Contestație decizie de concediere. Decizia 138/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 138
Ședința publică de la 14 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT PUBLIC I împotriva sentinței civile nr. 2278 din 6.12.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen,că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă de către recurentă și că prin serviciul registratură s-a depus la o cerere de acordare termen în vederea angajării unui apărător de către intimatul.
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului. Având în vedere excepția invocată, respinge cererea de acordare termen formulată de intimatul și rămâne în pronunțare pe excepție.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2278/6 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă de Transport Public lași.
S-a dispus anularea deciziei nr. 1069/10.09.2007 emisă de intimată.
A fost obligă intimata să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la data pronunțării prezentei hotărâri.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul a fost salariatul intimatei Regia Autonomă de Transport Public lași, pe postul de șofer microbuz, conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 2244/2007.
Prin decizia nr. 12506/10.09.2007 emisă de intimată s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul disp. art. 61 lit. a și art. 264 alin. 1 lit. f Codul Muncii și cap. IX, art. 66, pct. 18 și pct. 19 lit. b din, pentru folosirea în scopuri personale a mijloacelor de transport aparținând regiei și comunicarea de informații fictive în scopul obținerii de foloase necuvenite. S-a reținut prin această decizie că în data de 11.08.2007, în jurul orei 22.00, microbuzul cu numărul de parc 108, condus de contestator, se afla în față la, îmbarcând un grup de salariați de la această unitate care terminaseră programul de lucru și care doreau să ajungă în cartierele cel și. La apariția directorului general, șoferul a părăsit repede zona, deplasându-se cu călătorii spre cartierul, ajungând la garajul secției 5 la ora 22.40. Se mai reține prin această decizie că, nefiind menționate în foaia de parcurs seriile biletelor de călătorie în dreptul fiecărei semicurse, șoferul nu poate demonstra faptul că încasarea realizată prin efectuarea acestei curse a fost predată unității. De asemenea, se mai reține prin decizie că motivarea șoferului că nu a trecut seria pe bilete întrucât era murdar pe mâini, nu poate fi reținută, acesta având obligația de a se retrage la garaj când apare vreo defecțiune.
S-a mai retinut de către instanța de fond că din cuprinsul probelor administrate în cauză rezultă că în data de 11.08.2007, în jurul orei 22.00, contestatorul a îmbarcat un număr de aproximativ 35 salariați de la, salariați care terminaseră programul și care doreau să ajungă în cartierul. După efectuarea acestei curse speciale, în jurul orei 22.45, contestatorul a ajuns la garajul secției nr. 5. Prin declarația dată cu ocazia cercetării disciplinare prealabile, contestatorul a recunoscut că nu a fost planificat pentru această cursă specială și a susținut că a emis bilete pasagerilor, vânzând în acea zi 150 bilete și predând la casieria unității suma de 300 lei.
Din cuprinsul deciziei de sancționare rezultă că fapta săvârșită de contestator este prevăzută și sancționată de cap. IX, art. 66, pct. 18 și 19 lit. b din Regulamentul de Ordine Interioară. În art. 66 pct. 18 din este prevăzută fapta de a folosi în scopuri personale mijloacele de transport și bunurile aparținând regiei, precum și efectuarea de curse clandestine, iar la pct. 19 lit. b este prevăzută fapta de a comunica date, informații fictive în scopul obținerii unor foloase necuvenite.
Ori, s-a reținut de către instanța de fond că fapta contestatorului de a îmbarca un număr de aproximativ 35 salariați de la și de efectua o cursă specială, deși nu exista o programare în acest sens, nu se încadrează în art. 66 pct. 18 și 19 lit. b din. Astfel, din cuprinsul notei de informare, înregistrată sub nr. 12506/2007 (pag. 20 dosar), rezultă că dispecera de serviciu l-a informat pe numitul că microbuzul nr. 108 plecat la ora 21.45 cu ștampilă de confirmare, într-o cursă specială, pe traseul -. Având în vedere această declarație, instanța a constatat că nu se poate reține că salariatul ar fi folosit în scopuri personale microbuzul, atât timp cât dispecera de serviciu fusese înștiințată despre această cursă specială. De asemenea, instanța a reținut că intimata nu a probat că petentul nu ar fi emis bilete persoanelor îmbarcate la, faptul de a nu înscrie seriile biletelor în foaia de parcurs nefiind de natură a demonstra faptul că reclamantul nu a emis deloc bilete de călătorie. De altfel, intimata, căreia îi revenea sarcina probei, conform art. 287 Codul Muncii, nu a făcut dovada faptului că încasarea realizată prin efectuarea acestei curse speciale nu a fost predată unității, doar în această ipoteză putându-se vorbi de folosirea mijlocului de transport în scopuri personale. Totodată, intimata nu a făcut dovada datelor și informațiilor fictive care i-au fost comunicate de către contestator în vederea obținerii unor foloase necuvenite, cu atât mai mult cu cât contestatorul a recunoscut că a efectuat acea cursă specială fără a exista vreo planificare în acest sens. Astfel, fapta contestatorului de a efectua o cursă specială în care nu fusese planificat, fără a se dovedi și faptul că încasarea rezultată din efectuarea acestei curse nu ar fi fost predată unității, nu reprezintă o folosire în scopuri personale a mijlocului de transport.
În consecință, reținând că intimata nu a dovedit că salariatul ar fi săvârșit faptele prevăzute la art. 66 pct. 18 și 19 lit. b din Regulamentul de Ordine Interioară, instanța de fond a constatat că decizia nr. 1069/2007 este nelegală și netemeinică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Regia Autonomă de Transport Public I, considerând-o nelegală și netemeinică.
A invocat pârâta în sinteză că tribunalul, deși a reținut corect situația de fapt, i-a conferit o semnificație total diferită de cea reală, opinând că o cursă ca cea efectuată de reclamant la data de 11 august 207, orele 22,00, ar fi putut fi o cursă specială deși a fost vorba de părăsirea de către șofer a traseului pe care era repartizat și de însușirea sumelor de bani încasate de la călători.
A mai invocat pârâta că o cursă specială are întotdeauna caracter contractual și trebuie aprobată de conducerea unității iar dispecera care a consemnat acest caracter al cursei în foaia de parcurs fost indusă în eroare.
A mai susținut pârâta - recurentă că la data de 11 august 2007 reclamantul a predat unității doar suma de 100 lei însușindu-și diferența.
În drept, motivele invocate se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Verificând prioritar declararea în termen a căii de atac, Curtea a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția de tardivitate a recursului.
Excepția este întemeiată.
Astfel, în materia conflictelor de muncă termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii ce se atacă, conform dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999.
Ori, în cauză, sentința Tribunalului Iașia fost comunicată recurentei I, la data de 10 ianuarie 2008 (fila 58 dosar fond) și deci ultima zi pentru declarare a recursului era 21 ianuarie 2008 calculul efectuându-se pe zile libere, conform dispozițiilor art. 101 (1) Cod procedură civilă.
Cum declarația de recurs a fost înaintată prin poștă Tribunalului Iași la data de 28 ianuarie 2008 (fila 5 dosar recurs) recursul este tardiv.
În consecință, conform dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă se va respinge ca tardiv recursul și se va menține sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de I împotriva sentinței civile nr. 2278 din 6.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
04.04.2008
Tribunalul Iași
jud.
jud.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Nelida Cristina
| ← Conflict de muncă. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 180/2008. Curtea de... → |
|---|
