Contestare decizie asupra capacităţii de muncă. Încadrare în grad de invaliditate. Expertiza judiciară. Inadmisibilitate.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 107/A din data de 09.09.2014
Pensionarii de invaliditate sunt obligați, potrivit prevederilor Legii nr. 263/2010, să se prezinte la o examinare medicală periodică prin care se stabilește în ce măsură se impune păstrarea dreptului la acest fel de pensie.
Hotărârea nr. 1229/2005, reglementează activitatea de expertiză medicală a capacității de muncă, respectiv de evaluare a capacității de muncă, indicând în mod expres că această activitate se realizează numai în cadrul cabinetelor care funcționează în cadrul caselor teritoriale de pensii precum și în cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.
În art. 4 din acest act normativ, se prevede în mod expres că acestea sunt "singurele unități de profil abilitate să efectueze evaluarea capacității de muncă, revizuirea medicală, stabilirea incapacității adaptive și după caz, încadrarea într-un grad de invaliditate";.
Așadar, atâta timp cât un act normativ stabilește în mod expres competența în efectuarea acestui tip de expertiză, este evident că o expertiză judiciară nu poate fi acceptată.
Reclamanta nu avea deschise decât căile legale de contestație în ceea ce privește rezultatele acestor expertize, căi de care aceasta a și uzat fiindu-i respinse, astfel cum indică în mod expres prevederile art. 78 din Legea nr. 263/2010.
Decizia comisiei medicale de contestații poate fi atacată, potrivit art. 78 raportat la art. 71 alin. 10 din Legea nr. 263/2010, dar numai în măsura în care este vorba de aspecte ce țin de nelegalitatea acesteia.
Nu s-a contestat faptul că reclamanta suferă de anumite afecțiuni ci, s-a stabilit în concret în ce măsură acestea îi afectează capacitatea de muncă, respectiv îndreptățirea reclamantei de a beneficia de o pensie de invaliditate.
- H.G. nr. 1229/2005 pt. aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală a capacității de muncă;
- Ordinul nr.869/2011 al președintelui Casei Naționale de Pensii Publice, privind decizia de constituire și Regulamentul de funcționare a Comisiilor Regionale de contestații;
- Legea nr. 263/2010 - art. 71 pct. 6, art. 78.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, sub nr. 2643/96/2013, reclamanta B. K., cu domiciliul în xxx, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita, cu sediul în Xxx, a contestat decizia asupra capacității de muncă nr. 217/28.06.2013 emisă de Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Medicală de Contestații Brașov, solicitând anularea acestei decizii și menținerea încadrării în gradul III de invaliditate, cu acordarea pensiei aferente.
În motivarea sa reclamanta arată că prin Decizia nr. 4851/06.05.2011 i-a fost suprimată în mod abuziv pensia pe care o avea, în urma unui control superficial. Reclamanta mai arată că a contestat această decizie însă la București s-a hotărât neîncadrarea sa în grad de invaliditate.
De asemenea, reclamanta arată că ulterior, la data de 04.09.2012, a fost evaluată de către Comisia de expertiză din cadrul Casei Județene de Pensii Harghita, menținându-se neîncadrarea în grad de invaliditate.
Reclamanta mai arată că în urma contestației formulate a fost chemată la Brașov, la Comisia Medicală de Contestații Brașov, care a respins respectiva contestație, stabilind că nu se încadrează în grad de invaliditate.
Prin sentința civilă nr. 182 din 23 ianuarie 2014, s-a respins acțiunea reclamantei B. K., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că prin decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 1141/04.11.2010, emisă de Serviciul de expertiză medicală a capacității de muncă - Punctul Toplița, din cadrul Casei Județene de Pensii Harghita, reclamanta a fost încadrată în gradul III de invaliditate.
Ulterior, prin Decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 4851/06.05.2011, emisă de Casa Județeană de Pensii Harghita - Serviciul de expertiză medicală a capacității de muncă, reclamanta nu a mai fost încadrată în grad de invaliditate. Reclamanta a contestat această decizie însă prin Decizia asupra capacității de muncă nr. 3534/24.10.2011, emisă de Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, respectiva contestație a fost respinsă, stabilindu-se încă o dată că susnumita nu se încadrează în grad de invaliditate.
Ulterior, reclamanta s-a adresat cu cerere privind încadrarea în grad de invaliditate, cerere respinsă prin Decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 2235/04.09.2012, emisă de Casa Județeană de Pensii Harghita - Cabinetul de expertiză medicală a capacității de muncă Miercurea Ciuc. Contestația reclamantei îndreptată împotriva acestei decizii a fost respinsă prin Decizia medicale asupra capacității de muncă nr. 217/28.06.2013, emisă de Comisia Medicală de Contestații Brașov, care la rândul său a concluzionat că susnumita nu se încadrează în grad de invaliditate.
În context, trebuie precizat faptul că potrivit art. 78, alin.1 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale periodice, după fiecare asemenea revizuire medicul expert stabilind dacă pentru aceștia se menține gradul de invaliditate, se încadrează în alt grad sau S-a constatat redobândirea capacității de muncă.
De asemenea, potrivit HG nr. 155/2011, pentru aprobarea criteriilor și normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II și III de invaliditate, expertiza medicală a capacității de muncă este o formă de asistență medico-socială care evaluează, prin metode și tehnici specifice, capacitatea de muncă a persoanelor cu diferite tulburări morfologice și funcționale, în vederea prestațiilor de asigurări sociale.
Totodată, potrivit art. 2 din HG nr. 1229/2005, pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală a capacității de muncă, "activitatea de expertiză medicală a capacității de muncă este parte integrantă a asistenței medico-sociale și constă în evaluarea capacității de muncă și în stabilirea incapacității adaptative a persoanelor cu diferite deficiențe datorate unor boli obișnuite, accidente obișnuite, boli profesionale și accidente de muncă, realizate în baza examinărilor medicale, a explorărilor funcționale, a investigațiilor de laborator și a investigațiilor sociale";.
La art. 4, pct.1 din același act normativ se arată că "activitatea de expertiză medicală a capacității de muncă se desfășoară în cadrul cabinetelor teritoriale de expertiză medicală și serviciilor de expertiză medicală județene, respectiv ale sectoarelor municipiului București, care funcționează în cadrul caselor teritoriale de pensii, precum și în cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, denumit în continuare INEMRCM";, pentru ca la pct. 2 să se arate că "unitățile prevăzute la alin. (1) sunt singurele unități de profil abilitate să efectueze evaluarea capacității de muncă, revizuirea medicală, stabilirea incapacității adaptative și, după caz, încadrarea într-un grad de invaliditate prin decizie medicală asupra capacității de muncă";.
După emiterea Deciziei medicale asupra capacității de muncă nr. 2235/04.09.2012, prin care s-a decis neîncadrarea reclamantei în vreun grad de invaliditate, aceasta a fost contestată de către susnumită, Comisia Medicală de Contestații Brașov emițând Decizia nr. 217/28.06.2013, prin care respectiva contestație a fost respinsă.
Aici trebuie precizat faptul că potrivit art. 71, pct. 6 din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, "decizia medicală asupra capacității de muncă poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile medicale de contestații sau la comisiile centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, după caz";.
La pct. 7 ala aceluiași articol se prevede faptul că aceste comisii medicale de contestații funcționează în cadrul centrelor regionale de expertiză medicală a capacității de muncă și Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă. Respectivele comisii medicale de contestații soluționează contestațiile pe baza documentelor existente în dosarul medical și/sau examinările clinice a contestatorului, prin emiterea unei decizii.
De asemenea, potrivit Ordinului nr.869/2011 al președintelui Casei Naționale de Pensii Publice, privind decizia de constituire și Regulamentul de funcționare a Comisiilor Regionale de contestații, respectivele contestații ale deciziilor medicale din județul Harghita sunt soluționate de către Comisia medicală de contestații de pe lângă Casa Județeană de Pensii Brașov.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu a arătat care sunt motivele concrete, însoțite de probe, pe baza cărora apreciază că Decizia nr. 217/28.06.2013 ar fi nelegală și s-ar impune anularea acesteia, în contextul în care trei instituții cu atribuțiuni în aprecierea capacității de muncă au apreciat că susnumita nu se încadrează în grad de invaliditate.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal apel reclamanta, solicitând schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că decizia nr. 217/28.06.2013 este nelegală în condițiile în care este suferindă, fiind diagnosticată cu grave afecțiuni ale sistemului osos și există și scrisoarea medicală emisă de Spitalul Județean de Urgență Miercurea-Ciuc - Secția Ortopedie - Traumatologie - în care se atestă faptul că boala sa este irecuperabilă.
Prin declarația de apel, reclamanta a solicitat o expertiză medicală de evaluare a stării de sănătate.
Prin întâmpinare Casa Județeană de Pensii Harghita, a solicitat respingerea apelului arătând în principal că acesta este nefondat și în subsidiar că instanța de fond urma să admită excepția tardivității contestației formulate.
În ședința publică din 9 septembrie 2014, apreciind că asupra stării de sănătate a reclamantei au fost depuse la dosarul cauzei acte medicale suficiente, instanța a respins proba cu expertiza medicală solicitată de reclamantă.
Examinând sentința atacată în raport de motivele de apel formulate, Curtea de Apel a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității contestației formulate de reclamantă, în condițiile în care aceasta a fost respinsă motivat de instanța de fond, iar pârâta nu a înțeles să conteste sentința sub acest aspect, apreciem că în cadrul apelului formulat de reclamantă, această excepție va trebui să fie analizată ca o apărare la apelul reclamantei și nu ca un motiv de nelegalitate a hotărârii de fond.
Sub acest aspect, apreciem că în mod corect instanța de fond a constatat că termenul de contestație curge de la data la care s-a înregistrat contestația la Tribunalul Harghita - în 3.07.2013, termen în raport de care, contestația formulată împotriva deciziei emisă la 28.06.2013, este în termen.
În ceea ce privește apelul reclamantei, acesta urmează a fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a indicat întreaga procedură aplicabilă în situația pensionarilor de invaliditate pentru care este necesar ca la un anumit interval de timp, să le fie examinată capacitatea de muncă.
Pensionarii de invaliditate sunt obligați, potrivit prevederilor Legii nr. 263/2010, să se prezinte la o examinare medicală periodică prin care se stabilește în ce măsură se impune păstrarea dreptului la acest fel de pensie.
Hotărârea nr. 1229/2005, reglementează activitatea de expertiză medicală a capacității de muncă, respectiv de evaluare a capacității de muncă, indicând în mod expres că această activitate se realizează numai în cadrul cabinetelor care funcționează în cadrul caselor teritoriale de pensii precum și în cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.
În art. 4 din acest act normativ, se prevede în mod expres că acestea sunt "singurele unități de profil abilitate să efectueze evaluarea capacității de muncă, revizuirea medicală, stabilirea incapacității adaptive și după caz, încadrarea într-un grad de invaliditate";.
Așadar, atâta timp cât un act normativ stabilește în mod expres competența în efectuarea acestui tip de expertiză, este evident că o expertiză judiciară nu poate fi acceptată.
Reclamanta nu avea deschise decât căile legale de contestație în ceea ce privește rezultatele acestor expertize, căi de care aceasta a și uzat fiindu-i respinse, astfel cum indică în mod expres prevederile art. 78 din Legea nr. 263/2010.
Într-adevăr, și decizia comisiei medicale de contestații poate fi atacată, potrivit art. 78 raportat la art. 71 alin. 10 din Legea nr. 263/2010 dar, apreciem că numai în măsura în care este vorba de aspecte ce țin de nelegalitatea acestora. Or, în situația în care se contestă doar aspectele privind starea fizică a persoanei expertizate, în lipsa altor documente medicale decât cele avute în vedere la efectuarea expertizelor, criticile formulate împotriva acestora apar ca neîntemeiate.
Actul medical depus de reclamantă respectiv cel emis de Spitalul Județean de Urgență Miercurea-Ciuc, nu contrazice susținerile comisiilor medicale de expertiză. Nu s-a contestat faptul că reclamanta suferă anumite afecțiuni ci, s-a stabilit în concret în ce măsură acestea îi afectează capacitatea de muncă respectiv îndreptățirea reclamantei de a beneficia de o pensie de invaliditate. Ori, sub acest aspect, actele medicale depuse de reclamantă sunt irelevante.
Medicul care apreciază asupra capacității de muncă, inclusiv asupra faptului dacă handicapul existent afectează această capacitate, este doar medicul expert al asigurărilor sociale, în cadrul expertizei efectuate în conformitate cu dispozițiile legale mai sus amintite.
Față de considerentele reținute, însușindu-și în tot și cele arătate în hotărârea instanței de fond, în temeiul prevederilor art. 480 Cod procedură civilă, Curtea de Apel a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B. K., împotriva sentinței civile nr.182 din 23 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Harghita.
| ← Personal contractual. Spor de dispozitiv acordat în baza... | Contestaţie împotriva deciziei de desfacere disciplinară a... → |
|---|
Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:
Comentarii despre Contestare decizie asupra capacităţii de muncă. Încadrare în grad de invaliditate. Expertiza judiciară. Inadmisibilitate.
