drept constituțional, respectiv liberul acces la justiție.
Sunt eronate și, oricum, irelevante, aprecierile reclamantului la adresa fostului director al Aeroportul I, iar sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă a fost aplicată ca o consecință a mai multor abateri săvârșite de salariat.
Reclamantul nu face dovada existenței unui prejudiciu moral și nici a raportului de cauzalitate între acesta și fapta pretins ilicită. Prejudiciul material suferit de reclamant prin desfacerea contractului de muncă a fost acoperit prin punerea în executare a hotărârilor judecătorești și acordarea drepturilor bănești restante, fiind astfel respectate prevederile art. 998-999 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 76 din 21 ianuarie 2005, Tribunalul Iașia admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Aeroportul I, care a fost obligată să plătească reclamantului suma de 750.000.000 lei, daune morale, precum și suma de 35.515.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta Aeroportul I, apelul fiind respins prin decizia civilă nr. 483 din 5.04.2006 a Tribunalului Iași.
Prin decizia nr. 781 din 22 11.2006, Curtea de APEL IAȘIa admis recursul declarat de Aeroportul I și a casat decizia civilă nr. 483 din 5.09.2006 și sentința civilă nr. 76 din 21.01.2005, cauza fiind trimisă la Tribunalul Iași -complet specializat conflicte de muncă și asigurări sociale.
Au fost depuse copii de pe înscrisuri și s-a administrat proba cu interogatoriul.
Prin sentința civilă nr. 625 din 9.03.2007, Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Aeroportul
A respins și cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pentru a se putea acorda despăgubiri, conform art. 998 Cod civil, trebuie îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, culpa angajatorului, existența prejudiciului și a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Prin decizia nr. 2140/19.11.2002, unitatea a desfăcut contractul individual de muncă al reclamantului în temeiul dispozițiilor art. 130 alin. 1 lit. i Codul Muncii, reținându-se în sarcina salariatului încălcarea în mod repetat a obligațiilor, sarcinilor și răspunderilor de muncă.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 116/25.02.2003, a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului, reintegrarea reclamantului în funcția și postul avut anterior și obligarea intimatei la plata de despăgubiri bănești. S-a reținut că decizia a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 134 Codul Muncii, prin neindividualizarea faptelor avute în vedere la adoptarea măsurii și a art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970 privind efectuarea unei cercetări prealabile incomplete. Prin urmare, instanța nu a concluzionat asupra temeiniciei emiterii deciziei nr. 2140/2002.
La data de 27.02.2003, angajatorul a emis decizia nr. 317 prin care a dispus încetarea de drept a contractului de muncă al reclamantului, motivând că încheierea acestuia s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 3 alin. 3 din Legea nr. 2/1991. Decizia a fost anulată prin sentința civilă nr. 325/2003 a Tribunalului Iași, care a dispus reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale.
În speță, reclamantul nu a dovedit încălcarea de către angajator a unei obligații contractuale și că, prin emiterea deciziilor, au fost atinse valori care să necesite repararea lor prin acordarea de daune morale.
Faptul anulării deciziilor și repunerii părților în situația anterioară constituie o reparație pentru reclamant, eventualele prejudicii fiind înlăturate prin reintegrarea acestuia în postul avut anterior.
În ceea ce privește data la care unitatea a pus în executare sentințele judecătorești privind reintegrarea, s-a reținut că angajatorul a fost obligat, prin aceleași hotărâri, și la plata drepturilor bănești calculate până la data reintegrării efective. Prin urmare, reclamantul nu ar fi fost prejudiciat printr-o eventuală executare târzie a dispozițiilor instanței.
Decizia nr. 336/27.02.2004 emisă de Aeroportul I nu a fost contestată de reclamant, care și-a dat acordul la modificarea contractului individual de muncă, așa încât nu se poate reține o faptă culpabilă a angajatorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041Cod proc. civilă, se susține, în primul rând, că sentința nu este motivată, maniera simplistă de motivare a unei cauze complexe privind daunele morale echivalând cu o nemotivare.
Arată recurentul că acțiunea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 998 cod civil, prejudiciul nepatrimonial constituind un element structural al răspunderii civile delictuale. Prin măsurile abuzive luate de Aeroportul I, i s-a adus un mare prejudiciu moral, fiind șubrezită sănătatea sa și a membrilor de familie. A fost supus la stres prelungit și lipsit de venituri, fiindu-i știrbite prestigiul și demnitatea, imaginea pe care o avea la locul de muncă și în societate.
Recurentul reia situația de fapt, așa cum a fost prezentată în cererea introductivă, susținând că pârâta, care avea obligația de a proceda la reintegrarea sa, a emis decizia de reîncadrare după o perioadă de 5 luni, la 22.10.2003, încălcându-i dreptul la muncă.
Mai menționează recurentul că toate demersurile judiciare ulterioare ale pârâtei, având ca scop tergiversarea punerii în executare a hotărârilor judecătorești, au fost respinse.
Astfel, măsurile abuzive repetate luate de pârâtă, tergiversarea punerii în executare a hotărârilor judecătorești definitive, au produs recurentului un prejudiciu moral constând în lezarea onoarei, demnității, reputației, suferințe de ordin psihic și atingeri ale vieții private. Aceste drepturi subiective nepatrimoniale se bucură de ocrotire juridică potrivit art. 54 din Decretul nr. -, art. 26 din Constituție, Convenției Europene a Drepturilor Omului și Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Tocmai cuprinderea, în decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă, a unor aspecte grave și nedovedite privind activitatea profesională a reclamantului, a fost de natură să producă acestuia un prejudiciu moral care se impune a fi reparat, imposibilitatea evaluării în bani a prejudiciului moral neimplicând și imposibilitatea stabilirii cuantumului indemnizației de reparare, care se face după criterii proprii.
În aprecierea prejudiciului moral, se au în vedere vârsta, profesia, funcția, nivelul de pregătire și de cultură generală al persoanei vătămate. Recurentul a avut o activitate profesională remarcabilă, activând o perioadă de 14 ani ca ofițer activ. S-a bucurat de apreciere din partea șefilor și colegilor și chiar și pârâta i-a apreciat performanțele profesionale ca fiind deosebite, așa cum rezultă din fișele de evaluare și premiile de care a beneficiat.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Aeroportul Ias olicitat respingerea recursului ca nefondat.
În cauză nu s-au făcut dovezi din care să rezulte o legătură între starea de sănătate a soției recurentului și desfacerea contractului de muncă al acestuia.
Nu se poate susține nici că a fost lipsit de venituri, în condițiile în care beneficia de o pensie militară consistentă, iar la data pensionării a primit o compensație egală cu 15 salarii.
De asemenea, recurentul a refuzat constant să efectueze cursuri de recalificare și atestare profesională, ajungând să lucreze ca muncitor necalificat și nu a înțeles că pregătirea sa de pilot militar nu este suficientă și utilă pentru a activa în cadrul regiei care prestează servicii la sol.
Nici exercitarea dreptului constituțional de a se adresa instanțelor judecătorești și de a exercita căile de atac nu echivalează cu reaua credință și nu reprezintă modalități de știrbire a prestigiului profesional. De altfel, ca urmare a exercitării unei contestații la executare, s-au recuperat de la recurent cele două salarii compensatorii la care nu avea dreptul.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată următoarele:
La data de 9.09.1998, recurentul a devenit angajatul intimatei Aeroportul I, în funcția de director operațional. Prin decizia nr. 2140/19.11.2002, contractul individual de muncă al recurentului a fost desfăcut disciplinar, în temeiul art. 130 alin. 1 lit. i din Codul Muncii în vigoare la acea dată, reținându-se că salariatul a încălcat în mod repetat obligațiile, sarcinile și răspunderile de muncă.
Prin sentința civilă nr. 116/25.02.2003 a Tribunalului Iași, s-a dispus anularea acestei decizii, reintegrarea recurentului în funcția și postul avute anterior și obligarea intimatei la plata drepturilor bănești cuvenite, începând cu data de 19.11.2002, până la reintegrarea efectivă.
La data de 26.02.2003, intimata emite decizia nr. 312 prin care recurentul este reîncadrat pe postul deținut anterior, însă, în ziua următoare, emite decizia nr. 317/27.02.2003, prin care se constată că, la această dată, a încetat de drept contractul individual de muncă al recurentului. Și această decizie este anulată de Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 325 din 16 mai 2003, dispunându-se reintegrarea recurentului pe funcția și postul deținute anterior și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale începând din 27.02.2003, până la efectiva reintegrare. Deși sentința era definitivă de la data pronunțării, recurentul a fost reintegrat efectiv la data de 22.10.2003, conform deciziei nr. 1851 emise de intimată.
Începând cu data de 1.02.2004, funcția ocupată de recurent, de șef serviciu, a fost desființată, recurentul ocupând postul de muncitor necalificat ca urmare a modificării contractului individual de muncă prin acordul părților.
În susținerea pretențiilor sale privind daunele morale, recurentul a invocat prevederile art. 998-999 Cod civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, diferența între cele două texte fiind reprezentată de forma de vinovăție a autorului faptei ilicite, respectiv intenția sau culpa.
Pentru acordarea despăgubirilor morale, recurentul trebuie să dovedească îndeplinirea cumulativă celor patru condiții care atrag răspunderea civilă delictuală: fapta ilicită, existența prejudiciului nepatrimonial, vinovăția autorului și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Prejudiciul nepatrimonial poate privi sănătatea și integritatea fizică a persoanei, demnitatea și reputația acesteia, amestecul în viața privată și de familie.
Măsurile luate de intimată, care a emis cele două decizii, de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă, respectiv de încetare de drept a aceluiași contract, ambele anulate de instanțele de judecată, se circumscriu noțiunii de "faptă ilicită", săvârșită cu vinovăție care îmbracă forma culpei, în accepțiunea art. 999 Cod civil.
În acest sens, este irelevant că instanța de judecată nu a concluzionat asupra temeiniciei deciziei nr. 2140/2002. Mai mult, instanța de judecată s-a pronunțat nu numai asupra legalității deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă, cum a reținut instanța de fond, ci și asupra temeiniciei ei, constatând că intimata nu a probat temeinicia măsurii luate.
De asemenea, atitudinea intimatei, care l-a reintegrat efectiv pe recurent abia la data de 22.10.2003, constituie o faptă ilicită sub forma inacțiunii.
Nu reprezintă fapte ilicite demersurile judiciare ale intimatei, care a formulat căile de atac împotriva celor două sentințe menționate anterior, respinse de instanțele de control judiciar, și a contestat executarea silită. Nici desființarea postului ocupat de recurent și oferirea postului de muncitor necalificat, acceptat de acesta, nu reprezintă o faptă ilicită în condițiile în care aceste măsuri nu au fost contestate.
Sunt îndeplinite și celelalte condiții de atragere a răspunderii civile delictuale, care nu se confundă cu răspunderea patrimonială reglementată de art. 269 Codul Muncii, interpretat, în forma în care era în vigoare anterior modificării intervenite prin Legea nr. 237/2007, de instanța supremă prin Decizia în interesul legii nr. 40/2007.
Prejudiciul suferit de recurent privește demnitatea și reputația acestuia, afectate prin cele două decizii de desfacere a contractului individual de muncă, emise succesiv de intimată, și prin omisiunea de a pune în executare a doua dispoziție de reintegrare. Este evident că recurentul, care a desfășurat activitate 14 ani ca ofițer activ și a deținut o funcție de mare responsabilitate, a perceput mai intens, fiindu-i afectată demnitatea, măsurile luate de angajator, în mod deosebit desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă pentru încălcarea în mod repetat a obligațiilor și sarcinilor de serviciu. Și reputația sa a avut de suferit, recurentul bucurându-se anterior de aprecieri din partea superiorilor și colegilor. Chiar și în perioada în care a fost salariatul intimatei, performanțele sale profesionale au fost apreciate ca deosebite, așa cum rezultă din fișele de evaluare întocmite în anii 2001-2002.
Nu se poate stabili existența unui prejudiciu nepatrimonial care să fi privit sănătatea recurentului. Din actele medicale, depuse în copie, nu rezultă că, până la data reintegrării efective, 22.10.2003, recurentul a avut probleme de sănătate. Actele medicale privesc perioada 2004-2005, neputându-se stabili un raport de cauzalitate între problemele de sănătate ale recurentului și faptele ilicite săvârșite de intimată.
De asemenea, nu se poate reține, în raport de actele medicale care privesc starea de sănătate a soției recurentului, că intimata a adus atingere dreptului la viața de familie a acestuia.
Se constată, așadar, că recurentul a suferit un prejudiciu nepatrimonial, care nu a fost înlăturat prin anularea deciziilor și reintegrarea pe post sau plata drepturilor bănești, calculate până la data reintegrării efective. În același sens, este irelevantă împrejurarea că recurentul, pensionat militar, nu a fost lipsit total de venituri. Acest prejudiciu poate fi acoperit prin plata despăgubirilor în sumă de 15.000 lei RON, sumă apreciată de C, în raport de situația de fapt menționată, ca fiind echivalentul prejudiciului nepatrimonial suferit de recurent.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul declarat de reclamantul și se va modifica în tot sentința, în sensul că se va admite în parte acțiunea formulată, urmând ca pârâta Aeroportul I să fie obligată la plata daunelor morale, în cuantumul menționat și a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, reprezentând onorariul avocatului în fața primei instanțe, în drept fiind aplicabile și dispozițiile art. 274 Cod proc. civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.625 din 9.03.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 15.000 lei (RON) daune morale, precum și suma de 1.500 lei (RON), cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Iași:
-
-
20.III.2008.-
2 ex.-
Asupra recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
05 Martie 2008
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Daniela
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 823/2009. Curtea de... | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
