Contestație decizie de concediere. Decizia 1004/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția civilă și pentru
cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și
asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.1004/ DOSAR NR-
Ședința publică din 28 iulie 2009
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - - JUDECĂTOR 3: Anca Pârvulescu
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.774/M din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul contestator asistat de avocat I și consilier juridic pentru intimata COMERCIAL
Procedura îndeplinită.
Avocat I, apărătoarea recurentului contestator, solicită admiterea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosarul cauzei o listă de cheltuieli efectuate de contestator cu ocazia deplasărilor acestuia în țară, înscrisuri privind anumite cheltuieli efectuate de Compania "" precum și un e-mai primit de contestator din partea companiei prin care i se făcea o ofertă, ulterioară deciziei de concediere.
Consilier juridic, reprezentantul intimatei COMERCIAL, precizează că nu solicită termen pentru studierea înscrisurilor depuse de apărătoarea recurentului întrucât consideră că aceste înscrisuri sunt nerelevante în cauză.
Instanța, deliberând, admite proba cu înscrisuri solicitată de recurentul contestator.
Părțile prezente precizează că nu mai au alte cereri, probe de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Instanța ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și acordă părților cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul, avocat I, apărătoarea recurentului contestator, solicită admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii în sensul admiterii contestației.
În susținere, apărătoarea recurentului contestator afirmă că instanța de fond a făcut o mare greșeală respingând, într-un litigiu de muncă, proba cu martori, probă prin care încerca să dovedească daunele morale și să arate instanței și felul în care se desfășura activitatea, atribuțiile managerilor de zonă. Instanța de fond însă a apreciat că înscrisurile depuse de părți sunt suficiente, pornind de la anumite idei preconcepute, din punctul său de vedere. În recurs această probă, ce i-ar fi fost utilă, nu mai poate fi administrată, astfel încât se află în situația de a reanaliza înscrisurile existente la dosar și interogatoriul administrat.
Instanța de fond face o dublă greșeală, odată sub aspectul felului în care a reținut starea de fapt și sub aspectul modului în care a înțeles să aplice actele normative incidente în speță.
În primul rând apărătoarea recurentului susține că a invocat, de la început, faptul că nu au fost respectate prevederile art.81 pct.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anul 2007 - 2011 potrivit cărora atunci când se ia măsura desfacerii contractului individual de muncă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatul este obligat să țin ă cont de anumite criterii minimale, printre care și acela că în momentul în care constată că se impune desființarea unor posturi trebuie să aleagă acele posturi ocupate de salariați ce nu au în îngrijire copii minori. În răspunsul la interogatoriu, intimata a recunoscut, fără putință de tăgadă, faptul că acest criteriu nu a fost respectat întrucât, în opinia acesteia, este un criteriu de care nu trebuie să țină cont. La dosar există probe din care rezultă faptul că doar câțiva dintre managerii de zonă erau întreținători de familie, ceilalți fiind necăsătoriți și fără copii iar intimata ar fi putut foarte ușor să aleagă posturile deținute de ceilalți manageri de zonă.
Intimata însă a apreciat că acest text de lege este unul care nu se aplică decât în cazul concedierilor colective. Ori, din punctul de vedere al apărătoarei recurentului, aceasta este o interpretare greșită, agreată însă în totalitate de către instanța de fond, fără să se aducă argumente legale, doctrinare, practică judiciară. Această teză a fost preluată ad literam de către instanța de fond, ori textul de lege invocat de apărătoarea contestatorului e foarte clar, este vorba de concedierea care are în vedere persoana salariatului, fără a se face distincția între concedierile individuale sau colective. Acest act normativ care este izvor de drept în Dreptul muncii a fost greșit aplicat.
Apărătoarea recurentului contestator mai susține că a arătat, atât în contestație cât și în cererea de recurs, faptul că este evident că această concediere a avut legătură cu persoana salariatului întrucât singurul criteriu invocat de intimată în ceea ce privește alegerea posturilor desființate a fost acela că zona B ar fi fost zona cu cea mai mică cotă de piață, aspect reținut de instanța de fond ad literam, lucru total neadevărat. Nu zona Baa vut cea mai mică cotă de piață, ci zona Au fost desființate două posturi de manageri de zonă, respectiv cele din B și T, deși Bul ocupa locul 7 din 11 iar T locul 2 din 11. Este, deci, evident că nu acesta a fost criteriul în funcție de care intimata a desființat locul de muncă al contestatorului. Mai mult, un aspect pe care avocat I dorește să-l accentueze este acela că, potrivit contractului de muncă, atât clientul său cât și ceilalți manageri de zonă erau locați în B, își desfășurau activitatea acolo iar în momentul în care mergeau pe zone, o făceau cu titlu de delegare.
Unitatea putea oricând să modifice zona întrucât managerii de zonă erau obligați să accepte aceste delegări întrucât în fișa postului fiecărui manager scria disponibilitate națională.
Avocat I, apărătoarea recurentului contestator, mai susține că atribuțiile clientului său constau în implementarea politicii la dealerii dintr-o anumită zonă geografică. Ideea potrivit căreia se impunea desființarea locului de muncă al contestatorului întrucât acesta depindea de zona B este greșită. Instanța de fond a reținut faptul că partea pe care o reprezintă ar fi refuzat alte oferte ale ori, susține avocat, nu este așa. Instanța trebuia să aibă în vedere elemente anterioare emiterii actului de concediere și nu ulterioare. Aceste oferte au existat numai pentru că intimata a fost acționată în judecată. Instanța de fond a fost însă foarte influențată de existența acestor oferte, deși ele sunt ulterioare concedierii. Clientul său a fost concediat nelegal, motiv pentru care avocat I solicită admiterea recursului și anularea deciziei de concediere.
Cu privire la daunele morale, apărătoarea recurentului contestator susține că acesta era un profesionist desăvârșit, având o implicare totală în firmă. A fost locat în P, T și Avea cea mai mare vechime în societate și foarte multă experiență și, deși are doi copii minori, și-a neglijat de multe ori familia pentru această societate. Desființarea postului pe care-l ocupa l-a afectat profund pe contestator.
Consilier juridic, reprezentantul intimatei COMERCIAL având cuvântul, susține că intimatul a fost o persoană foarte apreciată în cadrul societății Comercial. acestuia au încercat să-i găsească recurentului oferte în zona B la dealerii însă acesta a considerat demersul lor ca pe o ofensă.
În ceea ce privește proba cu martori, aceasta a fost solicitată de contestator doar pentru a dovedi daunele morale și nu pentru un alt motiv.
Contestația a fost formulată de către contestatorul doar pentru obținerea de compensații, el nesolicitând reintegrarea întrucât aceasta ar fi însemnat relocarea în altă zonă. Starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond. Nu au fost suprimate două posturi, așa cum a susținut apărătoarea contestatorului, ci patru, două dintre acestea fiind în
La momentul restructurării societății șeful contestatorului s-a întâlnit cu acesta și s-a interesat cum poate să-i găsească un alt loc de muncă în zonă. Contestatorul a considerat însă aceasta un demers. După introducerea acțiunii a mai fost oferit contestatorului un post, refuzat de acesta.
Consilier juridic, reprezentantul intimatei INTERNAȚIONAL, consideră că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, motiv pentru care solicită respingerea recursului.
În replică, avocat I, apărătoarea recurentului contestator, susține că recurentul nu a primit nici o ofertă din partea intimatei până la emiterea deciziei de concediere.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 774/2009 a Tribunalului Brașov, a fost respinsă contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Comercial, împotriva deciziei de concediere nr. 43/2009 emisă de intimată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Contestatorul a invocat faptul că decizia este abuzivă, nelegală iar conducerea societății pârâte nu a ținut cont de performanțele sale profesionale. Astfel, urmare a emiterii deciziei i-a fost afectată atât situația materială - având în întreținere doi copii minori - cât și reputația sa profesională, contestatorul bucurându-se de reale aprecieri din partea colegilor.
Din coroborarea mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că susținerile contestatorului în sensul că decizia contestată este nelegală, sunt neîntemeiate și nu pot fi primite de instanță, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 65 alin 1 din Codul Muncii, contractul individul de muncă poate fi desfăcut din inițiativa unității, din unul sau mai multe motive care nu țin de persoana salariatului iar desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În cauza de față, societatea intimată a depus la dosar înscrisuri din care rezultă faptul că situația economică a acesteia a fost afectată iar zona în care reclamantul își desfășura activitatea a înregistrat cea mai redusă cotă de piață (situația realizărilor pe zonă - fila 40 dosar).
De asemenea din organigramele depuse la filele 37 - 38 dosar, rezultă că postul deținut de reclamant a fost desființat, astfel încât nu poate fi reținută nelegalitatea emiterii deciziei de concediere.
În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 81 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național, instanța a constatat că aceste dispoziții nu devin incidente în prezenta cauză, concedierea reclamantului fiind individuală, nefiind vorba despre o concediere colectivă astfel încât, societatea intimată nu era ținută să respecte criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
Mai mult, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezulta că imediat după desfacerea contractului de muncă al reclamantului, mai exact în data de 26.02.2009 a fost emisă către acesta o ofertă de angajare - fila 49 dosar, privind un alt post, ofertă care însă a fost refuzată de acesta. Faptul că deși i-a fost oferit un nou loc de muncă, în condițiile în care postul său a fost desființat, reclamantul refuză pe considerentul că nu are disponibilitatea de a se muta din localitate, nu poate atrage obligarea intimatei la plata de despăgubiri astfel cum a solicitat reclamantul.
Față de aceste aspecte, instanța a constatat că nici solicitarea contestatorului de a i se plăti despăgubiri civile - cu titlu de daune morale nu este întemeiată, societatea intimată, neaflându-se în culpă cu privire la disponibilizarea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurentul, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că desființarea locului de muncă al reclamantului nu a avut nici un criteriu obiectiv, iar cele reținute de unitate nu sunt în măsură să justifice o astfel de măsură. Astfel, nu s-a respectat de către intimată criteriul prevăzut de CCM unic la nivel național pe anii 2007-2011, referitor la situația persoanelor care au în îngrijire copii minori, apreciind că nu are nici o relevanță situația mea familială.
Un alt criteriu care nu a fost respectat de unitatea angajatoare este cel legat de cota de piață. S-a reținut astfel că atât zona B, cât și zona au avut o cotă de piață foarte slabă, însă acest lucru nu este real, și poate fi constatat că diferența de vânzări, între zona B, față de zona C este foarte mică.
În continuare se mai arată în cuprinsul motivelor de recurs faptul că oferta unui alt loc de muncă pe care a primit-o contestatorul la începutul anului 2009 nu a îmbrăcat o formă oficială și nu avea nici o legătură cu situația existență la momentul concedierii.
Se mai arată că măsura dispusă de angajator a fost una abuzivă, care a pricinuit contestatorului suferințe profunde, afectându-i imaginea profesională, în rândul colegilor.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins, în baza dispozițiilor. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Măsura concedierii contestatorului, dispusă de intimata SC Comercial SRL, prin decizia nr. 43/21.01.2009, întemeiată în drept pe dispozițiile art.65 alin.1 raportat la dispozițiile art.66 din Codul Muncii, a avut la bază analiza economică efectuată la nivelul societății, materializată în decizia de reorganizare nr.26/16.01.2009, prin care s-a stabilit, printre altele și suprimarea postului de manager zonă, ocupat de contestator.
Analiza economică și financiară a societății, precum și stabilirea măsurilor ce se impun, în asemenea situații, este un atribut exclusiv al unității, peste care instanța de judecată nu poate interveni. Prin urmare, decizia de reorganizare a zonelor de piață, prin suprimarea zonei B, care avea un procent de vânzări mai mic, și arondarea acesteia la zona C, este o măsură pe care numai societatea poate să o dispună, și pe care instanța de judecată nu o poate cenzura. În ceea ce privește selecția personalului recrutat, desigur că desființându-se zona B, în mod logic se desființează postul din B, și rămâne cel din Referitor la procentele de vânzare pe care recurentul le-a invocat, chiar dacă nu sunt diferențe mari între vânzările pe zone comerciale, se poate observa că este o diferență sensibil mai mare, în favoarea zonei comerciale C, față de cea a Bului, astfel că acesta nu poate fi considerat un argument în favoarea recurentului.
În ceea ce privește critica referitoare la situația familială a recurentului, și nerespectarea dispozițiilor din Contractul Colectiv de Muncă la nivel Național, acel criteriu poate fi aplicat în situația în care există posibilitatea ca unitatea să aleagă între doi angajați, ori în speța de față este vorba despre desființarea unui singur post, acela de manager pe zona B, ca urmare a comasării zonei cu zona C și nu se poate pune problema, de a opta între cei doi manageri de zone.
Referitor la critica ce vizează, oferta unui nou loc de muncă pentru contestator, și lipsa caracterului oficial al acestei, din înscrisul depus la dosar la fila 22, rezultă ca recurentului i s-a oferit un post în cadrul societății la Direcția Calitate - Servicii, pentru care a fost invitat să poarte discuții în data de 6.02.2009 orele 11 la sediul din Instanța apreciază că această ofertă, a avut un caracter serios, și pentru a produce efecte juridice, nu erau necesare formalități suplimentare, cu atât mai mult cu cât venea după momentul discutării reorganizării. Prin urmare nici această critică din recurs nu este fondată, așa încât urmează să fie respinsă.
În ceea ce privește critica referitoare la suferința morală și plata daunelor morale, având în vedere că măsura concedierii așa cum a fost dispusă, este una legală și temeinică, prima instanță în mod corect a respins acest capăt de cerere.
Față de cele ce preced, criticile din recurs sunt nefondate, iar recursul va fi respins și sentința primei instanțe va fi menținută ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.774/28.04.2009 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /29.07.2009
Dact. /30.07.2009
- 2 exemplare -
Jud. fond -
-.
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Dorina Rizea, Anca Pârvulescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 274/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2360/2009. Curtea... → |
|---|
