Contestație decizie de concediere. Decizia 1037/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1037
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin Președinte Secție
-- --Vicepreședinte Instanță
-- -- Vicepreședinte Instanță
Grefier
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat recurenta contestatoare, împotriva sentinței civile nr. 2407/12.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL și, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurenta contestatoare prin procurator și intimata - SRL reprezentată de avocat, a lipsit intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Procurator pentru recurenta contestatoare depune procura specială reactualizată, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii.
Avocat reprezentantul intimatei invocă excepția nulității recursului, întrucât nu a fost motivat în termenul de 10 zile, solicită menținerea sentinței Tribunalului Dolj ca temeinică și legală, învederează instanței că în dosarul - având ca obiect daune morale, Judecătoria Craiovaa respins acțiunea; fără cheltuieli de judecată.
Procurator pentru recurenta contestatoare solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, depune confirmarea de primire cu privire la recursul declarat, depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului civil de față
La 8 ianuarie 2008, reclamanta a chemat în judecată pîrîta -. SRL, prin reprezentantul său administratorul, prin care a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 155/27.11.2007, ca netemeinică și nelegală, prin care abuziv i s-a desfăcut contractul de muncă disciplinar; să fie obligate în solidar, intimata și administratorul acesteia la plata sumei de 31.296.204 lei, reprezentînd drepturi salariale pentru orele suplimentare prestate peste program în zilele de repaus săptămînal, indemnizații de concediu de odihnă și de preaviz prevăzute de lege; să fie obligați la plata sporului de vechime cuvenit și la plata a 20.000 Euro cu titlul de daune morale.
In motivarea cererii a aratat că a fost angajată cu contract de muncă pe durată nedeterminată în funcția de gestionar la -. SRL, cu o indemnizație lunară de 7.000.000 lei, pentru un program de 8 ore/zi, iar în realitate lucra în cursul săptămînii 10 ore/zi, iar în zilele de repaus săptămînal cîte 6 ore/zi, la cererea patronului.
Pentru orele lucrate suplimentar nu a primit compensație în bani și nici zile libere, patronul refuzînd categoric acest lucru, acest lucru ducînd la deteriorarea relațiilor între ei.
A arătat că, pentru anul 2007, conform perioadei lucrate, era îndreptățit la 12 zile concediu de odihnă, pe care l-a solicitat integral începînd cu 12 noiembrie 2007, deci pe data de 27 noiembrie 2007, se afla în ultima zi de concediu și nu putea înregistra nici o abatere disciplinară de natura absențelor nemotivare de la locul de muncă, motivul invocat de angajator este lipsit de suport legal, fiind un fals ce cade sub incidența legii penale.
Această măsură abuzivă i-a cauzat prejudicii materiale și morale, motiv pentru s-a adresat instanței de judecată.
În drept, a fost întemeiată cererea pe dispozițiile Legii nr. 53/2003 și Codul Civil.
A depus la dosar, în xerocopii: contractul individual de muncă, decizia de desfacere a contractului de muncă.
La 15 februarie 2008, intimata -. SRL Caf ormulat întîmpinare la contestația formulată de ca neîntemeiată și inadmisibilă.
A motivat că primul capăt de cerere prin care a solicitat anularea deciziei 155/27.11.2007, prin care i s-a desfăcuta disciplinar contractul de muncă, este neîntemeiat, deoarece la 10 noiembrie 2007, contestatoarea a solicitat cu o cerere transmisă prin fax, acordarea a 12 zile de concediu de odihnă, începînd cu data de 12.11.2007, iar conducerea societăți i-a aprobat efectuarea a numai 4 zile din cele 12 solicitate și din cele 9 la care mai avea dreptul, respectiv în perioada 12. - 15.11.2007, însă contestatoarea a considerat că cererea sa este aprobată și nu s-a mai prezentat la serviciu.
Urmare a acestei situații, conducerea societății a convocat contestatoarea la sediul societății prin scrisoare recomandată, cu conformare de primire, dar nu s-a prezentat, ci a trimis punctul său de vedere conducerii societății. Astfel, desfacerea contractului de muncă este o decizie temeinică și legală, emisă cu respectarea dispozițiilor legale.
Referitor la suma de 31.296.204 lei, solicitată de contestatoare cu titlul de drepturi salariale pentru orele suplimentare prestate peste program în zilele de repaus săptămânal, indemnizații de concediu de odihnă și de preaviz prevăzute de lege, este o sumă stabilită arbitrar, în cerere nefiind precizat nici un temei de fapt și de drept ale acestor pretenții. În ce privește perioada de preaviz a cărei plată o pretinde, nu a beneficiat de dreptul de preaviz, contractul de muncă fiind desfăcut în temeiul art. 61 lit. c Codul muncii, dintr-un motiv imputabil salariatei.
Pretenția contestatoarei la sporul de vechime este inadmisibilă deoarece conform înregistrat la ITM D, părțile contractante au convenit ca sporurile aferente salariului lunar să fie "0", astfel că și contestatoarea a înțeles să nu beneficieze de spor de vechime. De altfel, Codul muncii nu prevede obligativitatea acordării sporului de vechime.
Solicitarea daunelor morale în sumă de 20.000 Euro, este inadmisibile în cadrul acestui litigiu în cazul în care temeiul juridic îl reprezintă răspunderea contractuală delictuală prevăzută de art. 269 alin. 1 din Codul muncii, deoarece în convenția care a stat la baza raporturilor juridice dintre părți nu au fost stabilite clauze exprese în sensul acordării unor asemenea daune.
Au fost depuse la dosar pentru motivarea întâmpinării cererile contestatoarei pentru efectuarea concediului de odihnă, adresa prin care conducerea unității a convocat contestatoarea în cadrul cercetării prealabile și adresa prin care contestatoarea și-a exprimat punctul de vedere; procesul-verbal de control nr. 15138/11.12.2007 întocmit de ITM și decizia nr. XL(40)/07.05.2007 a Secțiilor Unite ale, pontajele, state de salarii, stat de plată lichidare, extras de cont 234/2007, regulamentul intern.
La 07 martie 2008 reclamanta a formulat o precizare la acțiune prin care a solicitat obligarea - SRL in solidar cu administratorul unitatii la plata sumei de - lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite pentru orele suplimentare prestate pese durata normala a zilei de lucru si in zilele de repaus saptamanal, indemnizatiile corespunzatoare pentru 12 zile de concediu de odihna, indemnizatiile de preaviz cuvenite conform legii, inclusiv salariile cuvenite de la desfacerea ilegala a contractului de munca pana la data incetarii in conditiile de legalitate a raporturilor de munca.
Astfel in luna ianuarie 2007, reclamanta a arătat ca a efectuat 26 ore suplimentare, insemnand 2 ore pe zi lucrate peste programul normal de lucru si 18 ore suplimentare corespunzatoare a 6 ore pe zi lucrate in zilele de repaus saptamanal.
In luna iulie 2007 reclamanta a aratat ca a efectuat 44 ore suplimentare insemnand 2 ore pe zi peste programul normal de lucru si 24 ore suplimentare lucrate in zilele de repaus saptamanal.
In luna august 2007 reclamanta a aratat ca a lucrat 46 de ore peste program si 24 de ore in zilele de repaus saptamanal.
In luna septembrie 2007 a arata ca a efectuat 40 de ore suplimentare peste programul normal de lucru si 30 de ore suplimentare lucrate in zilele de repaus saptamanal.
In luna octombrie 2007 reclamanta a precizat ca a efectuat 40 de ore peste program si 30 de ore in zilele de repaus saptamanal iar in luna noiembrie 2007 14 ore peste programul normal de lucru si 6 de ore suplimentare lucrate in zilele de repaus saptamanal.
De aici a rezultat un total de 210 ore executate peste durata normala a timpului de lucru si 120 de ore lucrate in zilele de sambata si duminica.
A precizat reclamanta ca pentru niciuna din orele suplimentare prestate nu a primit liber si nici nu i s-au compensat in bani si calculeaza ca prejudiciu suma de 47 675 299 lei vechi in care este inclus salariul cuvenit con fart 78, din care parata i-a expediat prin mandat postal suma de 1940 000 lei reprezentand un rest de plata pentru luna noiembrie 2007.
In ceea ce priveste daunele morale reclamanta a aratat ca parata i-a incalcat cu vinovatie demnitatea in munca.
La 28 martie 2008 parata a depus intampinare la precizarea depusa de reclamanta aratand ca suma solicitata de reclamanta a fost stabilita arbitrar de aceasta.
S-a aratat ca suma solicitata cuprinde si compensatia de cel putin un salariu lunar prevazuta de contract colectiv de muncă unic la nivel national pe anii 2007-2010, care insa nu i se cuvine deoarece reclamanta nu beneficia de preaviz si nici de vreun drept compensatoriu, ambele drepturi fiind conditionate de incetarea contractului individual de munca din motive care nu tin de persoana salariatului, iar in cazul reclamantei contractul a incetat in temeiul art 61 lit a muncii, astfel ca nu sunt aplicabile aceste dispozitii.
A mai aratat ca drepturile salariale care i se cuveneau pentru zilele de concediu de odihna i-au fost achitate integral, astfel: fiind angajata la de -. SRL din data de 13.06.2007, reclamanta avea dreptul, daca ar fi prestat activitate pana la sfarsitul anului 2007, la un numar total de 11 zile de concediu de odihna.Contractul sau a incetat insa anterior datei de 31.12.2007, respectiv la 27.11.2007, astfel ca avea dreptul, proportional cu timpul lucrat la 9 zile de concediu de odihna, care i-au fost achitate integral -2 zile in luna octombrie si 7 zile in luna noiembrie.
A anexat statele de plata pe lunile octombrie si noiembrie 2007.
In scop probator partile au solicitat si instanta a incuviintat proba testimoniala, fiind audiati martorii si si proba cu interogatoriu.
La 18 aprilie 2008 parata a depus la dosar note de sedinta si pontajele si statele de salarii pe perioada iunie-noiembrie 2007, regulamentul intern al societatii.
La 27.05.2008 a reclamanta a formulat o noua precizare la actiune prin ca a solicitat introducerea in cauza a administratorului societatii avand in vedere ca a solicitat anularea masurii neteminice si nelegale a desfacerii disciplinare a contractului individual de munca, obligarea la plata drepturilor banesti neacordate si obligarea la plata daunelor morale generate de actele si faptele ilicite ale paratei.
La 25.08.2008 parata formulat intampinare prin care a aratat ca in ceea ce priveste drepturile salariale nu exista niciun temei in stabilirea raspunderii sale, astfel ca nu are calitate procesuala pasiva in cauza, iar in ceea ce priveste daunele morale, pretentia contestatoarei este indamisibila atat fata de societatea intimata cat si fata de persoana fizica in cadrul unui litigiu de munca.
Prin incheierea din 30.09.2008 instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei pentru capatul de cerere privind anularea deciziei 155/27.11.2007 si obligarea paratei la plata drepturilor salariale.
La data de 28 octombrie 2008 instanta a respins exceptia inadmisibilitatii cererii privind acordarea de daune morale si a dispus disjungerea cererii formulate de contestatoare in contradictoriu cu intimata privind acordarea de daune morale, acestea avand natura unor pretentii civile.
Au mai fost depuse la dosar facturi fiscale emise in perioada cat contestatoarea a lucrat la unitatea parata.
Prin sentința 2407/12.06.2009, Tribunalul Dolj, a respins excepția tardivității formulării contestației.
A respins acțiunea precizată, formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimatele -. SRL și.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost salariata societatii intimate incepand cu 13.06.2007 si pana la 27.11.2007 cand prin Decizia nr. 155/27.11.2007 s-a dispus desfacerea contractului individual de munca al contestatoarei in temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii.
In motivarea deciziei s-a retinut ca nu s-a mai prezentat la locul de munca din data de 16.09.2007 pana la data de 27.09.2007.
Au fost aratate ca fostei salariate i-a fost trimisa adresa nr. 149/22.11.2007 in vederea clarificarii situatiei, conform art 267 alin 2 din Codul muncii, insa aceasta nu s-a prezentat la sediul unitatii pentru realizarea cercetarii disciplinare prealabile, astfel ca s-a dispus desfacrea contractului individual de munca, salariatei fiindu-i aplicabile dispoz. Art 264 alin 1 litera f.
La art 2 din Decizia mentionata s-a aratat ca fostul salariat se va prezenta la sediul societatii pe data de 10.12.2007 pentru a lichida drepturile salariale pentru luna noiembrie 2007 cu mentiunea ca 1/3 din veniturile nete ale acesteia se vor vira direct catre BANK conform poprire nr. 5162/14.11.2007.
Analizand cu prioritate exceptia tardivitatii formularii contestatiei, instanta a constatat ca aceasta nu este intemeiata si urmeaza sa o respinga pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art 268 alin 5 decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.
Decizia nr. 155/27.11.2007 a fost comunicata contestatoarei la data de 03.12.2007 asa cum a rezultat din copia plicului aflata la fila 4 din dosar.
Din talonul de confirmare de primire aflat la fila 189 din dosar rezulta ca, in fapt, contestatoarea a expediat contestatia catre instanta la data de 03.01.2008, aceasta fiind ultima zi a termenului de 30 de zile, termen calculat potrivit disp. art. 101 Cod de procedura civila.
Potrivit dispoz. art 104 proced. Civila actele de procedura trimise prin posta instantelor judecatoresti se socotesc indeplinite in termen daca au fost predate recomandat la oficiul poștal inainte de implinirea lui, astfel ca desi contestatia a fost inregistrata la instanta la 07.01.2009, fiind expediata in termenul procedural prevazut de lege se socoteste a fi facuta in termen.
Pentru considerentele expuse instanta de fond a respins exceptia tardivitatii formulării contestației.
Analizand pe fond contestatia impotriva deciziei de concediere instanta a retinut ca prin Decizia nr. 155/27.11.2007 s-a dispus desfacerea contractului individual de munca al contestatoarei in temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii cu motivarea ca aceasta a lipsit nemotivat in perioada 16.09.2007 - 27.09.2007.
Contestatoarea a susținut ca la data de 27.11.2007 aceasta se afla ultima zi de concediu de odihna pe anul 2007, astfel ca nu avea cum sa savarseasca abaterea disciplinara retinuta de intimata, respectiv absente nemotivate de la locul de munca.
Potrivit contractului individual de munca al contestatoarei inregistrat la ITM sub nr. 30598/27.06.2007 aceasta avea dreptul la un concediu anual de 21 de zile lucratoare in raport cu durata muncii.
In anul 2007 contestatoarea a lucrat de la 13.06.2007 pana la 27.11.2007 deci 5 luni si 13 zile, avand dreptul concediu proportional cu perioada lucrata.
La data de 10.11.2007 contestatoarea a solicitat unitatii parate, printr-o cerere transmisa prin fax (fila 25 din dosar) acordarea a 12 zile de concediu de odihna incepand cu data de 12.11.2007.
Conducerea societatii i-a aprobat contestatoarei efectuarea a numai 4 zile din cele 12 solicitate, respectiv perioada 12-15.11.2007, insa contestatoarea nu s-a interesat de decizia conducerii si nici nu s-a mai prezentat la serviciu.
In consecinta, la data de 22.11.2008 conducerera societatii a convocat-o pe contestatoare la cercetarea prealabila pentru data de 26.11.2007 ora 10, insa salariata nu s-a prezentat.
Decizia de concediere este legala.
Potrivit dispoz. Art. 140.(1) durata minima a concediului de odihna anual este de 20 de zile lucratoare.
(2)Durata efectiva a concediului de odihna anual se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil, este prevazuta in contractul individual de munca si se acorda proportional cu activitatea prestata intr-un an calendaristic.
Prin contractul colectiv de munca unic la nivel national a fost stabilit ca in fiecare an calendaristic, salariatii au dreptul la un concediu de odihna platit de minim 21 de zile lucratoare.
Conform art 143. efectuarea concediului de odihna se realizeaza in baza unei programari individuale sau colective stabilite de angajator, cu consultarea sindicatului sau dupa caz a reprezentantuilor salariatilor, in cazul programarilor colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programarile individuale, dispozitii ce se coroboreaza cu cele ale art 144. care prevad ca salariatul este obligat sa efectueze in natura concediul de odihna in perioada in care a fost programat.
Din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta ca angajatorul este singurul in masura sa stabileasca data efectuarii concediului de fiecare salariat, sau dupa caz, perioada in care salariatul are dreptul de a efectua concediul, binenteles cu consultarea salariatului.
Este adevarat ca, potrivit disp. art. 143 alin 5 in cazul in care programarea concediilor se face fractionat, angajatorul este obligat sa stabileasca programarea astfel incat fiecare salariat sa efectueze intr-un an calendaristic cel putin 15 zile de concediu neintrerupt, insa in speta, nu se aplica aceasta dispozitie, concediul cuvenit reclamantei pentru anul 2007, proportional cu perioada lucrata fiind sub 15 zile.
In speta, desi salariata a solicitat aprobarea a 12 zile de concediu, angajatorul, i-a aprobat doar 4 zile, respectiv perioada 12-15.11.2007, dupa ce in luna anterioara salariata efectuase alte 2 zile de concediu, respectiv 19.10.2007 si 22.10.2007.
Dupa aceasta perioada salariata nu s-a mai prezentat la serviciu,astfel ca decizia de concediere nu a fost emisa in timp ce salariata se afla in concediu de odihna, fiind emisa cu respectarea dispozitiilor legale in materie.
In consecinta, instanta a respins contestatia formulata impotriva Deciziei nr. 155/27.11.2007.
Instanta a respins si cererile privind acordarea indemnizatiei de concediu, aceasta fiindu-i achitata integral reclamantei conform statului de plata pe luna noiembrie, aflat la fila 51 din dosar.
Contestatoarea-reclamantă nu a beneficiat nici de indemnizatie de preaviz, contractul sau de munca fiind desfacut in baza art 61 lit. a).
In ceea ce priveste cererea privind plata orelor suplimentare efectuate de contestatoarea- reclamanta si a orelor lucrate in zilele de repaus saptamanal, s-a retinut ca, din probele administrate nu a rezultat ca reclamanta ar fi efectuat si alte ore suplimentare in afara celor mentionate in foile de pontaj si care au fost platite de angajator.
De altfel, prin procesul-verbal de control nr. 15216/10.12.2007 intocmit de ITM D s-a stabilit ca angajatorul evidentiaza orele de munca prestate de fiecare salariat conform prevederilor art 116-120.. Din verificarea evidentei orelor prestate de fiecare salariat a rezultat ca acestia efectueaza ore suplimentare, societatea achitand un spor de 100% conform prevederilor legale.
Au fost retinute de catre inspectorii de la ITM ca societatea parata respecta prevederile legale cu privire la durata maxima legala a timpului de munca, conform foilor colective de prezenta si a statelor de plata.
A fost stabilit ca pentru orele lucrate sambata si duminica angajatorul nu acorda timp liber dar acorda un spor de 100% la salariu.
Nu pot fi retinute ca dovezi in acest sens facturile emise la anumite ore, si care nu fac dovada ca salariatul a lucrat continuu de la ora de terminare a programului pana la ora emiterii facturii.
Mai mult, art 118 prevede ca salariatii executa munca suplimentara la solicitarea angajatorului.
In speta reclamanta nu a facut dovada ca angajatorul i-a solicitat sa presteze si alte ore suplimentare sau in zilele de repaus sapatamanal, decat cele recunoscute si platite de societate.
Împotriva acestei sentințe contestatoarea a formulat recurs pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale în materie, în cauză nefiind aplicabile dispoz. art.143 (5) din, că nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de apărare precizate în concluziile scrise depuse la dosar la data de 09 iunie și 11 iunie 2009 care erau hotărâtoare pentru corecta soluționare a cauzei, a încălcat cu vinovăție principiile fundamentale ale dreptului procesual civil: principiul legalității, principiul adevărului obiectiv în cauză, principiul rolului activ al judecătorului, principiul oralității, principiul contradictorialității și principiul continuității, precum și dispoz. art. 6 din CEDO.
Instanța de fond a nesocotit total probele administrate și s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Astfel, au fost încălcate dispoz. art. 268 (2) din, decizia de concediere necuprinzând prevederea sau prevederile din Statutul de personal sau regulamentul intern care au fost încălcate și nici descrierea amănunțită a faptei.
În mod greșit instanța de fond a încălcat principiul continuității completului de judecată, participarea judecătoarei la Ședința din 05 iunie 2009, nefiind procedurală.
Probele administrate nu au fost puse în discuția părților și li s-a dat o interpretare greșită.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că prin dec. 155/27.11.2007 s-a dispus desfacerea contractului de muncă al recurentei- contestatoare în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii cu motivarea că, aceasta a lipsit nemotivat în perioada 16.09.2007-27.09.2007.
Critica recurentei în sensul că nu au fost specificate în conținutul deciziei, sub sancțiunea nulității absolute a prevederilor din Statul de personal sau regulamentul intern care au fost încălcate, precum și descrierea amănunțită a faptei nu sunt fondate, deoarece prin decizia contestată s-a înserat prevederea, că au fost încălcate dispozițiile nr.30589/27.06.2007.
Se constată, că prin atașat la dosarul cauzei,( filele 1-3, dosar fond) la lit.m, au fost prevăzute drepturile și obligațiile generale ale părților.
La pct.2 au fost trecute în principal obligațiile salariatului, printre care și aceea de a respecta disciplina muncii.
Rezultă astfel, că dispoziția imperativă prev. de art. 268 (2) privind precizarea prevederilor din Statutul de personal, Regulamentul Intern sau CCM aplicabil a fost îndeplinită prin înserarea obligației de respectarea disciplinei muncii prevăzută expres în
În aceeași decizie s-a reținut lipsa nemotivată a recurentei de la locul de muncă, în perioada 16.11.2007 până la 27.11.2007, astfel că s-a realizat și descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Instanța s-a pronunțat asupra tuturor probelor administrate în cauză cu referire la cererile privind acordarea indemnizației de concediu, plata orelor suplimentare.
În ceea ce privește încălcarea principiilor procesul civil, cu referire specială la principiul continuității completului de judecată, criticile nu sunt întemeiate.
Procedând la verificarea încheierilor de ședință, se constată că, acțiunea a fost repartizată completului 4, având primul termen de judecată la 25 ianuarie 2008, completul fiind compus potrivit dispozițiilor procedurale din 2 membrii plus asistenții judiciari.
Pe parcursul soluționării cauzei, completul CM 4 fost constituit legal, iar în zilele de absență motivată a unui membru al completului de judecată s-a făcut aplicarea dispoz. art.98 al.4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, procesele verbale de înlocuire fiind atașate la dosarul cauzei.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 al.1 pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat recurenta contestatoare, împotriva sentinței civile nr. 2407/12.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora Constantin Iriza - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. -
Tehn./ex.2
22.02.2010
/ și
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Mihaela Cotora Constantin Iriza
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 126/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2328/2009. Curtea... → |
|---|
