Contestație decizie de sancționare. Decizia 2001/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2001
Ședința publică din 8 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Dumitru Popescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Marketing & Distribution împotriva Sentinței Civile nr. 1917/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă, consilier juridic, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul societății recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, arătând că prin cererea introductivă reclamanta a solicitat anularea hotărârii de încetare a contractului individual de muncă, iar tribunalul, din eroare, a reținut că este vorba despre o decizie de concediere. Nu se solicită cheltuieli de judecată în recurs.
CURTEA,
Deliberând,constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 1917/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta MARKETING, și-n consecință s-a dispus anularea deciziei de concediere cu nr. 237/2.04.2009 emisă de pârâtă și reintegrarea reclamantei pe postul ocupat anterior, precum și obligarea pârâtei la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite, indexate și actualizate cu rata inflației de la data emiterii deciziei de concediere și până la reintegrarea sa efectivă.
Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul a reținut că reclamanta a fost angajata societății pârâte în perioada 6.03.2007-2.04.2009, conform contractului individual de muncă înregistrat la ITM B sub nr. 887/12.03.2007 și că prin decizia de concediere cu nr.237/2.04.2009 s-a dispus încetarea raporturilor de muncă, în temeiul art. 79 alin.1 din codul muncii, ca urmare a demisiei prezentate de reclamantă.
In continuare,Tribunalul a conchis că decizia contestată nu îndeplinește toate condițiile de fond și de formă pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu orice decizie de concediere,prevăzute în art. 62 alin. 2 din codul muncii, potrivit cărora decizia se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire le termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă." Or, în speță, așa cum rezultă cu îndestulătoare evidență din cuprinsul Deciziei de concediere cu nr. 237/2.04.2009 pendinte contestată, pârâta MARKETING a menționat în mod eronat instanța competentă să soluționeze o eventuală contestație - Tribunalul Municipiului B, în loc de Tribunalul Timiș, așa cum rezultă din prevederile art. 2 pct. 1. lit. c în corelație cu art. 284 din codul muncii. Rezultă așadar că decizia supra-anunțată nu respectă anumite condiții de formă sancționate cu nulitatea absolută a întregii decizii, potrivit prevederilor art. 62 alin.2 din codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâta MARKETING, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara,prin care a solicitat anularea sentinței recurate și aprecierea ca temeinice și legale a apărărilor de fapt și de drept ale angajatorului.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtei,Curtea constată că acestea s-au referit la împrejurarea că in mod eronat instanța de fond a considerat că in speță a fost emisă de către unitatea angajatoare o decizie de concediere,in realitate,raporturile de muncă ale reclamantei încetând prin demisie,in temeiul art. 79 din Codul Muncii. Prin urmare,prevederile art. 62 alin.2 din Codul Muncii, reținute de instanța de fond ca argument principal pentru admiterea contestației nu sunt aplicabile.
In drept,recurenta a invocat prevederile art. 299 și urm. /pr.civ.
Reclamanta intimată nu s-a prezentat in instanță și nu a depus întâmpinare,cu toate că a fost citată cu această mențiune in cursul procesului.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul pârâtei,prin prisma motivului invocat,a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art.312 alin.1, 3 și 5,art. 304 ind.1 și art. 304 pct.9/pr.civ., Curtea reține că acesta este întemeiat,cu următoarele argumente:
Într-adevăr,așa cum corect pretinde recurenta,raporturile de muncă dintre părțile litigante,atestate prin Contractului individual de muncă înregistrat la ITM B sub nr. 887/12.03.2007 au încetat ca urmare demisiei reclamantei in condițiile art. 79 alin.1 din Codul Muncii,context in care decizia contestată nu are semnificația unei concedieri,in înțelesul dat de prevederile art.58 -78 din Codul Muncii, ca act unilateral prin care contractul de muncă încetează din inițiativa angajatorului. Ea are rolul de a constata că raporturile individuale de muncă supuse analizei au încetat prin demisia angajatului.
In strânsă legătură cu aspectele mai sus constatate,instanța de recurs observă că judecătorii fondului au făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 62 alin.2 din Codul Muncii,care se referă la exigențe de fond și formă ce trebuie respectate in caz de concediere, de vreme ce in cauză decizia scrisă a angajatorului constată încetarea contractului de muncă din inițiativa și la cererea expresă a angajatei,prin demisie.
In consecință,văzând că prin constatarea nelegalității deciziei in litigiu, ca efect al aplicării greșite a normelor art. 62 alin.2 din Codul Muncii,instanța de fond a omis să verifice temeinicia criticilor reclamantei,din perspectiva respectării de către angajator a prevederilor art. 79 din Codul Muncii, aspect ce echivalează unei nestatuări asupra fondului,in baza art. 312 alin.3 și 5,art. 304 pct.9 /pr.civ.,Curtea va admite recursul pârâtei,va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș,instanță care,conformându-se prevederilor art. 315 /pr.civ.,va analiza fondul contestației prin raportare la exigențele art. 79 din Codul Muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Marketing & Distribution împotriva Sentinței Civile nr. 1917/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 08.01.2010
Tehnored.// 2010/2 ex
Prima instanță: și
Tribunalul Timiș
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 834/2009. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 835/2008. Curtea de... → |
|---|
