Contestație decizie de concediere.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
E IZIA nr. 544
Ședința publică din data de 16 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Simona Petruța
- ---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în P, str.-, nr.5, județ P, împotriva sentinței civile nr.337 din 4.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata în contestație SC SUD SA P,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-contestator reprezentat de avocat din Baroul Prahova și intimata în contestație SC SUD SA reprezentată de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxai judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata a depus la dosar întâmpinare, filele 8-10.
Reprezentanții părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-contestator susține motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că decizia de sancționare cu desfacerea contractului de muncă al contestatorului, cu nr.89 a fost emisă la data de 19.09.2007, în realitate contractul individual de muncă al acestuia a fost desfăcut la data de 1 octombrie 2007 întrucât decizia contestată nu i-a fost comunicată în termenul legal de 5 zile, împrejurare confirmată și de intimată prin întâmpinare, situație pe care instanța de fond nu s-a pronunțat, impunându-se pentru acest considerent admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În continuare susține că decizia nr.89 din 19 septembrie nu poate retroactiva, aceasta producându-și efectele ulterior la data de 1 octombrie, această neconcordanță prejudiciindu-l pe recurent cu atât mai mult cu cât acesta nu și-a încasat drepturile salariale pe luna septembrie.
În ceea ce privește drepturile salariale arată că solicitat ca angajatorul să facă dovada achitării acestora, societatea depunând la dosar statul de plată pe luna
septembrie, acest stat nefiind dovada că au și fost plătite și, mai mult, nici nu este semnat.
Față de sancțiunea desfacerii arată că recurentul a fost plecat în concediu de odihnă, chiar dacă cererea de concediu nu fusese aprobată întrucât aceasta era politica societății și anume că dacă nu ar fi plecat în concediu ar fi fost nevoit să restituie banii pe biletul de concediu angajatorului, întrucât acesta era cel care îl cumpărase.
Solicită admiterea recursului modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea contestației. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata în contestație solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Susține în esență că nu se poate reține susținerea recurentului potrivit căreia decizia de încetare a este lovită de nulitate întrucât nu i-a fost comunicată în termen de 5 zile, instanța de fond reținând în mod corect că acesta nu este un termen de decădere, ci de recomandare.
În ceea ce privește neconcordanța dintre data de 19 septembrie și data desfacerii contractului individual de muncă arată că s-a datorat faptului că după emiterea deciziei contestate, recurentul a intrat în concediu medical, astfel că decizia a fost suspendată până la data de 1.10.2007 când acesta s-a reîntors la serviciu.
Referitor la drepturile salariale pretins neachitate arată că din actele depuse la dosar rezultă că i s-au calculat toate drepturile bănești cuvenite până la data de 9.09.1007, după această dată recurentului plătindu-i-se concediul medical.
În fine, față de susținerea că recurentul nu s-a prezentat la serviciu pentru că avea bilet de odihnă arată că aceasta nu poate fi reținută întrucât, prin interogatoriul luat acestuia la instanța de fond a recunoscut toate susținerile societății, chiar martorul confirmând maniera în care se procedează în această situație
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova contestatorul a chemat în judecată pe intimata SC Sud SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.89/19.09.2007, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente lunii septembrie 2007, reactualizate la data plății efective,precum și a primei de concediu aferentă concediului de odihnă din luna august 2007, reactualizată la data plății efective.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că nu au fost respectate prevederile art.268 alin.3 din Codul muncii în sensul că decizia nr.89/19.09.2007 urma să-i fie comunicată în termen de 5 zile calendaristice de la data emiterii, comunicarea având loc la data de 1.10.2007, deși decizia a fost emisă la data de 19.09.2007.
A mai susținut că prin decizia nr.89/19.09.2007 a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă, în baza art.264 alin.1 lit.f din Codul muncii, reținându-se că ar fi lipsit nemotivat de la serviciu mai mult de 3 zile consecutiv, începând cu data de 16.08.2007, neexistând concordanță între data desfacerii contractului individual de muncă-01.10.2007- și data la care ar fi trebuit să fie desfăcut conform celor expuse în decizie-16.08.2007-, dată la care nu s-ar fi prezentat la serviciu.
De asemenea, în perioada 16.08.2007-25.08.2007 s-a aflat în concediu de odihnă în baza unui bilet de odihnă cumpărat cu câteva luni înainte de către intimată prin Agenția de Turism SIND, prima parte a concediului de odihnă fiind efectuată în altă perioadă decât cea din tabelul privind programarea concediilor de odihnă pe anul 2007 (18.06.2007-22.06.2007), iar în cazul în care s-ar fi respectat programarea concediului de odihnă pentru perioada 20.08.2007-19.09.2007, nu ar fi plecat din data de 16.08.2007, dată de la care deținea biletul de odihnă, urmând a achita contravaloarea acestui bilet conform contractului colectiv de muncă.
Intimata SC Sud SA Baf ormulat întâmpinare prin care a susținut că primul motiv al contestatorului nu poate fi reținut, deoarece termenul de 5 zile calendaristice în care trebuia comunicată decizia de sancționare disciplinară este un termen de recomandare și începând cu data de 16.08.2007 contestatorul a absentat nemotivat de la serviciu, figurând în evidențele societății "absent", acesta solicitând la data de 15.08.2007 diferența concediului de odihnă pe anul 2007, cerere care nu a fost aprobată deoarece prezenta grave întârzieri în efectuarea și finalizarea sarcinilor de serviciu.
Prin sentința civilă nr.337 din 4 februarie 2008 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC Sud SA
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Din răspunsul la interogatoriu propus de intimată contestatorului, rezultă că acesta a avut calitatea de diriginte de șantier în cadrul societății pârâte, având obligația de a urmări lucrările zilnic, desfășurându-și activitatea în perioada 15.05.1996-octombrie 2007.
Potrivit aceluiași răspuns la interogatoriu, contestatorul a beneficiat în fiecare an de bilet de odihnă conform contractului colectiv de muncă, respectând procedura de acordare și efectuare a concediului, ce putea avea loc după aprobarea cererii salariatului de șeful ierarhic și conducerea societății.
Contestatorul a afirmat în răspunsul la interogatoriu că a ridicat biletul de odihnă de la casieria societății fără a avea cerere aprobată pentru efectuarea concediului de odihnă precum și faptul că tabelul privind perioadele de efectuare a concediului de odihnă este orientativ, plecarea în concediu făcându-se după aprobare de către șeful ierarhic și director.
Referitor la perioada 16.08.2007-24.08.2007, contestatorul a susținut în răspunsul la interogatoriu, că a dat curs biletului de odihnă care cuprindea această perioadă.
Prin decizia nr.89/19.09.2007 intimata a dispus sancționarea disciplinară cu desfacerea contractului de muncă al contestatorului, inginer în cadrul, conform art.264 alin.1 din Codul muncii, reținându-se că acesta nu s-a prezentat la locul de muncă din data de 16.08.2007.
Referatul nr.14265/23.08.2007 întocmit de -șef birou, relevă că începând cu data de 16.08.2007 contestatorul nu s-a mai prezentat la serviciu, în perioada 07.08.2007-14.08.2007 acesta fiind în concediu medical pe care l-a anunțat prezentându-l la data de 15.08.2007, iar în aceeași zi a cerut aprobarea solicitării de plecare în concediu legal de odihnă pe care intimata a refuzat a-l acorda deoarece lucrările de reabilitare rețele distribuție gaze naturale de care răspundea contestatorul se aflau la stadiul de cuplare și punere în funcțiune, ceea ce necesita prezența sa pe teren, în acest stadiu al lucrărilor efectuându-se și închiderea situațiilor de lucrări care trebuiau confirmate de dirigintele de șantier.
Dispozițiile art.265 alin.1 din Codul muncii prevăd că angajatorul dispune de prerogativa disciplinară având dreptul de a aplica,potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
În accepțiunea alin.2 al art.263 din Codul muncii, abaterea disciplinară reprezintă fapta în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractului individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Sub sancțiunea nulității absolute, în decizia prin care se dispune desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă potrivit art.268 din Codul muncii este necesar a se descrie fapta care constituie abatere disciplinară, precizându-se prevederile din Statutul de Personal, Regulamentul Intern sau Contractul Colectiv de Muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, motivele care au fost înlăturate apărările persoanei încadrate, temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea, termenul în care sancțiunea se atacă și instanța competentă.
Conform alin.3 al art.268 din Codul muncii, decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării.
Rezultă că, nerespectarea termenului de 5 zile privind comunicarea deciziei nu atrage sancțiunea nulității, cum se susține de contestator, nefiind prevăzut în mod expres aplicarea acestei sancțiuni în cazul în care comunicarea se face cu depășirea acestui termen.
Din declarația martorului audiat în cauză la solicitarea contestatorului, rezultă că procedura de aprobare a concediului de odihnă în cadrul societății intimate consta în completarea unui formular tip cu data de început și sfârșit a concediului solicitat, cerere ce este supusă aprobării șefului ierarhic, înscris într-un registru special și apoi înaintată conducerii societății.
Conform declarației aceluiași martor, salariatul nu se prezintă direct la agenția de voiaj în vederea procurării biletului de odihnă, achiziționarea făcându-se prin intermediul unui reprezentant al societății pârâte și pe baza bonului de concediu de odihnă aprobat, în situația în care salariatul nu efectuează concediul în destinația biletului de odihnă suportat parțial de intimată cu obligația de a-l despăgubi societatea cu valoarea achitată de acesta.
Pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut că, contrar atribuțiilor de serviciu, regulamentului intern, contestatorul a lipsit nemotivat de la serviciu în perioada 16.08.2007-23.08.2007 întrucât, deși acesta a solicitat a i se aproba efectuarea diferenței de concediu de odihnă,nu a avut aprobarea necesară a șefului ierarhic și a conducerii societății, ridicând, după cum rezultă din răspunsul dat la interogatoriu, biletul de odihnă de la casieria societății, fără a avea cerere pentru efectuarea concediului de odihnă.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal contestatorul, apreciind-o ca netemeinică și nelegală, solicitând în principal admiterea căii de atac, casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță întrucât aceasta nu a soluționat în întregime fondul cauzei.
Astfel, aceasta nu s-a pronunțat asupra motivului de nulitate pe care l-a invocat și care ar rezulta din neconcordanta existentă între data la care s-a dispus desfacerea contractului de muncă-1.10.2007 și data la care aceasta ar fi trebuit a fi dispusă-16.08.2007, când se pretinde că a început a lipsi nemotivat.
De asemenea, prima instanta nu s-a pronunțat asupra capatului de cerere prin care solicită obligarea intimatei la plata drepturilor salariale aferente lunii septembrie 2007.
In subsidiar, a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii contestației, a anulării deciziei de desfacere a contractului de muncă și a repunerii părților în situația anterioară, motivând în esență că prima instanță a dat o interpretare eronată probelor administrate, reținând că absența sa de la locul de muncă în perioda 16.08-25.08.2007 a fost nemotivată, deși în această perioadă a dat curs unui bilet de odihnă achiziționat chiar de intimată.
Intimata a formulat întampinare, apreciind ca neiîntemeiate susținerile recurentului-contestator și solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform art. 3041proc.civ. constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prima instanță a reținut în mod corect că recurentul-contestator a fost salariatul intimatei în funcția de diriginte de șantier, prin decizia nr. 89/1.10.2007 dispunându-se desfacerea contractului de muncă întrucat acesta a absentat nemotivat de la locul de muncă în perioada 16.08-24.08.2007.
De asemenea, în mod just și raportat la disp. art. 268 din Codul muncii, prima instanță a constatat că nu subzistă vreun motiv de nulitate a deciziei contestate dintre cele invocate, câtă vreme decizia contestată conține descrierea faptei apreciată ca abatere disciplinară, prevederile din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă apreciate ca fiind încălcate, motivul pentru care au fost înlăturate apărările persoanei încadrate, temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancțiunea, termenul în care aceasta poate fi atacată și instanța competentă, singurele mențiuni prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, din acest considerent urmează a fi apreciat ca nefondat motivul de recurs ce vizează nepronunțarea primei instanțe asupra tuturor cauzelor de nulitate absolută a deciziei contestate, pretinsa neconcordanță fiind justificată de imprejurarea că recurentul-contestator s-a aflat în concediu medical până la data de 1.10.2007, astfel încât desfacerea contractului de muncă la o dată anterioară ar fi constituit o încalcare a disp. art. 60(1) lit.a) din Codul muncii.
De asemenea, nu se poate aprecia ca prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, inclusiv asupra aceluia privind obligarea intimatei
la plata drepturilor salariale aferente lunii septembrie 2007, câtă vreme aceasta a respins în întregime contestația, acest mod de soluționare a capătului de cerere fiind justificat de existența la dosarul cauzei (fila 62-dosar fond) a statelor de plată ce atestă că recurentului-contestator i-au fost achitate drepturile salariale aferente lunii septembrie 2007.
i în ceea ce privește temeinicia motivelor ce au justificat desfacerea disciplinară a contractului de muncă al recurentului-contestator, prima instanță a facut o corectă apreciere și interpretare a probelor administrate, precum și a textelor legale aplicabile în cauză.
Astfel, reiese că recurentul-contestator a lipsit de la locul de muncă în perioada 16-24.08.2007, perioadă în care a dat curs unui bilet de odihnă achiziționat prin intermediul intimatei, deșii nu a avut aprobarea necesară pentru a intra în concediu de odihnă în condițiile în care nu a respectat procedura reglementată în acest sens, depunând o cerere de concediu abia la data de 15.08.2007, cerere ce nu i-a fost aprobată din motive întemeiate ce vizau necesitatea prezenței sale la locul de muncâ.
Absența de la locul de muncă în condițiile mai sus reținute apare ca nemotivată, astfel încât în mod just instanța de fond a constatat că,raportat la art. 263 din Codul muncii ce confera angajatorului prerogativa disciplinară, la criteriile reglementate de art. 266 din același act normativ pentru stabilirea sancțiunii disciplinare, decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale.
Din considerentele expuse, în baza art. 312 proc.civ. Curtea va respinge recursul declarat de contestator ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, domiciliat în P, str.-, nr.5, județ P, împotriva sentinței civile nr.337 din 4.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata în contestație SC SUD SA P,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Simona Petruța
- - - - - -
Fiind în
CO,semnează
președintele
instanței
Grefier,
Red./Tehnored./Ț/2ex/09.05.2008
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond -; -
operator de date cu caracter personal; număr notificare 3120
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Cristina Pigui Simona Petruța
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 99/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 756/2008. Curtea de... → |
|---|
