Contestație decizie de concediere. Decizia 2003/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2003
Ședința publică din 8 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Dumitru Popescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva Sentinței Civile 1569/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată România, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent, avocat, iar pentru pârâta intimată se prezintă avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială nr. -, chitanța nr. 0010/03.12.2009, iar reprezentantul societăți intimate depune împuternicire avocațială nr. 12164/08.12.2009 și întâmpinare.
Se comunică un exemplar al întâmpinării depuse de intimată către reclamantul recurent, prin apărător, care nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acestui act procedural.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent, prin apărător, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței supusă reformării și obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale pentru orele suplimentare efectuate in perioada martie 2007-noiembrie 2008, pentru motivele arătate în scris, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea recursului și casarea sentinței civile recurate cu trimitere spre rejudecare, întrucât prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la plata orelor suplimentare.
Reprezentanta reclamantului recurent învederează instanței că este de acord cu cererea intimatei privind casarea sentinței civile recurate cu trimitere spre rejudecare.
CURTEA,
Deliberând,constată următoarele:
Prin Sentința Civilă 1569/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-, a fost respins demersul judiciar declanșat de reclamantul, in contradictoriu cu pirita SC Ey-utomotive România SRL, având ca obiect anularea deciziei de concediere comunicată prin scriptul "Informare" nr. 16076 din 24.11.2008 privind încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 01.01.2009; plata contravalorii orelor suplimentare efectuate în perioada ianuarie 2007 - noiembrie 2008; plata concediului de odihnă neefectuat; a celui de-al 13-lea salariu conform Contractului colectiv de muncă la nivelul unității, reintegrarea sa în unitate,cu plata drepturilor salariale la zi din perioada de după desfacerea contractului individual de muncă și până la reintegrare,precum și plata daunelor morale în cuantum de 35.000 lei
Pentru a pronunța acesta sentință, Tribunalul a reținut că in principiu, atunci când, angajatorul ia hotărârea de a efectua disponibilizări de personal, Codul Muncii îl obliga prin dispozițiile art. 69 sa notifice intenția de a efectua disponibilizări, iar înainte cu o anumita perioada, același angajator trebuie sa-i comunice salariatului faptul ca, după o anumita perioada, i se va emite decizia de concediere, instiintare materializata intr-un preaviz, in conformitate cu dispozițiile art. 73..
Aceasta Notificare se cere a fi efectuata pentru a fi comunicata sindicatului/ reprezentanților salariaților cit si Inspectoratului Teritorial d e Munca.
In sine, aceasta notificare nu produce efecte directe asupra salariaților din acea unitate, efecte similare cu cele ale unei decizii din concediere, Notificarea in sine, pana la emiterea deciziilor de concediere putând fi modificată. In consecință, contestatorul nu prezintă un interes legitim in anularea acestui înscris.
In schimb, contestatorul prezintă un interes legitim direct in a cere anularea Deciziei de concediere nr. 463/05.01.2009, acest înscris producând efecte directe asupra relațiilor de munca ale sale cu intimata, contestatorul fiind îndreptățita a cere anularea acestei decizii.
Totuși,art. 283 alin. 1 lit a prevede ca, salariatul trebuie sa conteste în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
Ori, raportat la aceste dispoziții, judecătorii fondului au constatat ca, același reclamant nu a interes sa-si exercite acest drept, de a contesta decizia unilaterala a angajatorului de desfacere a contractului individual de munca doar la termenul de judecata din data de 27.02.2009 prin intermediul scriptului depus la acest termen de judecata si intitulat "Precizări si Răspuns la Întimpinare", cu încălcarea termenului de 30 de zile impus imperativ de arătatul art. 283 alin. 1 lit. a)/.
Astfel, contestarea Deciziei de concediere nr. 463/05.01.2009 formulata la data de 27.02.2009 a fost considerată tardivă. Drept urmare, instanța de fond a respins, in considerarea celor spuse, si celelalte petite ale contestației așa cum a fost formulata si precizata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal reclamantul, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 19.10.2009, solicitând modificarea sentinței supusă reformării,in sensul admiterii cererii de chemare in judecată,in ceea ce privește petitul privind obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale pentru orele suplimentare efectuate in perioada martie 2007-noiembrie 2008,precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate in cursul procesului.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamantului,care,in opinia sa se circumscriu prevederilor art.304 pct.7 și pct.9/pr.civ.Curtea constată că acestea s-au referit la omisiunea judecătorilor fondului de a ține seama de împrejurarea că,in afara contestației împotriva deciziei de concediere, cererea de chemare in judecată a avut și alte petite,anume plata concediului de odihnă neefectuat; a celui de-al 13-lea salariu conform Contractului colectiv de muncă la nivelul unității și plata contravalorii orelor suplimentare efectuate în perioada ianuarie 2007 - noiembrie 2008.
In privința concediului de odihnă și al celui de-al treisprezecelea salariu, recurentul arată că printr-o precizare ulterioară,a învederat instanței că aceste drepturi salariale i-au fost achitate de angajator,context in care instanța de fond trebuia să constate că solicitările in discuție au rămas fără obiect,iar nu să le respingă.
In legătură cu cererea de obligare a pârâtei la plata contravalorii orelor suplimentare pe care o fundamentează in fapt și in drept prin cererea de recurs, recurentul susține că nu există nici o legătură de cauzalitate intre încetarea raporturilor de muncă din inițiativa unilaterală a angajatorului și plata acestor drepturi salariale.
Poziția procesuală a intimatei pârâte SC EY- ROMÂNIA SRL a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 13-14, prin care aceasta a declarat că solicită admiterea recursului părții adverse,casarea parțială a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, cu argumentul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra petitului având ca obiect obligarea sa la plata orelor suplimentare.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul reclamantului,prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate in fața instanței de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind. 1 și art.312 alin.1, 3 și 5 /pr.civ., Curtea reține că acesta este întemeiat,cu următoarele argumente:
Intr-adevăr reclamantul s-a adresat instanței nu doar pentru lipsirea de efecte juridice a Deciziei de concediere nr. 463/05.01.2009,ci și pentru a obține de la angajator executarea unei pretinse obligații pecuniare constând in plata concediului de odihnă neefectuat,cel de-al treisprezecelea salariu și contravaloarea orelor suplimentare, pe care le-ar fi executat pe perioada derulării raporturilor individuale de muncă cu pârâta,anterior concedierii.
Ori,acestea fiind in linii mari limitele investirii,Curtea constată că judecătorii fondului puteau și trebuiau să observe că au fost sesizați cu mai multe petite principale,intre care nu există vreo legătură de interdependență. Altfel spus,respingerea uneia dintre ele,prin eficiența dată unei apărări de fond,ori a unei excepții procesuale,nu duce automat la paralizarea celorlalte,așa cum in mod nejudicios s-a procedat in prezenta cauză.
In strânsă legătură cu argumentele mai sus expuse,Curtea mai constată că instanța de fond nu a analizat in nici un fel temeinicia pretențiilor pecuniare in discuție,mulțumindu-se să justifice soluția de respingere a acestora ca fiind o consecință a tardivității contestației deciziei de concediere, împrejurare ce echivalează cu o nesoluționare a fondului pretențiilor in discuție, ceea ce atrage incidența motivului de casare la care se referă art. 312 alin.3 și 5/pr.civ.
Pornind de la prevederile art. 312 alin.1/pr.civ. și văzând că soluția pronunțată asupra contestației împotriva Deciziei de concediere nr. 463/05.01.2009, nefiind atacată pe calea recursului, a intrat in puterea lucrului judecat, Curtea va casa parțial sentința recurată,doar cu privire la pretențiile ce au avut ca obiect plata contravalorii orelor suplimentare efectuate în perioada ianuarie 2007 - noiembrie 2008; plata concediului de odihnă neefectuat și a celui de-al 13-lea salariu, urmând ca instanța de rejudecare,in temeiul art. 315 /pr.civ. să analizeze legalitatea și temeinicia acestora prin raportare la pozițiile procesuale ale părților litigante și la probele administrate.
Ca o consecință firească a soluției pronunțate asupra recursului reclamantului,cererile accesorii ale părților vizând plata cheltuielilor de judecată, urmează a fi soluționate la finalul procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva Sentinței Civile 1569/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-.
Casează parțial sentința recurată și trimite cauza la Tribunalul Arad, pentru rejudecarea capetelor de cerere având ca obiect contravaloarea orelor suplimentare pretins efectuate în perioada ianuarie 2007-noiembrie 2008, contravaloarea concediului de odihnă neefectuat, precum și plata celui de-al 13-lea salariu.
Menține dispozițiile sentinței în privința contestației împotriva deciziei de concediere, reintegrarea și obligarea la plata daunelor morale.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /08.01.2010
Tehnored.// 08.01.2010/2 ex
Prima instanță: și
Tribunalul Timiș
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1766/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 4094/2009. Curtea... → |
|---|
