Contestație decizie de concediere. Decizia 203/2010. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE

DECIZIE Nr. 203

Ședința publică de la 17 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei

JUDECĂTOR 2: Sorina Romașcanu

JUDECĂTOR 3: Jănică

Grefier

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de pârâta GA PRO CO împotriva sentinței civile nr. 1044/C din 18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul - reclamant, lipsă fiind recurenta - pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:

La solicitarea instanței intimatul arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Intimatul - reclamant având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii Tribunalului Neamț. Arată că la data emiterii deciziei de concediere, contractul de muncă era suspendat de drept pe motiv că se afla în concediu pentru incapacitate temporară de muncă potrivit certificatului de concediu medical depus la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

-deliberând-

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1044 din 13.XI.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de, reținându-se în esență următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul - din data de 16.06.2009, contestatorul, a chemat în judecată pe intimata Ga Pro Co, pentru ca în contradictoriu cu aceasta și pe baza probelor administrate să se dispună anularea deciziei nr. 652/02.06.2009, emisă de intimată prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă dintre contestator și societatea angajatoare. De asemenea se solicită obligarea angajatorului la plata tuturor drepturilor prevăzute de art. 78 Codul Muncii și a cheltuielilor de judecată.

În fapt, contestatorul arată că decizia de desfacere a raportului de muncă este nelegală deoarece a fost emisă în perioada în care se afla în incapacitate temporară de muncă. În acest moment arată petentul că raportul său de muncă cu societatea era suspendat astfel încât, decizia de desfacere este netemeinică.

În susținerea acțiunii au fost depuse o serie de acte: decizia nr. 652/02.06.2009, concediu medical seria - nr. - precum și o serie de acte medicale.

Intimata a depus întâmpinare și o serie de acte în susținerea acesteia. Prin întâmpinare se solicită respingerea acțiunii motivat de faptul că decizia de încetare a contractului de muncă a fost luată ca urmare a restrângerii activității de producție. Petentul la momentul angajării era și pensionar, fiind angajat doar pentru întocmirea documentației tehnice în cadrul secției. Deoarece s-au înregistrat dificultăți economice în plata drepturilor salariale, s-a stabilit în noiembrie 2007 disponibilizarea unui număr de 550 locuri de muncă, printre care și postul petentului. Intimata mai arată că datorită dificultăților economice s-a discutat cu petentul în vederea încheierii raportului de muncă, însă nu s-a ajuns la nici o finalitate. Față de susținerile petentului că în momentul desfacerii raportului de muncă, acesta se afla în concediu medical, intimata arată că certificatul de concediu medical nu a fost depus la societatea intimată.

Au fost depuse în copie o serie de acte: contract individual de muncă nr. 139/31.03.2006, hotărârea nr. 17/26.11.2008 a Ga Pro Co, adresa nr. 3307/02.04.2009, adresa nr. 4389/27.04.2009, referat nr. 5245/02.06.2009, organigrama societății, precum și un stat de plată și contractul colectiv de muncă pe anii 2008 - 2009.

Instanța analizând actele depuse la dosarul cauzei precum și susținerile părților a reținit următoarea situație de fapt și de drept: Petentul a fost angajat cu contract de muncă al societății intimate, care datorită dificultăților economico - financiare a fost nevoită să hotărască disponibilizarea unui număr de salariați, printre care și contestatorul.

Față de actele depuse de către contestator, instanța a constatat că raportul de muncă a fost încetat la data de 02.06.2009, dată la care petentul se afla în concediu de odihnă conform concediului medical seria - nr. -, depus la dosar.

În perioada în care un salariat se află în incapacitate temporară de muncă respectiv, în concediu medical, contractul de muncă se suspendă de drept conform art. 50 alin. 1 lit. b din Codul Muncii. De asemenea concedierea unui salariat nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii, conform art. 60 alin.1 lit. a din Codul Muncii.

Intimata așa după cum arată în întâmpinare știa de această incapacitate temporară de muncă, situație în care petentul se afla încă din cursul anului 2008, de asemenea arată că toate concediile medicale i-au fost plătite, fapt care conduce la ideea că avea cunoștință de această situație a contestatorului.

Față de faptul că raportul de muncă al petentului nu putea fi desfăcut în perioada în care raportul de muncă era suspendat, instanța a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă și a repuns pe contestator în situația anterioară desfacerii raportului de muncă. Raportat la prevederile art. 78 Codul Muncii, instanța a obligat intimata și la plata tuturor drepturilor bănești de care salariatul a fost lipsit ca urmare a disponibilizării sale nelegale, toate aceste drepturi bănești urmând a fi acordate ca și cum petentul ar fi fost în acest timp salariatul unității.

Impotriva sentinței civile nr. 1044 din 13.XI.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în termen legal, a formulat recurs pârâta GO PRO CO criticând-o pentru următoarele motive;

- datorită situației economico-financiare a societății, în vederea reducerii numărului de salariați, societatea a fost nevoită să își reorganizeze activitatea și să reducă un număr mare de posturi, aspect reținut corect de prima instanță;

- prin urmare, instanța de fond reține legalitatea și temeinicia măsurilor luate de societate, implicit a deciziei nr. 652/2.06.2009;

- dispozitivul hotărârii vine însă în contradicție cu motivarea de mai sus;

- hotărârea instanței este rodul unei greșite aprecieri și interpretări a înscrisurilor deduse judecății.

Recursul este nefondat.

Prin decizia nr. 652 din 2.06.2009 recurenta - pârâtă a dispus încetarea contractului individual de muncă al intimatului - reclamant, începând cu data de 2.06.2009, în temeiul art. 65 din Codul muncii ( desființarea locului de muncă).

Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data încetării raportului de muncă - 2.06.2009 - intimatul se afla în incapacitate temporară de muncă conform certificatului de concediu medical seria - nr. - depus la dosar.

Conform art. 60 al.1 lit. a din Codul muncii, concedierea unui salariat nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, în această perioadă contractul de muncă fiind suspendat de drept conform art. 50 lit. b din același cod. Societatea recurentă cunoștea încă din anul 2008 despre această incapacitate de muncă, aspect necontestat de societate, concediile medicale fiind plătite integral.

Ca urmare, față de considerentele expuse, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta GA PRO COM din,-, jud. N, împotriva sentinței civile nr. 1044/C din 18.11.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 17.02.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

- - - - -

-

GREFIER,

Red.sent.,

Red.

.ct/4 ex.

23.02.2010

Președinte:Petrina Manuela Aștefănesei
Judecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina Romașcanu, Jănică

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie de concediere. Decizia 203/2010. Curtea de Apel Bacau