Contestație decizie de concediere. Decizia 1938/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Decizia civilă nr.1938
Ședința publică din 27 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Biberea
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
Grefier:- -
S- luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.969/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Retim T, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtă avocat, lipsă fiind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.968/18.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins contestația formulată de reclamanta împotriva deciziei de concediere nr.189/26.11.2008 emisă de pârâta SC SA
Tribunalul a reținut că reclamanta a susținut în cuprinsul acțiunii sale că a fost angajata unității pârâte și la data de 15.11.2008, prin scrisoare recomandată, și-a prezentat demisia, însă pârâta nu a dat curs acestei solicitări, ci a dispus desfacerea contractului de muncă pentru motive imputabile salariatului, datorită absențelor nemotivate.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că reclamanta a lipsit nemotivat din data de 10.11.2008 și până la data de 25.11.2008, motiv pentru care î baza art.61 lit.a Codul muncii, a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Din probele administrate, tribunalul a constatat că reclamanta a lucrat la unitatea pârâtă, în calitate de casier - încasator la departamentul facturare, până la data de 26.11.2008, când prin decizia de concediere nr.189/26.11.2008, i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul prev. art.61 lit. a Codul muncii.
Potrivit acestei norme, concedierea salariatului poate fi dispusă, cum este și cazul în speță, atunci când salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern.
Or, din actele depuse la dosar, respectiv referatul nr.15118/13.11.2008, convocarea nr.15189/14.11.2008, scrisoarea recomandată cu confirmare de primire și foaia colectivă de prezență pentru luna noiembrie 2008, tribunalul a constatat că reclamanta a lipsit nemotivat de la serviciu de la data de 10.11.2008 și până la data de 25.11.2008, fapt ce constituie o abatere gravă, conform prev. art.69 și 71 lit. m din Regulamentul intern al societății pârâte precum și din punctul de vedere al art.61 lit.a Codul muncii.
În sfârșit, tribunalul a constatat că, referitor la susținerile reclamantei, în sensul că aceasta și-ar fi prezentat demisia în fața angajatorului, s-a observat că aceasta este o simplă afirmație nedovedită de reclamanta, în condițiile inexistenței unui înscris, care să poarte ștampila de înregistrare la registratura unității ori o scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, reclamanta, motivat în drept cu disp.art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ. care însă nu au fost dezvoltate și susținute în mod separat, conform art.302 ind. 1.pr.civ.
Recurenta a susținut însă același argument ca și cel prezenta primei instanțe, respectiv faptul că a prezentat conducerii societății intimate cererea sa de demisie, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, anterior datei desfacerii disciplinare a contractului de muncă.
Intimată, legal citată, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu argumentul că nu s-a dovedit înregistrarea vreunei cereri de demisie, care conjugată cu absențele nemotivate constituie o abatere gravă, care justifică concediere recurentei, pe motive disciplinare, în acord cu prev. art.69 și 71 lit. m din Regulamentul intern al societății pârâte precum și din punctul de vedere al art.61 lit.a Codul muncii.
Curtea, analizând recursul reclamantei, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de aceasta, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.304 ind.1 și art.312 pr.civ. va constata că acesta este neîntemeiat, în cauză nefiind aplicabile motivele de modificare prev. de art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ.
Curtea va constata că prev. art.304 pct.7 și 8.pr.civ. au fost invocate doar formal de către recurentă, care nu a dezvoltat și susținut aceste motive de recurs, în raport cu disp.art.302 ind.1 lit. c pr.civ. și în plus, nu există motive pentru curte să constate că sentința tribunalului ar fi lipsită de o motivare în fapt sau în drept, ori că această motivare ar fi contradictorie.
De asemenea, curtea va constata că nici disp.art.304 pct.8 pr.civ. nu pot fi reținute în cauza dedusă judecății întrucât obiectul analizei instanței de fond nu a fost reprezentat de un act juridic, în sens de negotium juris, respectiv de o convenție ale cărei clauze obscure sau divergente să fi determinat o interpretare necorespunzătoare din partea instanței de fond.
În sfârșit, din perspectiva disp.art.304 pct. 9.pr.civ. curtea va constata că tribunalul a interpretat și aplicat corect prev. art.69 și 71 lit. m din Regulamentul intern al societății pârâte precum și art.61 lit.a Codul muncii, câtă vreme susținerile reclamantei, în sensul că aceasta și-ar fi prezentat demisia în fața angajatorului, s-a observat că aceasta este o simplă afirmație nedovedită de reclamanta, în condițiile inexistenței unui înscris, care să poarte ștampila de înregistrare la registratura unității ori o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar pe de altă parte, s-a constatat indubitabil că aceasta a absentat nemotivat de la locul său de muncă de la data de 10.11.2008 și până la data de 25.11.2008, fapt ce constituie o abatere gravă, care justifică concedierea pentru motive imputabile salariatului.
Totodată chiar și în ipoteza în care s-ar fi dovedit că recurenta ar fi formulat și înregistrat o cerere de demisie la data de 15.11.2008, totuși, aceasta nu își poate justifica absențele din intervalul de timp 10.11. - 15.11.2008, care rămân în continuare și sunt catalogate tot o abatere gravă de la Regulamentul de ordine interioară al societății intimate, care la rândul lor justifică decizia de concediere.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 pr.civ. rap.la art.304 ind.1 pr.civ. și văzând prev. art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ. va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.969/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 și urm. pr.civ. întrucât intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.969/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din 27.11.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.-/12.01.2010
Tehnored.DR/13.01.2010
2 ex.
Prima instanță:Trib.
Judecători:;
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Biberea, Cristian Pup
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1534/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 225/2010. Curtea de... → |
|---|
