Contestație decizie de concediere. Decizia 184/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 184/R-CM
Ședința publică din 04 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător - -
Judecător - - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata "", împotriva sentinței civile nr.717/CM din 07 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-intimată, în baza împuternicirii avocațiale nr.147/2008 emisă de Cabinet Individual-Baroul A și avocat pentru intimatul-contestator, în baza împuternicirii avocațiale nr.1268/2008 emisă de Cabinet Individual-Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta-intimată, depune la dosar borderou cu acte.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-intimată, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului muncii, arătând că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-contestator, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Susține că instanța de fond a analizat fondul cauzei deduse judecății, pe baza probelor existente la dosar, respectiv a înscrisurilor depuse de contestator. Mai arată că nesoluționarea în fond a cauzei presupune soluționarea în baza excepțiilor procesuale, situație care nu este incidentă în cauza de față.
CURTEA
La data de 02.08.2007 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, contestația formulată de împotriva deciziei nr.1629/20.07.2007 emise de intimata SC "" SA.
Contestatorul a solicitat anularea deciziei, reintegrarea sa în funcția ocupată anterior emiterii actului, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale actualizate începând cu data de 21.07.2007 până la reintegrarea efectivă în muncă și a cheltuielilor de judecată.
În fapt, se arată, contestatorul a ocupat funcția de inspector de și în cadrul SC "" SA - Centrala B din anul 2000.
La cererea sa, începând cu data de 22.02.2006, a fost transferat în cadrul Agenției din Pitești.
Din luna următoare a ocupat aici funcția de inspector asigurări în cadrul Direcției de - Serviciul Asigurări și Asistență, conform actului adițional la contractul de muncă nr.194/22.02.2006.
Prin decizia nr.1629/20.07.2007 s-a dispus încetarea raporturilor de muncă între contestator și intimată, în temeiul art.61 llit.d Codul muncii, motivul unei astfel de sancțiuni disciplinare constând în rezultatele slabe pe care le-ar fi obținut în urma evaluării performanțelor profesionale.
Decizia este nelegală pentru că nu a fost precedată de o cercetare prealabilă și de un referat cu propunerea de sancționare, obligatorii potrivit prevederilor Codului muncii și ale regulamentului intern.
Pe de altă parte, susține contestatorul, i-a fost încălcat dreptul, la apărare deoarece nu i s-a dat posibilitatea formulării unei note explicative.
Decizia este lovită de nulitate absolută și datorită lipsei mențiunilor obligatorii prevăzute de dispozițiile art.268 alin.2 Codul muncii, cum sunt: precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de acesta, temeiul de drept al sancțiunii disciplinare.
Legat de temeinicia deciziei, se susține că sancțiunea a fost aplicată în condițiile în care relațiile de muncă dintre contestator și directorul agenției din Pitești erau oarecum tensionate.
Contestatorul nu a avut cunoștință de perioada și criteriile după care s-a efectuat evaluarea profesională. A aflat abia în ziua de 21.06.2007 de rezultatul acesteia, situat sub cerințele standard ale funcției sale.
Acest rezultat de 37,75 % este greu de explicat pentru sa profesională de 7 ani în domeniu, cei mai mulți dintre ei în cadrul Centralei B, loc în care volumul de muncă este mai mare și se cere a fi întrunite abilități de comunicare.
De altfel, la scurt timp după transfer, Agenția din Pitești a înaintat un referat cu propunere de promovare a contestatorului ca urmare a rezultatelor foarte bune obținute în activitatea sa. muncii sale constă în aceea că a soluționat aproape 90% din polițe, inspecțiile de risc și dosarele de daună.
În fine, se arată, sunt angajați care au obținut același punctaj la evaluarea performanțelor profesionale cu cel al contestatorului și ocupă în continuare aceleași funcții sau alte posturi în cadrul agenției.
Contestatorului nu i-a fost acordat termenul de 3 zile pentru acceptarea ofertei unității de ocupare a unui alt loc de muncă.
În drept, contestația este întemeiată pe dispozițiile art.76, 78,268,267,63,283 Codul munci.
Prin întâmpinare intimata SC "" SA a formulat următoarele apărări:
Dispozițiile legale prin care este reglementată procedura concedierii salariatului pentru motivul prevăzut de art.61 lit.d) Codul muncii nu fac vorbire despre obligativitatea cercetării prealabile.
Decizia contestată a fost emisă după evaluarea salariatului ceea ce înseamnă că cerința impusă de dispozițiile art.63 alin.2 Codul munciia fost îndeplinită.
În plus, aceasta cuprinde precizările prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.62 (2) din cod.
Formularul de evaluare a performanțelor profesionale a fost semnat de salariat încă din data de 27.04.2007. În fișa de evaluare s-a reținut că în activitatea sa contestatorul nu a răspuns unor obiective și sarcini prevăzute în fișa postului, după cum urmează: cunoașterea produselor de asigurare pe care le administrează, perfecționarea profesională, cunoașterea tehnicilor de negociere, comunicarea interpersonală, capacitatea de analiză și sinteză
de 6 ani în cadrul Centralei SC SA este irelevantă deoarece evaluarea a vizat activitatea din agenție, în care se pune accentul pe abilitățile de vânzare și negociere ale inspectorului de asigurări, de coordonare a activității agenților și de atragere a unui număr cât mai mare de asigurați, pe când în cadrul centralei se pune accentul pe abilitățile de gestionare a asigurărilor existente în portofoliul societății.
Nu este adevărat că ar fi fost soluționate de contestator 90% din dosarele de daună intrate în Sucursala Fiecare sucursală - are un departament specializat în deschiderea și soluționarea dosarelor de daună în sistemul informatic, în baza unor parole individuale.
Având în vedere lipsa abilităților de vânzare și negociere, intimata a încercat orientarea activității contestatorului mai mult către introducerea în sistemul informatic a polițelor de asigurare încheiate în cadrul agenției de către toți inspectorii de asigurări. Or, dacă o poliță a fost introdusă în sistemul informatic pe o anumită parolă nu înseamnă că această poliță a și fost încheiată de către posesorul parolei respective.
Pentru aceste motive intimata a solicitat respingerea contestației și menținerea deciziei de concediere.
Prin sentința civilă nr.717/CM/07.11.2007 Tribunalul Argeșa admis contestația, a anulat decizia nr.1629/20.07.2007 emisă de intimată, a obligat-o pe aceasta la plata către contestator a drepturilor salariale majorate, indexate și actualizate, de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrarea efectivă și a cheltuielilor de judecată de 1190 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În ședința publică din 17.10.2007 s-a pus în vedere intimatei să depună la dosar înscrisurile care au stat la baza deciziei de concediere contestate date fiind calitatea acesteia de angajator și obligația prevăzută în sarcina sa de dispozițiile art.287 Codul muncii de a depune dovezile în apărare până la prima zi de înfățișare.
Întrucât intimata nu a făcut acest lucru tribunalul a considerat incidente în speță dispozițiile art.288 coroborate cu art.78 alin.1 Codul muncii.
Anulând decizia de concediere a aplicat apoi dispozițiile art.78 alin.2 ale art.269 Codul muncii în ceea ce privește reintegrarea pe postul avut anterior concedierii și plata drepturilor salariale.
Cheltuielile de judecată au fost acordate în baza art.274 Cod pr.civilă.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal intimata SC "" SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
În etapa administrării probelor instanța a aplicat greșit prevederile art.287 și 288 din Codul muncii întrucât la termenul de judecată din 07.11.2007 nu era prima zi de înfățișare, la care instanța să poată aplica sancțiunea decăderii din beneficiul probei admise pentru întârzierea nejustificată în administrarea acesteia.
Pe de altă parte, neadministrarea probei la termenul stabilit de instanță s-a datorat unei cauze obiective, care nu a fost verificată.
Iar în ședința de judecată din 7.11.2007 nu s-a dispus măsura decăderii din probă, ci s-a acordat cuvântul în dezbateri de fond.
Procedând astfel instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului.
În temeiul dispozițiilor art.300 alin.2 Cod procedură civilă recurenta a solicitat suspendarea executării sentinței.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041și art.312 Cod pr.civilă.
Intimatul - contestator a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării hotărârii și a recursului ca nefondate.
Potrivit art. 134 Cod pr.civilă este prima zi de înfățișare aceea în care părțile legal citate pot pune concluzii. În cauză prima zi de înfățișare a fost la 07.11.2007.
Nici un text de lege nu prevede obligația verificării de către instanță a motivelor pentru care partea a întârziat în administrarea probei încuviințate.
Față de termenii utilizați la redactarea textului de lege, instanța are facultatea, iar nu obligația de a pronunța decăderea din proba admisă.
Recurenta are posibilitatea să facă dovada bunei - credințe depunând la dosar, în această fază a procesului înscrisurile care au stat la baza deciziei de concediere.
Nu sunt incidente în speță dispozițiile art. 312 alin.5 Cod pr.civilă privitoare la casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Aceasta deoarece instanța a analizat fondul cauzei deduse judecății pe baza înscrisurilor depuse la dosar de către contestator. Nesoluționarea în fond a cauzei presupune soluționarea în baza excepțiilor procesuale, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de față.
În ceea ce privește fondul cauzei, arată intimatul contestator, în mod corect instanța a anulat decizia de concediere având în vedere următoarele aspecte de nelegalitate și netemeinicie: neefectuarea cercetării prealabile, încălcarea dreptului la apărare al salariatului rezultând din lipsa notei explicative, inexistența rezultatelor profesionale slabe.
Întrucât părțile au pus concluzii pe recurs Curtea constată că cererea de suspendare a executării silite a hotărârii atacate întemeiate pe disp. art.300 alin. 2 pr.civ. a rămas fără obiect.
Recursul este fondat.
La termenul de judecată din data de 07.11.2007 constituind prima zi de înfățișare, pentru care s-a făcut cunoscută prin încheierea de ședință anterioară, obligația unității intimate de a depune la dosar înscrisurile în baza cărora a fost emisă decizia contestată, instanța a luat act de neîndeplinirea respectivei obligații. Deși legal citată, unitatea intimată nu a invocat alte motive de amânare a judecății.
Ca urmare, potrivit considerentelor sentinței, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 288 și art.78 din Codul muncii, apoi a anulat decizia ce face obiectul contestației.
Pornind de la sancționarea neîndeplinirii unei obligații procedurale a părții în privința administrării probelor și fără a aprecia înscrisurile aflate la dosar, respectiv decizia de concediere nr.1629/20.07.2007, oferta din data de 21.06.2007, actul adițional nr. 194/22.02.2006, referatul din data de 14.02.2006, regulamentul intern și contractul colectiv de muncă pe anii 2006-2007, tribunalul a reținut că decizia este lovită de nulitate, dar nu a precizat pentru care anume motive de nelegalitate sau netemeinicie dintre cele menționate în contestație sau dintre cele ce pot fi invocate din oficiu.
Pe fond se reține numai emiterea de către intimată a unei decizii de concediere a contestatorului, salariatul celei dintâi, pe motivul reglementat de dispozițiile art.61 lit.d) Codul muncii, respectiv necorespunderea profesională.
Aceasta înseamnă că motivarea hotărârii în drept și în fapt obligatorie potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 5 Cod pr.civilă, este în cauza de față sumară și face imposibilă exercitarea controlului judiciar.
Neexaminarea motivelor de nelegalitate și netemeinicie a deciziei contestate echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.7 Cod pr.civilă coroborat cu art.312 alin. 5 Cod pr.civilă Curtea va admite recursul și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca pentru aceasta să fie avute în vedere și înscrisurile depuse la dosar în prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta- intimată "", împotriva sentinței civile nr.717/CM din 07 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind contestatorul.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
3.04.2008
jud fond.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 824/2008. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 1098/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
