Contestarea încetării de drept a contractului individual de muncă
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 302/A din data de 16.04.2015
Legea nr. 329/2009: art. 18, art. 20;
Codul muncii: art. 56 al. 2.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 329/2009, neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul prevăzut la art. 18 constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă.
Încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantului a intervenit în luna decembrie 2009, ca urmare a unei situații prevăzute de o lege specială (art. 18 din Legea nr. 329/2009) și în temeiul unei norme speciale (art. 20 din Legea nr. 329/2009), astfel că, în cazul reclamantului, constatarea încetării de drept a contractului individual de muncă nu trebuia să respecte condițiile prevăzute de legea generală (art. 56 alin. 2 din Codul muncii).
Împrejurarea că reclamantul a continuat raporturile de muncă după această dată, prestând muncă și fiind remunerat, nu echivalează cu încheierea unui nou contract de muncă, așa cum susține acesta, ci din momentul în care a intervenit cauza de încetare de drept ne aflăm în situația unui contract de muncă lovit de nulitate, fiind aplicabile dispozițiile art. 57 alin. 5 din Codul muncii.
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1540 din 28.10.2014 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. 2338/102/2014 s-a respins excepția tardivității introducerii acțiunii, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul R. P. Ș. în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă "A. T."; și s-a anulat Dispoziția nr. 49 din 24.04.2014, emisă de pârâta Regia Autonomă "A. T."; Târgu-Mureș, respingându-se restul pretențiilor reclamantului.
De asemenea, s-a dispus obligarea pârâtei Regia Autonomă "A. T."; Târgu-Mureș la plata în favoarea reclamantului a sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând celelalte pretenții formulate cu acest titlu.
Totodată, Tribunalul a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul R. P. Ș. în contradictoriu cu pârâții Județul Mureș și Consiliul Județean Mureș.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în privința excepției tardivității, că încetarea de drept a contractului individual de muncă a avut loc urmare a unei situații prevăzute de o lege specială (art. 18 din Legea nr. 329/2009) și în temeiul unei norme speciale (art. 20 din Legea nr. 329/2009), astfel că, în cazul reclamantului, constatarea încetării de drept a contractului individual de muncă nu trebuia să respecte condițiile prevăzute de legea generală (art. 56 alin. 2 din Codul muncii). Prin urmare, necesitatea emiterii de către angajator a unui act constatator al încetării contractului individual de muncă este impusă mai degrabă de existența unui înscris probator, care este suficient să îndeplinească următoarele condiții: să fie făcut în formă scrisă (indiferent cum se intitulează, decizie, dispoziție etc.) de către angajatorul reclamantului și să fie comunicat salariatului.
Tribunalul a apreciat că verificarea termenului de contestare a Dispoziției nr. 49/24.04.2014 emise de pârâta Regia Autonomă "A. T."; Târgu-Mureș și a Dispoziției nr. 115/24.04.2014 emise de Președintele Consiliului Județean Mureș trebuie făcută prin raportare la dispozițiile art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011, iar lecturarea de către reclamant a dispozițiilor contestate prin prezenta acțiune, chiar și în prezența avocatului său, nu acoperă în totalitate scopul urmărit de legiuitor prin folosirea enunțului "a luat cunoștință de măsura dispusă";.
Tribunalul a reținut că reclamantul a restituit înscrisurile, deci acestea nu au rămas în păstrarea sa, astfel încât să dispună de datele înscrise în dispoziții (numerele actelor, temeiurile de drept invocate), date necesare pentru a putea afirma că reclamantului i-a fost garantat dreptul la apărare (materializat chiar și prin formularea contestației împotriva dispozițiilor din speță).
Drept urmare, văzând și că acțiunea a fost expediată prin scrisoare recomandată la data de 23.06.2014, instanța a apreciat că reclamantul a introdus contestația împotriva Dispoziției nr. 49/24.04.2014 emise de pârâta Regia Autonomă "A. T."; Târgu-Mureș și a Dispoziției nr. 115/24.04.2014 emise de Președintele Consiliului Județean Mureș, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011.
Pe fond, Tribunalul a reținut că la data de 09.05.2014 (când reclamantului i-a fost comunicată Dispoziția nr. 115/24.04.2014 emisă de Președintele Consiliului Județean Mureș, prin care s-a constatat că a încetat de drept contractul individual de muncă nr. 237/01.01.2002 ca urmare a neîndeplinirii obligației de exprimare a opțiunii prevăzute de art. 18 din Legea nr. 329/2009), reclamantul avea calitatea de angajat, dat fiind că prin sentința civilă nr. 2303/20.11.2013 pronunțată de Tribunalul Mureș a fost anulată Dispoziția nr. 215/16.04.2013, emisă de Vicepreședintele Consiliului de Administrație al Aeroportului Transilvania Tg. Mureș, prin care reclamantul a fost concediat ca urmare a desființării locului de muncă.
S-a constatat că, în luna decembrie 2009, reclamantul beneficia atât de pensie, cât și de salariu, iar pensia reclamantului a fost în luna decembrie 2009 de 1.694 lei, adică peste nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (1.693 lei, potrivit art. 16 alin. 2 din Legea nr. 19/2009).
S-a mai reținut că indiferent dacă la de 24 noiembrie 2009 reclamantul era pensionar cumulard sau a devenit pensionar cumulard în luna decembrie 2009 (după data intrării în vigoare a Capitolul IV al Legii nr. 329/2009), acesta nu a făcut dovada că și-a exprimat în scris, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a Capitolului IV al Legii nr. 329/2009 sau în termen de 15 zile de la data survenirii situației de cumul, opțiunea între suspendarea plății pensiei pe și încetarea raporturilor de muncă.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 329/2009, neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul prevăzut la art. 18 constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă, astfel că instanța a apreciat că încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantului s-a produs în luna decembrie 2009.
Cu privire la cererea îndreptată împotriva pârâtei Regia Autonomă "A. T."; Târgu-Mureș (și având ca obiect cererea reclamantului de anulare a dispoziției nr. 49/24.04.2014 emisă de pârâta Regia Autonomă "A. T."; Târgu-Mureș și cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată), instanța a reținut că reclamantul a fost angajat de către pârâtul Consiliul Județean Mureș, iar din clauzele contractului individual de muncă reiese că reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul regiei pârâte (Regia Autonomă "A. T."; Târgu-Mureș) și că toate obligațiile acestuia au fost asumate față de regia pârâtă, fără însă ca acest fapt să atragă substituirea în calitate de angajator a Regiei Autonome "A. T."; Târgu-Mureș, astfel că încetarea contractului individual de muncă al reclamantului nu putea fi constatată de regia pârâtă, ci doar de angajatorul reclamantului, Consiliul Județean Mureș.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul R. P. Ș., solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul anulării Dispoziției nr. 115 din 24.04.2014 emise de Președintele Consiliului Județean Mureș.
În motivarea căii de atac promovate, apelantul a arătat că dispoziția a fost emisă tardiv, întrucât potrivit art. 56 alin. 2 din Codul muncii constatarea cazului de încetare de drept a contractului individual de munca se face în termen de 5 zile lucrătore de la intervenirea acestuia. Or, dispoziția atacată, pe lângă faptul că nu conține termenul la care a operat încetarea de drept, s-a emis mult peste termenul anterior menționat.
Pe fond, s-a arătat că dispozițiile contestate sunt nule, pentru neîndeplinirea condițiilor de validitate, întrucât au fost emise într-un moment în care raporturile de muncă ale reclamantului erau încetate, lipsind obiectul actului juridic, acesta nefiind posibil.
De asemenea, s-a invocat caracterul ilicit al cauzei actului juridic, întrucât dispoziția contestată are, în mod evident, scopul de a evita reintegrarea reclamantului pe postul de director general al Regiei.
Cu privire la lipsa mențiunii privind data la care raporturile de muncă au încetat de drept, s-a arătat că acest element era esențial, întrucât cu aceeași dată trebuia operată în REVISAL încetarea contractului individual de muncă , de la acest termen curg termenele de prescripție prev. de art. 56 alin. 2 din Codul muncii și în raport de această dată se apreciază legalitatea dispoziției și îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 329/2009, pentru aplicarea sancțiunii încetării de drept.
De asemenea, s-a arătat că dispozițiile contestate sunt nelegale și sub aspectul neîndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 329/2009 pentru încetarea de drept a raporturilor de muncă, întrucât reclamantul nu era pensionar la data intrării în vigoare a legii, iar din momentul în care a beneficiat de pensie, nivelul acesteia a fost sub cel prev. de art. 18 alin. 2 din Legea nr. 329/2009 până la data de 01.10.2013, când pensia a fost recalculată, însă la acea dată nu mai avea calitatea de angajat, astfel că nu se mai punea problema opțiunii.
Apelantul a mai arătat că, independent de împrejurarea că raporturile de muncă au încetat de drept la un anumit moment, ele au continuat în baza consimțământului mutual, fapt ce echivalează cu încheierea unui nou contract de muncă.
De asemenea, s-a subliniat că angajatorului îi revine culpa exclusivă pentru situația creată, în raport de prevederile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 329/2009.
În drept, apelantul reclamant a invocat prevederile art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
În cauză a formulat apel incident pârâtul Consiliul Județean Mureș, prin care a solicitat schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive ca tardiv formulată. În subsidiar, pârâtul a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamant.
În susținerea apelului incident, s-a arătat că data comunicării dispoziției contestate de reclamant este 09 mai 2014, iar data luării la cunoștință despre măsura dispusă coincide momentului încheierii procesului-verbal nr. 2526 din 25.04.2014, astfel că față de data înregistrării acțiunii, 23 iunie 2014, învestirea instanței s-a făcut în afara termenelor prevăzute de art. 268 alin. 1 lit. a din Codul muncii și de art. 211 alin. 1 lit. a din Legea nr. 62/2011.
În ceea ce privește apelul reclamantului, s-a arătat că în cauză nu poate fi primită ipoteza cauzei ilicite a dispoziției contestate, întemeiată pe dispozițiile codului civil, având în vedere caracterul special al normelor ce guvernează raporturile de muncă, subliniind că la data emiterii dispoziției reclamantul avea calitatea de salariat.
Cu privire la invocarea tardivității emiterii dispoziției contestate, s-a arătat că prevederile art. 56 alin. 2 din Codul muncii au doar caracter de recomandare, iar cauza încetării de drept al contractului de muncă al reclamantului nu se regăsește printre cele enumerate de Codul muncii.
Cu privire la condițiile de validitate prevăzute de Legea nr. 329/2009 s-a arătat că acestea sunt îndeplinite în cauză, încetarea contractului individual de muncă operând de drept, la momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, independent de data emiterii actului de constatare. Prin urmare, neindicarea în cuprinsul deciziei a datei la care a avut loc încetarea de drept a contractului nu are relevanță, întrucât acest eveniment a intervenit în virtutea legii.
Reclamantul R. P. Ș. a formulat întâmpinare la apelul incident și răspuns la întâmpinarea formulată de Consiliul Județean Mureș, solicitând respingerea apelului incident ca nefondat.
În acest sens, reclamantul a arătat că momentul în care a luat la cunoștință de conținutul dispozițiilor contestate a fost data comunicării prin executor judecătoresc, astfel încât contestația nu a fost tardiv formulată.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor invocate, instanța de control judiciar a constatat următoarele:
În ceea ce privește tardivitatea formulării contestației de către reclamant, Curtea a constatat că prima instanță a reținut în mod corect, pe de o parte, împrejurarea că verificarea termenului de contestare a dispozițiilor în litigiu trebuie făcută prin raportare la dispozițiile art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011, iar pe de altă parte, faptul că acesta curge de la data comunicării celor două dispoziții, lecturarea acestora chiar în prezența avocatului neacoperind în totalitate scopul urmărit de legiuitor prin folosirea enunțului "a luat cunoștință de măsura dispusă";, în contextul în care acesta a restituit înscrisurile, acestea nerămânând în păstrarea sa.
Sub acest aspect apelul incident declarat de Consiliul Județean Mureș este nefondat, urmând a fi respins ca atare, Curtea reținând că, în raport de data formulării acțiunii (data expedierii prin scrisoare recomandată), respectiv 23.06.2014, contestația împotriva dispozițiilor emise de Regia Autonomă "A. T."; Târgu-Mureș și de Președintele Consiliului Județean Mureș respectă termenul de 45 de zile, prevăzut de art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011.
În ceea ce privește apelul reclamantului, Curtea a reținut că dispoziția emisă de Președintele Consiliului Județean Mureș nu este lovită de nulitate pentru neîndeplinirea condițiilor de validitate, neputând fi primite argumentele apelantului referitoare la faptul că obiectul actului juridic nu este posibil sau că ar avea cauză ilicită.
Sub acest aspect, Curtea a reținut că prin Dispoziția nr. 215 din 16.04.2013, emisă de vicepreședintele Consiliului de Administrație al Aeroportului Transilvania Tg. Mureș reclamantul a fost concediat ca urmare a desființării locului de muncă, însă prin Sentința civilă nr. 2303 din data de 20.11.2013, pronunțată de Tribunalul Mureș a fost anulată această dispoziție și s-a dispus reintegrarea reclamantului.
Hotărârea judecătorească de anulare a unei decizii de desființare a contractului individual de muncă cu repunerea în situația anterioară presupune că raportul juridic dintre angajator și salariat nu a încetat niciodată, neavând nicio importanță împrejurarea că nu s-au operat modificările corespunzătoare în REVISAL. Legea nu prevede necesitatea emiterii unei decizii din partea angajatorului, prin care să fie repus în postul deținut anterior, iar hotărârea judecătorească prin care s-a dispus reintegrarea beneficiază de putere de lucru judecat, astfel încât reclamantul avea calitatea de angajat la momentul comunicării Dispoziției nr. 115 din 24.04.2014 emisă de Președintele Consiliului Județean Mureș, prin care s-a constatat că a încetat de drept contractul individual de muncă nr. 237/01.01.2002 ca urmare a neîndeplinirii obligației de exprimare a opțiunii prevăzute de art. 18 din Legea nr. 329/2009.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia dispoziția contestată urmărea scopul de a evita reintegrarea reclamantului pe postul de director general al Regiei și că, din acest motiv este nulă pentru că ar avea o cauză ilicită, nu poate fi primită nefiind susținută de nici un fel de dovezi în acest sens. În plus, încetarea de drept a contractului individual de muncă a operat în baza legii, constatarea acestei împrejurări neputând avea o cauză ilicită.
Cu privire la critica referitoare la lipsa mențiunii din cuprinsul dispoziției a datei la care au încetat de drept raporturile juridice, Curtea a reținut că nici aceasta nu este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 329/2009, neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul prevăzut la art. 18 constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantului a intervenit în luna decembrie 2009, ca urmare a unei situații prevăzute de o lege specială (art. 18 din Legea nr. 329/2009) și în temeiul unei norme speciale (art. 20 din Legea nr. 329/2009), astfel că, în cazul reclamantului, constatarea încetării de drept a contractului individual de muncă nu trebuia să respecte condițiile prevăzute de legea generală (art. 56 alin. 2 din Codul muncii).
Împrejurarea că reclamantul a continuat raporturile de muncă după această dată, prestând muncă și fiind remunerat, nu echivalează cu încheierea unui nou contract de muncă, așa cum susține acesta, ci din momentul în care a intervenit cauza de încetare de drept ne aflăm în situația unui contract de muncă lovit de nulitate, fiind aplicabile dispozițiile art. 57 alin. 5 din Codul muncii.
Nu pot fi primite nici argumentele apelantului referitoare la împrejurarea că nu ar fi fost îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 329/2009 pentru încetarea de drept a raporturilor de muncă, întrucât așa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 53-57 în dosarul Tribunalului, în luna decembrie 2009 reclamantul beneficia atât de pensie, cât și de salariu.
Potrivit înscrisurilor menționate, pensia reclamantului a fost în luna decembrie 2009 de 1.694 lei, așadar peste nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (1.693 lei, potrivit art. 16 alin. 2 din Legea nr. 19/2009).
Capitolul IV al Legii nr. 329/2009 (din care fac parte art. 17-20) a intrat în vigoare la data de 24 noiembrie 2009, potrivit art. 70 din lege, iar reclamantul nu a făcut dovada că și-a exprimat în scris, în termen de 15 zile de la data survenirii situației de cumul, opțiunea între suspendarea plății pensiei și încetarea raporturilor de muncă, iar neîndeplinirea acestei obligații, potrivit art. 20 din Legea nr. 329/2009, constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă.
Față de considerentele expuse, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză.
| ← Anulare decizie concediere.. Jurisprudență Contracte de... | Indemnizaţie reparatorie. Decizie de recuperare a salariilor... → |
|---|
