Contestație decizie de concediere. Decizia 823/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 823
Ședința publică de la 07 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de - " " - împotriva sentinței civile nr. 351 din 19.03.2009 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimat fiind -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta - " " - și avocat pentru intimata -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că nu s-a depus întâmpinare.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru recurentă.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare pentru intimată, înmânând un exemplar și reprezentantului recurentei
Avocat având cuvântul pentru recurenta - " " - nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta - " " - solicită admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii contestației formulată de contestatoarea -, având în vedere argumentele expuse în cererea de recurs. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata - susține că în motivele de recurs s-au invocat mai multe aspecte.
Primul motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității pasive a - " " -. Contestatoarea și-a redactat singură contestația și a precizat ce înțelege să atace, respectiv, decizia nr. 153. La primul termen, în prezența apărătorului ales, contestatoarea a făcut precizarea că înțelege să se judece cu unitatea emitentă a deciziei de desfacere a contractului de muncă. Prin urmare, prima instanță a soluționat corect această excepție, reținând că unitatea are calitate în cauză. Cu privire la excepția nulității absolute a decizie de desfacere a contractului de muncă se poate observa că aceasta a fost dată fără cercetarea prealabilă, în condițiile legii.
Intimata nu a fost anunțată în timp util pentru a se cercetarea prealabilă primind convocarea în ziua în care trebuia să se prezinte la unitate și, nefiind vorba de un timp util, contestatoarea nu a avut când să-și pregătească apărările, fiind lipsită de posibilitatea de a da explicații în cercetarea prealabilă.
Dispozițiile Codului Muncii se complinesc cu dispozițiile Codului d e procedură civilă în sensul că trebuie să existe un timp rezonabil pentru a avea posibilitatea de a se prezenta la unitate. Dispozițiile Codului Muncii prevăd un termen de 5 zile între ziua de prezentare și ziua emiterii înștiințării, ori, în speță, contestatoarea a primit înștiințarea în ziua în care trebuia să se prezinte la unitate.
Față de această situație, apreciază că în mod corect a fost soluționată cauza de către instanța de fond constatându-se nulitatea absolută a deciziei emisă cu încălcarea dispozițiilor legale.
Al doilea motiv de recurs antamează probleme de fond ale cauzei, însă, prima instanță a soluționat cauza pe excepție.
În concluzie solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată depunând în acest sens chitanțele nr.79 șt 80 în cuantum de 500 lei și respectiv, 150 lei reprezentând onorariu avocat.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, sub nr. 3407/89/28 octombrie 2008, contestatoarea a solicitat, în contradictoriu cu - " " - B, anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 153 din 30 septembrie 2008.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, deși a încercat să își dea demisia, cererea acesteia i-a fost refuzată. A trimis cererea de demisie și prin poștă, iar ulterior, prin decizia nr. 153 din 30 septembrie 2008, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă fără a fi respectate prevederile legale referitoare la procedura cercetării disciplinare prealabile. Astfel, deși a fost convocată pentru data de 29.09.2008 în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile prin adresa nr. 604 din 25.09.2008, această adresă a fost primită pe data de 25.09.2008, ora 14, astfel încât nu s-a putut prezenta pentru a-și expune punctul de vedere.
Contestatoarea a mai arătat că a fost formulată la Poliția Bârlad o plângere penală în legătură cu atitudinea directoarei societății.
În dovedire, contestatoarea solicită probele cu interogatoriu și înscrisuri, probe încuviințate de către instanță.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a prematurității cererii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației, arătând că reclamanta a părăsit postul de vânzător pe care îl ocupa, motiv pentru care i-a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă pentru absentarea nemotivată timp de o lună de la locul de muncă.
S-a mai arătat că cererea de demisie a fost expediată la o altă adresă decât sediul social al societății și că nu se pot compensa zilele de concediu cu perioada de preaviz așa cum a solicitat reclamanta.
Pârâta a mai susținut că adresa de convocare la conciliere a fost expediată pe data de 25.09.2008 pentru data de 29.09.2008 și că în mod normal trebuia să primească adresa în timp util. Deși convocarea a fost făcută pentru ora 8, contestatoarea a fost așteptată pe data de 29.09.2008 până la orele 16 însă nu s-a prezentat, motiv pentru care i s-a desfăcut contractul individual de muncă.
Intimata a depus la dosar înscrisuri.
Instanța a respins prin încheiere excepția lipsei calității procesuale pasive și a luat act de renunțarea la excepția prematurității.
Prin sentința civilă nr.351/19.03.2009, Tribunalul Vasluia admis excepția nulității absolute și, în consecință, a admis contestația formulată de, a anulat decizia nr. 153 din 30 septembrie 2008 emisă de - " " și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul individual de muncă nr. 482 din 12.08.2005, înregistrat la. Bârlad sub nr. 40025 din 06.09.2005 (fila 28), reclamanta a fost angajată pe postul de "Vânzător".
Pe data de 27.08.2008, reclamanta a expediat (fila 6) o cerere de demisie (fila 4) către reprezentanța comercială din Bârlad a societății pârâte. Personalul societății a refuzat primirea corespondenței după cum rezultă din confirmarea de primire (fila5).
Începând cu data de 30.08.2008, reclamanta nu s-a mai prezentat la locul de muncă, fapt pentru care inspectorul de resurse umane al societății a întocmit referatul nr. 515 din 02.09.2008 (fila 32), prin care a propus efectuarea unei anchete disciplinare. Prin adresa nr. 604 din 25.09.2008 (fila 34) reclamanta a fost convocată pentru data de 29.09.2008 "la sediul administrativ al societății din Bârlad,-, - județul V" pentru a da o notă explicativă.
Adresa a fost expediată pe data de 26.09.2008 (fila 35) din Bârlad, indicându-se ca sediu al - " " - --.
Pe data de 29.09.2008 comisia de cercetare disciplinară "a luat act de neprezentarea" reclamantei la cercetarea disciplinară, la locul și ora indicate, după cum rezultă din "Nota informativă" nr. 533 din 30.09.2008 întocmită de - inspector resurse umane. Prin aceeași notă se propune desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
La data de 30.09.2008 s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă la reclamantei.
Adresa de convocare la cercetarea disciplinară, expediată pe data de 26.09.2008 a fost primită de către reclamantă la data de 29.09.2008, după cum rezultă din "Confirmarea de primire" existentă la fila 38 din dosar.
Prima instanță a reținut că, față de data și ora la care reclamanta a fost convocată în vederea cercetării disciplinare - 29.09.2008, ora 8 - raportat la data la care adresa de convocare la conciliere a fost primită, ora 14,00 zilei de 29.09.2008, lipsa contestatoarei la cercetarea prealabilă ce urma a fi efectuată la data de 29.09.2008, s-a datorat unei cauze obiective, astfel încât concedierea contestatoarei a fost efectuată în lipsa cercetării prealabile.
Potrivit prevederilor art. 267 al.3 Codul Muncii, angajatorul este îndreptățit să dispună sancționarea fără realizarea cercetării prealabile doar în situația neprezentării salariatului la convocarea legal făcută fără un motiv obiectiv, ceea ce nu este cazul în speță, deoarece contestatoarea s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a se prezenta la cercetarea prealabilă stabilită pentru data de 29.09.2009, ora 8,00, deoarece la data si ora stabilită pentru cercetarea prealabilă nu primise încă convocarea.
S-a mai reținut că rolul acestei proceduri este de a asigura salariatului posibilitatea de a prezenta apărările sale și probele care să îi susțină aceste apărări, precum și posibilitatea de a fi asistat de un reprezentant al sindicatului.
Este evident că, în cazul de față, primirea corespondenței, ulterior orei convocării, sau chiar în aceeași zi, face imposibilă pentru salariat asigurarea apărării și procurarea probelor și, cu atât mai mult, asigurarea asistenței prevăzute de alineatul 4 al art. 267 din Codul Muncii.
Deși societatea intimată a luat la cunoștință faptul că respectiva convocare a fost primită de către reclamantă abia pe data de 29.09.2008, după cum rezultă din punctul 6 al interogatoriului, a dispus o zi mai târziu sancționarea disciplinară a reclamantei, ignorând faptul că acesteia nu i-au fost respectate drepturile conferite de lege, angajatorul neefectuând o cercetare disciplinară prealabilă efectivă, încălcând drepturile salariatului de a se apăra, câtă vreme a fost în imposibilitatea de a se prezenta la audieri.
Cum nerespectarea procedurii cercetării disciplinare este sancționată în mod expres cu nulitatea absolută, prima instanță a admis contestația formulată și conform prevederilor articolului 274 Cod procedură civilă, a obligarea societății intimată și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs - " " - B, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de către recurentă.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a înțeles să o cheme în judecată pe și nu societatea - " " -.
Cu mult după prima zi de înfățișare intimata a precizat că înțelege să cheme în judecată societatea recurentă.
Se mai invocă faptul că în mod greșit instanța de fond a admis excepția de nulitate absolută a deciziei prin care a fost desfăcut contractul de muncă al reclamantei.
Astfel, se susține că reclamanta a primit convocarea pentru cercetarea disciplinară la data de 29.09.2008, având posibilitatea ca în cursul zilei respective, ori chiar și a doua zi, când a fost emisă decizia de concediere, să se prezinte la societate pentru a-și face apărările pe care le considera necesare.
Se mai invocă faptul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că, având în vedere data și ora convocării, acestea au făcut imposibilă asigurarea apărării și procurarea probelor, precum și asigurarea asistenței prevăzute de alin.4 al art.267 din Codul Muncii.
Astfel, se arată că intimata a fost așteptată la societate două zile pentru a-și face apărările, iar principalul motiv pentru care i-a fost desfăcut contractul de muncă îl constituie tocmai absențele nemotivate ale acesteia de la locul de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat:
Analizând recursul formulat de - " " - B, prin prisma disp.art.3041Cod. proc.civilă, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Se reține că în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei având în vedere faptul că, prin cererea introductivă formulată, contestatoarea a contestat decizia de concediere nr.153/30.09.2008 emisă de către societatea angajatoare, chemând-o în judecată pe, în calitate de reprezentantă a acestei societăți.
Curtea reține că în mod corect a fost soluționată de către prima instanță și excepția nulității deciziei de concediere pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit disp.art.267 alin.2 din Codul Muncii, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Se reține că legiuitorul a reglementat procedura cercetării disciplinare prealabile prin norme imperative, tocmai în considerația importanței acesteia în prevenirea luării de către angajator a unei măsuri disciplinare în mod abuziv, în scopul protecției drepturilor salariaților, astfel încât respectarea acesteia presupune ca societatea angajatoare să depună toate diligențele pentru ca salariatul să își poată formula și susține în mod efectiv toate apărările pe care le consideră necesare.
Doar neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin.2 fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
În speță, în mod corect prima instanță a constat nulitatea deciziei de concediere în temeiul disp.art.267 alin.1 din Codul Muncii, având în vedere faptul că din înscrisurile depuse de către părți la dosar rezultă că intimata a fost în imposibilitate de a se prezenta în vederea efectuării cercetării disciplinare la data și ora precizată în convocarea emisă de către societate.
Astfel, prin convocarea înregistrată sub nr.694/25.09.2008 la societatea recurentă( fila nr.13 dosar de fond), angajatorul a stabilit că cercetarea disciplinară a intimatei va avea loc la data de 29.09.2008, ora 8.00, însă din copia plicului recomandatei AR -(fila nr.12 dosar fond), ce poartă ștampila poștei de ajungere la destinație cu data de 29.09.2008 și confirmarea de primire( fila nr.38 dosar de fond) ce atestă primirea convocării abia la data de 29.09.2008, rezultă cu certitudine că intimata, din motive obiective, nu s-a putut prezenta la data și ora stabilită pentru efectuarea cercetării.
Curtea reține astfel că în speță intimata nu a beneficiat de măsurile de protecție prevăzute dedisp.art.267 din Codul Muncii, angajatorul dispunând în mod nelegal concedierea sa prin decizia emisă la data de 30.09.2008, deși la data luării acestei măsuri nu avea certitudinea (confirmarea) primirii convocării de către intimată în timp util pentru a se prezenta în vederea efectuării cercetării prealabile.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, se va respinge recursul declarat de - " " - B și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de - " " - B împotriva sentinței civile nr.351 din 19.03.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta - " " - B să plătească intimatei suma de 650 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /Tehnored.:;
2 ex./19.08.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Vaslui:-;
- -.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 4696/2009. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 98/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
