Contestație decizie de concediere. Decizia 1094/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1094
Ședința publică din data de 24 iunie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamanta-recurentă împotriva sentinței civile nr. 369/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată - " Reșița" SA Reșița, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta-recurentă personal și în reprezentarea pârâtei-intimate.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 23 iunie 2009, reclamanta-recurentă a depus un înscris prin care arată că în cuprinsul cererii de recurs, din eroare s-a trecut data primirii deciziei 5.12.2007 în loc de 5.12.2009, cum era corect.
Reprezentantul pârâtei-intimate depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reclamanta-recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei la tribunal pentru cercetarea fondului pricinii.
Reprezentantul pârâtei-intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, fără cheltuieli de judecată, conform motivelor expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 396/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, a fost respinsă, acțiunea civilă formulată de către reclamanta împotriva pârâtei - " Reșița" SA Reșița și s-a dispus în temeiul art. 119 alin. 3 Cod procedură civilă disjungerea cererii reconvențională formulată de către pârâta - " Reșița" SA Reșița.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit procesului-verbal nr. 4876/29.11.2007, membrii Comisiei nr. 3, numită prin Decizia directorului general executiv al - " Reșița" SA Reșița cu nr. 136/1000/23.11.2007, au procedat la comunicarea către reclamantă a deciziei de concediere a pârâtei cu nr. 25/1000/29.11.2007, la data de 29.11.2007, iar reclamanta a refuzat să semneze de primire după ce a citit decizia de concediere.
Având în vedere dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. a din Codul muncii și data înregistrării acțiunii pendinte, respectiv data de 3.01.2008, prima instanță a admis excepția de tardivitate a contestației formulată împotriva deciziei de concediere de către reclamantă.
Totodată, a apreciat că reclamanta nu a dovedit că sporul de ecran, pretins pe 3 ani în urmă, ar fi datorat de pârâtă în baza vreunei dispoziții legale, a contractului individual de muncă sau a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, de ramură sau la nivel național.
Reclamanta a formulat, în termen legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 396/14.03.2009 a Tribunalului C-S, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei la tribunal pentru cercetarea fondului pricinii.
În motivarea cererii de recurs se arată că, în urma recursului formulat de ambele părți, instanța de recurs a înlăturat excepția de tardivitate, și consttaând că decizia de concediere a respectat termenul de preaviz și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în fond.
Instanța de fond nu a soluționat cauza în limitele de casare și, fără ca părțile să o ceară, a constatat că decizia de concediere a fost contestată tardiv, întrucât la data de 29.11.2007 după eis -a dat să o citească, aceasta a refuzat semnătura de primire.
Recursul anterior, declarat de către pârâtă, nu a avut în vedere tardivitatea contestației împotriva deciziei de concediere, ci constatarea respectării termenului de preaviz, astfel încât există putere de lucru judecat cu privire la formularea contestației în termenul legal.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
Intimata a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că în primul ciclu procesual doar pârâta a declarat recurs, astfel încât, în speță, nu este aplicabil principiul conform căruia recurentului nu i se poate crea, în propria cale de atac, o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată, iar prima instanță a respins excepția tardivității contestației, însă recursul pârâtei a fost admis și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Tribunalul C-S a analizat excepția tardivității contestației în limitele trasate de instanța de control judiciar și cu respectarea prevederilor art. 283 alin. 1 lit. a din Codul muncii raportate la probele administrate în cauză.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă și art. 283 alin. 1 lit. a din Codul muncii.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și dispozițiilor art. 312 alin. 5 și art. 315 alin. 1 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este fondat pentru considerentele ce vor f expuse în continuare.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate, arătând că deși decizia contestată s-a comunicat la data de 5 decembrie 2007, termenul de preaviz începe să curgă de la data la care a luat cunoștință de aceasta, deci de la data de 5 decembrie, nu 4 decembrie, și întrucât contractul de muncă a încetat în data de 17.01.2008, și nu în data de 8.01.2008, încetarea s-a făcut fără respectarea dispozițiilor legale cu privire la preaviz.
A mai arătat că, potrivit art.73 alin.1 și art.76 din Codul muncii, angajatorul este obligat să acorde efectiv preavizul legal, neacordarea lui atrăgând nulitatea absolută a concedierii, iar pe de altă parte, nu a avut loc o reducere reală, efectivă a locului de muncă, fapt ce a determinat unitatea recurentă să pună în loc o persoană necalificată în funcția de operator calculator.
Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul declarat de către pârâta - " Reșița" SA Reșița împotriva sentinței civile nr. 1097/4.09.2008 a Tribunalului C-S, a casat această hotărâre și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că din procesul-verbal nr. 4876 încheiat în 29.XI.2007, rezultă că membrii comisiei au procedat la comunicarea deciziei nr. 25/1000/29.XI.2007, constatând că, după ce a citit-o, reclamanta a refuzat să semneze de primire.
Drept urmare, decizia a fost comunicată, prin intermediul Biroului executorului judecătoresc, la data de 5.XII.2007, reclamanta luând cunoștință de decizie în aceeași zi, aspect menționat de ea în acțiune.
Având în vedere toate aceste împrejurări, Curtea a constatat că în mod greșit Tribunalul a reținut că s- dispus concedierea cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege, întrucât reclamantei îi aparține culpa pentru neprimirea în termen a actului pretins prin acțiune, așa încât ea nu-și poate invoca propria culpă pentru satisfacerea unui drept.
Soluționarea greșită a cauzei pe excepția nulității echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, așa încât, în temeiul art.312 alin.1 și alin.5 din Codul d e procedură civilă, recursul a fost admis și a fost casată sentința civilă atacată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru soluționarea în fond.
Cu ocazia rejudecării pricinii, instanța de fond a pus în discuția părților, la termenul din 14 aprilie 2009, excepția tardivității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă prin raportare la dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. a din Codul muncii și la data comunicării deciziei de concediere, respectiv acea de 29.11.2007.
Tribunalul C-S a admis această excepție ca fiind întemeiată, reținând că decizia de concediere a fost comunicată reclamantei la 29.11.2007, deși aceasta a refuzat să semneze de primire după ce a citit decizia.
Prima instanță a reținut, însă, în mod greșit că pârâta a invocat excepția de tardivitate menționată. Așa cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 1097/4.09.2008 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosarul nr-, și din notele de ședință depuse la acest dosar de pârâtă la data de 30.03.2008, (fila 128 dosar de fond nr-), a fost invocată excepția de tardivitate a pretențiilor referitoare la obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale corespunzătoare funcției de operator calculator electronic, de care a fost lipsită reclamanta.
Pe de altă parte, au fost nesocotite prevederile art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, deoarece s-a dispus casarea sentinței civile nr. 1097/4.09.2008 a Tribunalului C-S și trimiterea pricinii spre rejudecare în fond, stabilindu-se că decizia de concediere contestată a fost comunicată reclamantei la data de 5.12.2007, iar instanța de fond a reținut că decizia de concediere a fost comunicată la 29.11.2007 și, pe cale de consecință, a respins capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de concediere ca tardiv formulat, fără a-l analiza pe fond, corespunzător dispozițiilor instanței de casare.
Instanța de fond a omis să se pronunțe asupra petitului referitor la obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale corespunzător funcției de operator calculator electronic.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr auzite, adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art.6 impune tribunalului obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței."(Hotărârea din 28.09.2005 în cauza Virgil împotriva României, paragraful 44; Hotărârea din 19.04.1994 în cauza Van de împotriva Olandei, paragraful 59 și Hotărârea din 21.03.2000 în cauza Dulaurans împotriva Franței, paragraful 33).
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 - alin. 3 și alin. 5 Cod procedură civilă coroborate cu dispozitivul deciziei în interesul legii nr.XXI/12.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea va admite recursul declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 369/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată - " Reșița" SA Reșița, ca fiind întemeiat și va casa hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare în fond la Tribunalul C-S, urmând ca tribunalul să soluționeze pricina în fond prin raportare la toate motivele de fapt și de drept invocate de părți, precum și să se pronunțe asupra tuturor pretențiilor deduse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamanta-recurentă împotriva sentinței civile nr. 369/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată - " Reșița" SA Reșița.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare în fond la Tribunalul C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
aflată în concediu de odihnă
pentru care semnează
PREȘEDINTE SECȚIE,
Grefier,
Red. /06.07. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./06.07. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 135/2009. Curtea... | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
