Contestație decizie de concediere. Decizia 950/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 950
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de SC SRL B împotriva sentinței civile nr. 756 din 6.05.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimatul, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la prim termen și că nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Avocat pentru intimatul depune împuternicire avocațială la dosar și arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimatul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe în totalitate. Arată că sunt invocate două motive de recurs. Solicită să se aibă în vedere că la instanța de fond, la primul termen, s-a solicitat amânarea cauzei pentru angajarea unui apărător de către recurentă, iar la al doilea termen s-a formulat iar aceiași cerere. Consideră că prima instanță a procedat în mod corect când a respins cea de-a doua cerere. Pe fond consideră că soluția primei instanțe este corectă. Mai arată că nu s-a depus documentația deciziei nici în fața instanței de recurs. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise și chitanța nr. 4 din 25.09.2009 în valoarea de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin contestația înregistrata pe rolul Tribunalului Iași sub nr- contestatorul a chemat în judecată pe intimata SC SRL solicitând anularea deciziei nr.16/11.02.2009 și repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei contestate, cu obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, conform art. 78 din Codul muncii.
În motivarea contestației sale, contestatorul a susținut că a fost salariatul intimatei în funcția de reprezentant tehnic comercial începând cu data de 01.07.2008, conform contractului individual de muncă nr.1262/07.07.2008.
La data de 05.02.2009, arată contestatorul, s-a prezentat la sediul social al angajatorului, din B, potrivit convocării nr.333/28.01.2009.
Contestatorul mai precizează ca a fost în imposibilitatea de a desfășura activitatea de serviciu în perioada 22.12.2008-02.02.2009, deoarece i-au fost ridicate la data de 20.12.2008 mașina si cartela de la telefon.
Totodată, contestatorul invocă și motive de nelegalitate ale deciziei contestate arătând ca de la angajare si până la concediere nu a avut cunoștință de contractul colectiv de muncă și că a fost convocat pe data de 5.02.2009 în vederea efectuării cercetării disciplinare, iar aceasta s-a desfășurat anterior, respectiv în data de 02.02.2009.
Mai arată contestatorul că nu au fost respectate dispozițiile art. 266 Codul muncii, în sensul că angajatorul nu a stabilit sancțiunea în raport de gravitatea abaterii disciplinare.
Contestatorul precizează că angajatorul a luat la cunoștință despre abaterile disciplinare în data de 16.12.2008 și a emis decizia de sancționare în data de 11.02.2009.
Intimata SC SRL nu a depus întâmpinare și nici documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Prin sentința civilă nr. 756/06.05.2009, Tribunalul Iașia dispus:
A admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata ""
A anulat decizia nr. 16/11.06.2009 emisă de intimată.
A obligat intimata să-l reintegreze pe contestator pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă și să- achite acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
A obligat intimata să achite contestatorului suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul a fost salariatul unității intimate L, începând cu data de 01.07.2008 în funcția de reprezentant tehnic comercial în zona I conform contractului individual de muncă înregistrat la ITM B sub nr. -/07.07.2008.
Prin decizia nr.16/11.02.2009 emisă de SC SRL, s-a dispus încetarea raporturilor de muncă în raport de dispozițiile art. 61 lit. a din Codul muncii.
În raport de dispozițiile art. 61 litera a din Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care a săvârșit o abatere sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern.
Potrivit dispozițiilor art.287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță se reține de către instanță că intimata, căreia ii revenea sarcina probei, deși legal citată, nu a depus nici întâmpinare și nici documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestate. Așadar, în raport de dispozițiile art. 288 din Codul muncii, instanța a decăzut intimata din dreptul de a-și mai administra probe în apărare.
Potrivit art.61 lit. a din Codul muncii, încetarea disciplinară a raportului de muncă poate fi dispusa numai prin coroborarea cu dispozițiile art. 263, 264 și 266 din Codul muncii.
Este de reținut ca decizia contestata se întemeiază doar pe dispozițiile art. 61 lit. a din Codul muncii fără a face referire la textele de lege care prevăd abaterile disciplinare, sancțiunile disciplinare si criteriile de stabilire a sancțiunii disciplinare.
S-a mai reținut de către instanță că, în preambulul deciziei recurate se invocă încălcarea unor dispoziții din contractul colectiv de muncă fără a se preciza la care anume contract se referă, la nivel național, la nivel de ramură sau la nivel de unitate.
Raportat acestor considerente expuse și coroborat cu poziția procesuala a intimatei, instanța a constatat că este întemeiată contestația formulata de contestatorul și, pe cale de consecință, a anulat decizia nr.16/11.02.2009 emisa de intimată.
În raport de dispozițiile art.78 din Codul muncii, instanța a obligat intimata să-l repună pe contestator în funcția avută anterior desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă și să-i achite acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Văzând și disp art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat intimata la plata către contestator a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, conform chitanței nr. 21/15.04.2009, în cuantum de 1000 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a admis contestația, invocând prevederile art. 287 din Codul muncii, fără a avea în vedere faptul că, la termenul din 06.05.2009, societatea a solicitat amânarea cauzei, motivat de faptul că juristul societății se afla în concediu medical.
Astfel, diagnosticarea s-a făcut la data de 03.05.2009, cererea de amânare a fost transmisă prin fax la data de 04.05.2009, iar certificatul de concediu medical s-a eliberat tot la data de 04.05.2009, până la 08.05.2009.
Ca atare, consideră recurenta că a fost în imposibilitate de a-și face apărările, respectiv de a depune documentația, motiv pentru care solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În caz de rejudecare a cauzei la instanța de recurs, solicită recurenta respingerea contestației, având în vedere că sancțiunea disciplinară i-a fost aplicată contestatorului pentru lipsa nejustificată de la serviciu în perioada 22.12.2008-02.02.2009.
Consideră recurenta că nu poate fi reținută motivația contestatorului conform căreia fișa postului prevedea Director punct de lucru iar contractul individual de muncă reprezentant tehnic comercial și că astfel s-a încercat să i se transfere atribuții suplimentare; prin semnarea ambelor acte, contestatorul și-a însușit atât atribuțiile din fișa postului, cât și cele din.
Mai arată recurenta că intimatul-contestator nu a făcut dovada prezentării zilnice la lucru, iar faptul că i s-au ridicat mașina și cartela nu poate fi considerat o justificare a absențelor.
Chiar dacă convocatorul pentru cercetarea disciplinară a fost pentru 05.02.2009, acesta a fost de acord să dea nota explicativă anterior, pe 02.02.2009, iar abaterea săvârșită (60 zile absențe) este foarte gravă, justificând măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și respingerea contestației.
În drept, motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9, 304 ind.1 Cod proc.civ.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs au fost depuse cererea de amânare pentru termenul din 06.05.2009, dovada transmiterii prin fax și certificatul de concediu medical al juristului unității.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul nu este fondat.
Astfel, în mod corect a fost respinsă cererea de amânare formulată de B pentru termenul din 06.05.2009, avându-se în vedere dispozițiile art.156 alin.1 Cod proc.civ. și faptul că la data de 15.04.2009 se mai acordase, la cererea societății, un termen pentru lipsă de apărare.
Ca atare, nu poate fi reținut primul motiv de recurs invocat de unitate, privind imposibilitatea depunerii documentației care a stat la baza deciziei de sancționare.
Cu atât mai mult, această documentație nu a fost depusă nici în recurs, deși art.305 Cod proc.civ. prevede că în recurs pot fi depuse înscrisuri până la închiderea dezbaterilor.
Cât privește motivele de recurs privind temeinicia sancțiunii disciplinare aplicate contestatorului-intimat, instanța de recurs nu le poate examina, având în vedere că acestea nu au făcut obiectul analizei primei instanțe.
Instanța a reținut că decizia de sancționare este lovită de nulitate motivat de faptul că se întemeiază doar pe doar pe dispozițiile art. 61 lit. a din Codul muncii, fără a face referire la textele de lege care prevăd abaterile disciplinare, sancțiunile disciplinare si criteriile de stabilire a sancțiunii disciplinare. De asemenea, a mai reținut instanța că, în preambulul deciziei se invocă încălcarea unor dispoziții din contractul colectiv de muncă, fără a se preciza la care anume contract se referă: la nivel național, la nivel de ramură sau la nivel de unitate.
Recurenta nu a adus critici în raport de nulitatea deciziei reținută de prima instanță, iar fondul cauzei, respectiv temeinicia desfacerii disciplinare a contractului de muncă nu a fost analizată de prima instanță pentru a putea face obiectul controlului instanței de recurs, conform art.302 ind.1 lit.d Cod proc.civ.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 Cod proc.civ. Curtea de Apel va respinge recursul declarat de B și va menține sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de B, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 756/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- --- - - - Grefier,
Red./ Tehnored.
29.10.2009 - 2 ex
Tribunalul Iași: -
-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1153/2009. Curtea... → |
|---|
